19,547 matches
-
timorată și nu avusese spor. Sau îi plăcea să mai stea cu noi. Ca un copil care realizează brusc că nu mai are pe nimeni, că nu are altă casă, alți prieteni și că nu mai există nici drum de întoarcere către propriul trecut... l Dumnezeu cu mila! - zic, și mă întreb cum se va fi descurcat întorcându-se la acasa ei, tânăra purtând cu sine nu două lucruri asemănătoare în esență (caietele începătoarei și, la alt nivel, revistele literare inaccesibile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
moderatorul. Un sculptor, doamna ministru, un singur nume, vă rog..." -,Nu pot, domnu' Turcescu, îmi pare rău..." Și, într-adevăr, toată fața doamnei ministru exprima un regret atât de profund, încât părea Antigona asistând la uzurparea tronului tatălui său, la întoarcerea ei din exil... ,-Sau un nume de pictor", a perseverat Robert - Inimă de Piatră. -Time out!, a țipat atunci prietenul Haralampy, iritat de o asemenea insistență. Ia mai dă-l pe Etno Tv de televizor! Tot n-am priceput mare
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
Haralampy a făcut pe loc o cădere psihică începând să alerge în jurul clădirii până când un ceferist i-a strigat: -Domnuuuu'! Heei! Nu mai fugi, omule, că e cefereu'-n grevă și n-ai cum scăpa trenu'... În orișice caz, la întoarcerea din pelerinajul de la gară, cu moralul cam zdrențuit, l-a salvat de la o cădere totală și definitivă știrea că emisiunile sale preferate, Monica (Prima Tv), Ciao Darwin și Din dragoste (Antena 1) și Vacanța mare (Pro Tv) etc., se vor
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
să se oficieze ritualuri de regenerare și regăsire. Cu atît mai mult cu cît ,regăsirea eterofoniei în lumea modernă și corespondența ei în toate culturile tradiționale ale lumii - așa cum constata pe bună dreptate Ștefan Niculescu - ar putea avea sensul unei întoarceri la origini, absolut indispensabilă - în viziunea lui Mircea Eliade - (...) pentru reformularea fundamentală a universului nostru artistic și pentru începutul unei noi coexistențe cu forțele vitale intacte, evident în sensul continuei dezvoltări a artei moderne". Din păcate însă, civilizația modernă a
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
a fost răsfățată timp de aproape trei veacuri, iar eterofonia epocii moderne rezistă doar de cîteva decenii, recapitularea post-modernă promite încă o și mai accentuată condensare temporală. însuși dansul aprig al consecuțiilor nu lasă loc (și nici timp) reformulărilor fundamentale, întoarcerilor la origini. Și tot din păcate, timpul este nu numai un maestru pur și simplu ci - vorba lui Berlioz - ,acel maestru care își omoară discipolii".
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
Înainte să plece din București el este deja un erou care și-a dobîndit faima în arenă. Nu greșim probabil prea mult dacă ne imaginăm că tocmai faptul de a fi ajuns în vîrf îi declanșează nostalgia (de la gr. nostos 'întoarcere' și gr. algos 'durere': întoarcere dureroasă și durere a întoarcerii). Apolodor este un dezrădăcinat încununat de succes într-o țară străină care ajunge în chip necesar să-și pună întrebări asupra obîrșiei sale. Călătoria sa spre ținuturile de baștină descrie
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
el este deja un erou care și-a dobîndit faima în arenă. Nu greșim probabil prea mult dacă ne imaginăm că tocmai faptul de a fi ajuns în vîrf îi declanșează nostalgia (de la gr. nostos 'întoarcere' și gr. algos 'durere': întoarcere dureroasă și durere a întoarcerii). Apolodor este un dezrădăcinat încununat de succes într-o țară străină care ajunge în chip necesar să-și pună întrebări asupra obîrșiei sale. Călătoria sa spre ținuturile de baștină descrie traseul mitic al unui pelerinaj
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
care și-a dobîndit faima în arenă. Nu greșim probabil prea mult dacă ne imaginăm că tocmai faptul de a fi ajuns în vîrf îi declanșează nostalgia (de la gr. nostos 'întoarcere' și gr. algos 'durere': întoarcere dureroasă și durere a întoarcerii). Apolodor este un dezrădăcinat încununat de succes într-o țară străină care ajunge în chip necesar să-și pună întrebări asupra obîrșiei sale. Călătoria sa spre ținuturile de baștină descrie traseul mitic al unui pelerinaj spre centrul lumii, în căutarea
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
nu poate întîlni pe traseu decît o Kalypso. Dincolo de toate acestea, un lucru este sigur: la plecarea din oază Apolodor, întremat, nu se mai află în deșert. Alături de proba iubirii, proba morții este un moment hotărîtor în geografia mitică a întoarcerii acasă. Urmînd îndemnul și învățăturile vrăjitoarei Kirke, Odysseus găsește drumul către tărîmul celălalt spre a-l întîlni pe profetul Teiresias, cel în măsură să-i dezvăluie deznodămîntul rătăcirilor sale și calea cea mai potrivită de a le duce la bun
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
către tărîmul celălalt spre a-l întîlni pe profetul Teiresias, cel în măsură să-i dezvăluie deznodămîntul rătăcirilor sale și calea cea mai potrivită de a le duce la bun sfîrșit. Coborîrea în imperiul lui Hades și mai cu seamă întoarcerea de acolo este isprava supremă ce poate fi împlinită de un muritor în timpul vieții, de neasemuit cu orice faptă de arme de pe fața pămîntului. Un om în carne și oase întors din țara umbrelor a văzut și a trăit totul
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
a fi atins tot ce își putea dori de la viață. Uitarea cea mai adîncă, întrucît este uitare a ceva, ascunde deja în sine sîmburele amintirii. În fine, proba supremă nu este de fapt una de parcurs, ci așteaptă chiar la întoarcerea acasă. Odysseus își găsește palatul ocupat de străini care poftesc la soția-i lipsită de apărare și se vede nevoit să își pună în joc toate resursele pentru a-și redobîndi căminul și autoritatea. Apolodor, ce-i drept, nu are
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
drumului, Apolodor realizează că Ithaka sa nu se află acolo unde și-o închipuia el. Împăcat și întărit după întîlnirea vieții sale, pleacă atunci înapoi închizînd abia acum cercul unui periplu complet în jurul lumii și desăvîrșindu-și pelerinajul printr-o adevărată întoarcere acasă. Ithaka mult rîvnită îi scapă printre degete lui Apolodor chiar în clipa cînd pare a o ține mai strîns în brațe. Acest joc al imposibilei apropieri, al întîlnirii veșnic amînate, căruia poetul i-a dat numele Golfului Terror, face
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
bunăvoie noului venit și îi cere acestuia noi și noi confirmări ale identității sale de odinioară, îi cere să se legitimeze și să o cucerească. Ultima parte a eposului - 11 din cele 24 de cînturi ale Odysseiei se desfășoară după întoarcerea acasă - este construită ca o succesiune de consimțiri ce descrie gradual îmblînzirea lumii regăsite. Odysseus îl cîștigă întîi de partea sa pe fiul său Telemachos, este adulmecat apoi cu ultima suflare de un cîine credincios, se trădează doicii printr-o
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
în care animalele, evadate din adăposturi, devenite foarte agresive, ar devasta localitatea și împrejurimile. Ar fi, în intenția probabilă a prozatorului, o imagine caricaturală a unei lumi decăzute și respingătoare, a răului și a grotescului care înving. Romanul începe cu întoarcerea de la oraș a Dorei Bârcă, plecată să nască în secret și să abandoneze un copil nedorit, rezultat al amorului ei clandestin cu Veterinarul din satul ei. Așa-zisul Parașutist, Aurel, lucrător în brigada de rachete antigrindină, e prins întâmplător în
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
La Tarara": creuzetul iberic, matcă a unui metisaj muzical fericit exploatat în secole mai inteligente și mai cuviincioase ale Europei (Ravel, Lalo, Bizet etc). Reîntoarcere în matricea stilistică don quijotescă și tauromahică prin Albeniz, Granados, de Falla, Rodrigo, încercare de "întoarcere acasă" din prăfuitul drum al Stambulului, sau doar un simplu excurs exotic, asta rămâne să aflăm împreună, cum ne-o fi norocul! Un exemplu de rafinament, incursiunea în tradiția muzicală spaniolă - meritul acestui album. Cântece culese de Frederico Garcia Lorca
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
gustului mediu, a muzicii călduțe, de ascultat la bărbierit sau în jurul unui grătar rumenind trei mici. Și, apropo de asta, nu aș recomanda albumul la o ascultare cu bere. Un vin gros - fie el și mai puțin spaniol - și o întoarcere spre firea profundă, care se căznește să mai palpite în noi, ca jarul sub cenușă, s-ar potrivi mai bine cu seriozitatea demersului celor doi interpreți. Pentru că tot a venit vara și tânjim după nisipul din buza mării, recomand, de
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
Tribuna", din Brașov, "Pagini literare", din Turda, "Revista Fundațiilor Regale", "Voința Transilvaniei", "Vestul" din Timișoara etc.). Trec anii în șir fără să mai publice literatură. Debutul editorial îl face târziu (1959), cu o carte de istorie (Dincolo de ruine. Cetăți medievale). întoarcerea la literatură (așa se și cheamă un volum) se produce în 1978. Scrie cărți de filosofia culturii și estetică, de critică și teorie literară, una din ele - Metapoetică. Prolegomene, Ed. Univers, 1983 - primește Premiul "B. P. Hasdeu" al Academiei, face
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
un secvențialism, de data aceasta, din fericire, mult mai bine controlat. Epicul rămâne în continuare doar un pretext narativ, e banal sau te lasă mai degrabă indiferent. În general, discursul confesiv al naratorului e declanșat de o seară ratată, o întoarcere de la o petrecere, o discuție anume... Nu detaliile sau cadrul exact și complet îl interesează pe Adrian Buz, el are nevoie doar să-și poată "înscena" textul. Un epic ceva mai complicat găsim în Iugoslavia, mon amour sau în Șapte
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
în uniformă trecu pe lângă noi: "Ah, la grande armée, la grande armée", învârtind toiagul. Nicicând n-am tânjit mai intens după un taxi dintr-o stradă laterală, dar în trap obosit nu apăru decât o birje, vizibil pe drumul de întoarcere spre grajd. Bietul căluț cu apărătoarele sale de muște peste urechile istovite nu mai voia să tragă, dar, după ce ne instalarăm pe perne, trebui să cotească din nou în direcția opusă țelului său. Cu glas scăzut, apăsat, i-am spus
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
apărătoarele sale de muște peste urechile istovite nu mai voia să tragă, dar, după ce ne instalarăm pe perne, trebui să cotească din nou în direcția opusă țelului său. Cu glas scăzut, apăsat, i-am spus birjarului: "La gară!" Știam că întoarcerea la hotel era încă exclusă. Keyserling închise ochii, respira tare cu gura larg deschisă, murmurând când și când "grand huit", dar birjarul pricepuse și ajunserăm astfel la restaurantul gării. Keyserling îl pofti: "Veniți încoace, mai avem mult de mers." Calului
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
află acolo, dar totodată exasperată de agresivitatea noii generații care o înconjura. Două plăceri distincte, două nopți opuse. La ieșirea din apă, prins de un tremur brusc și nestăpânit, m-am repezit să mă urc în mașină. Pe drumul de întoarcere, șoferul, un maniac al vitezei, a lovit din plin o pasăre de noapte rătăcită în zbor. O clipă, clipă de eternitate, i-am văzut ochii lucind în lumina farurilor: două pietre inexpresive care răsfrângeau, ca un blestem, razele orbitoare. Câteva
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
scenă. Altfel. Se vede aici în simplitatea formidabilă a tonului ales, a liniei austere, mai degrabă, a construcției, în emoția tulburătoare pe care o degajă interpretarea lui Marian Râlea, în fiecare privire a lui, pas, gest, în tăceri, într-o întoarcere, în felul în care spune textul, eliberat de orice fel de inerții, în bîntuiala fantomatică a Corului, ca într-o tragedie greacă, primordială, ca într-un păcat, ca într-un blestem pe care îl purtăm, îl ispășim, în cîntecele religioase
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
decît pe cele care circulă propriile amintiri. Interviul aici este o dislocare din sine. Monocordă, astfel este și interpretarea lui Marian Râlea din acest plan, albă. Toată relația asta este un fel de hărțuială rece, pragmatică, care naște, în pusee, întoarcerea lui Primo Levi către Infernul său. De acolo vine și valsul. Valsul morții. Valsul cu el însuși, cu colivia cu pantofi, cu femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești, care se împiedică de pantofi, de
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
ținea pe Tessie de mînă în timp ce ea stătea întinsă, în durerea ei, în patul de la etaj. Cu jacheta scoasă, îmbrăcat numai în cămașa lui neagră cu mînecă scurtă și cu guler, el îi spuse că avea să se roage pentru întoarcerea mea. O sfătui pe Tessie să se ducă la biserică și să aprindă o lumînare pentru mine. Mă întreb acum cum arăta chipul părintelui Mike atunci cînd o ținea pe mama mea de mînă în dormitorul mare. Era vreo urmă
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
San Francisco, pîcla aceea rece care spală identitatea, rostogolindu-se peste oraș în fiecare zi, explică mai bine ca orice de ce acel oraș este ceea ce este. După cel de-al doilea război mondial, San Francisco a fost principalul punct de întoarcere pentru marinarii care veneau din Pacific. Pe mare, mulți dintre acești marinari deprinseseră niște obiceiuri amoroase care nu erau acceptate pe uscat. Așa că oamenii aceia rămîneau în San Francisco, se înmulțeau și-i atrăgeau și pe alții, pînă cînd orașul
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]