453 matches
-
John Prescott. ― N-am decât un minut la dispoziție ― zise acesta. Cu toată uimirea sa, Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. Graba unanimă a vizitatorilor săi devenea obositoare. Fără să spună ceva se ridică în picioare și-l privi întrebător. ― Te vor mira cele ce-ți voi spune ― adăugă Prescott. Gosseyn îi făcu din cap semn să înceapă, dar mintea îi era aproape inactivă. Ascultă în tăcere explicațiile grăbite care urmară. Totul se regăsea acolo. Și că este agent galactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
încruntă, apoi scutură din umeri și spuse, vârându-și instrumentele în trusă: - În cazul dumitale, se poate. Îți voi trimite de îndată un infirmier. Cu microbii străini nu-i de joacă! Kent scoase un fel de mârâit. Grosvenor îl privi întrebător, cu prefăcută mirare. - Ce se întâmplă, doctore? întrebă Kent, pe un ton plictisit. - Încă nu pot spune nimic. Vom vedea ce indică analizele de laborator. I-am luat toate probele posibile. Deocamdată, singurele simptome sunt febră și probabil puțin lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în pat și să nu mă mai scol, să fac grevă la trăit. Fiindcă de câte ori îi cumpărăm lui Jacques șoșoni, pe unul trebuie să-l aruncăm la gunoi. Dan Crețu n-a înțeles de la început, s-a uitat la mine întrebător, s-a uitat la picioarele mele, apoi l-am invitat în casă, își scosese singur galoșii, n-a acceptat ajutorul. L-a văzut pe Jacques, era pe divan, și musafirul s-a făcut, din palid, alb, apoi totul s-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cel care a efectuat întoarcerea în timp. Se opri, pierzându-și de tot siguranța. În mintea ei își spuse: "Vechiul paradox temporal. Oare omul se poate întoarce în timp pentru a-și strânge mâna?" Iar apoi, tot nesigură, cu glas întrebător spuse: - Dar ce s-a întâmplat cu cel de-al doilea? CAPITOLUL XXIX 7 AUGUST - o zi luminoasă, cu un cer albastru blând; o briză ușoară îi sufla lui Clark drept în față în timp ce se îndepărta repede de clădirea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
PREA MULTĂ VREME CA SĂ STRĂBATĂ CEI 130 DE METRI TRECÎND PE RÎND PRIN MAI MULTE UȘI SPARTE. OCHII EI CONTINUAU SĂ STUDIEZE URIAȘUL PUȚ DE PROPULSIE. VĂZU CĂ PLĂCILE AU FOST SLĂBITE, DAR NU ÎNDEPĂRTATE. DUPĂ O CLIPĂ SE UITĂ ÎNTREBĂTOR LA OFIȚERUL ÎN UNIFORMĂ RĂMAS LA O DISTANȚĂ RESPECTUOASĂ ÎNDĂRĂTUL EI. ACESTA SE ÎNCLINĂ: \ DUPĂ CUM VEDEȚI, MAIESTATE, ORDINELE ÎNĂLȚIMII VOASTRE AU FOST ÎNDEPLINITE ÎNTOCMAI. NIMIC DINĂUNTRUL INSTALAȚIEI DE PROPULSIE NU A FOST ATINS ȘI NICI VĂZUT DE CINEVA, IAR LUCRĂTORII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
auzi o bătaie în ușă și intră un tînăr de maximum treizeci și cinci de ani. Era voinic și energic. Făcu ochii mari cînd văzu cum sînt repartizate scaunele în biroul șefului. Hedrock îi spuse: ― Dumneata ești Royan? ― Da. Tînărul se uită întrebător la Triner, dar acesta nu ridică ochii. Hedrock făcu un semn către ornamentul reprezentat de teleecranul de perete. ― Ai fost informat anterior de semnificația acestui aparat? ― Am citit articolele din regulament, începu Royan și apoi se opri. Deodată ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și să aducă din nou taberele la masa negocierilor, pacificatorii aveau să întâmpine obstacole enorme. Maggie îi mulțumi rabinului și se urcă în mașină. În scaunul șoferului stătea un bărbat negricios, solid, în pantaloni scurți, cu antebrațe puternice, musculoase. Ridică întrebător din sprâncene. —Mă poți duce în Orașul Vechi, te rog? În câteva minute se aflau din nou pe drumul principal, repetând în sens invers călătoria din zori pe care o făcuse cu Uri, șerpuind cu hotărâre în sus, spre Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la cimpanzeu. — Bună, zise Dave. Jamie clipi, dar își reveni repede. — Hei, marfă! spuse el. Eu sunt Jamie. — Numele meu e Dave. Aveți copaci în care să mă cațăr? — Sigur! Unul mare! Vino! Jamie porni spre ușă. Dave se uită întrebător la Lynn și la Henry. — Du-te, spuse Henry. E în regulă. Dave sări de pe canapea și alergă spre ușă, urmându-l pe Jamie. De unde știi că n-o să fugă? întrebă Lynn. — Nu cred c-o să facă asta. Pentru că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ea Își Închipui că era ceva În neregulă ce sistemul de difuzoare al moscheilor din apropiere. Ori asta, ori urechile ei deveniseră extrem de sensibile. — O să se termine Într-o clipă. Nu-ți face griji. Era vocea doctorului. Zeliha Îl privi Întrebător. Oare disprețul pentru rugăciunile electronice i se citea atât de limpede pe chip? Nu că i-ar fi păsat prea mult. Dintre toate femeile din familia Kazanci era singura care era În mod declarat atee. În copilărie Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
servește mâncarea condimentată - știi tu, omlete și quesadillas. Sigur, e o slujbă cu jumătate de normă; nu se plătește cine știe ce, dar ce să-i faci? E doar temporar. Ce Îmi doresc de fapt e să devin Învățătoare. Tânătul studia acum Întrebător chipul lui Rose ca pentru a memora fiecare detaliu pentru a și-l aminti mai târziu. — Oricum, probabil că acolo te-am mai văzut, trase Rose concluzia. Își miji ochii și Își umezi buza de jos, trecând la expresia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mulțumesc de invitație, zise Kitty. Desert Rose să ridică din pat cu forțe noi, căută telecomanda, puse filmul și se băgă din nou sub plapuma caldă. Tăcură amândouă câteva minute. Kitty urmărea filmul, iar Desert Rose se uita la ea Întrebător, cu ochi flămânzi. Filmul o lăsa rece, ce putea să-i spună? Îi păru rău că fusese de acord să-l urmărească. — Știai că a fost cel mai controversat film din perioada aceea? Întrebă ea. — Nu, de ce? Pe ecran era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
perdea prin care de abia ne mai vedeam colegii, unii își țineau în continuare umbrelele deschise, ceea ce ne stânjenea și mai mult mișcările, în sfârșit, am ajuns în vestiar și acolo era un soare strălucitor, Un soare în vestiar, rosti întrebător Marçal, În momentul acela nu mai era vestiar, ci un fel de câmpie, Și astea au fost senzațiile naturale, întrebă Marta, Da, Asta se vede toată ziua afară, Exact așa am spus și eu când am dat înapoi materialul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spre ea agale, spunându-i pe șoptite: - Hai să-ți arăt ceva. O dusese apoi la o fereastră de la care se vedea drumul principal, uscat și albit de lumina lunii de mai. Nu era nimic de văzut. Ghighina se întorsese întrebător spre bărbatul care acum îi apucase ușor mâna dreaptă, o privise până în fundul sufletului, apoi o sărutase, luându-i buzele între buzele sale ca pe nișe boabe de struguri. Îi plăcea, dar mai mult era curioasă, era flatată și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ministerul Culturii, evident, cu ajutorul lui Andrei Ionescu. Îi plăcea din când în când să stea cu ea. Era deschisă, prietenoasă și incapabilă de legături trainice. Flori stătea cu picioarele întinse, cu bocancii lustruiți, ieșiți de sub rochia lungă, și îl privea întrebător. Știa că Andrei voia să-i spună ceva și așa și era. - Hai, vrei să te duc undeva cu mașina? Bineînțeles că voia, știa că e doar un pretext, era evident că el avea neapărat nevoie să stea cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
toată ziua ? — Au revoooir ! strigă Trish din hol, și ușa de la intrare se închide cu zgomot în urma ei. Așa ! spun. Păi... să-mi văd de treabă. Aștept ca Nathaniel să plece, dar el se reazămă de masă și mă privește întrebător. — Ai cea mai mică idee despre cum se face curat într-o casă? Încep să mă simt de-a dreptul insultată. Oare chiar arăt ca o persoană care nu e în stare să facă curat într-o casă ? — Evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să mă gîndesc și să aplic la slujbe pentru care chiar te plătesc. Și, pînă la urmă, acum unsprezece luni, m-am angajat ca asistent de marketing la Panther Corporation. Barmanul Îmi pune În față vodca tonică și mă scrutează Întrebător. — Capul sus ! zice. Nu poate fi chiar așa de rău ! — Mersi, spun recunoscătoare și iau o gură de vodcă. Parcă mă simt mai bine. Tocmai iau o a doua Înghițitură, cînd Începe să Îmi sune mobilul. Simt că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Harper se află singur În lift, În niște blugi vechi și un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv un pas Înapoi. Jack Harper Își bagă mobilul În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune blînd. SÎnt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
faptul că ne-am despărțit. După ce mi-a promis că nu va spune nimic nimănui. Iar acum toată lumea e de partea lui. — Bine, zic Într-un final. Păi, să mă duc și eu... — Ce păcat. Ochii lui Nancy mă privesc Întrebător. Păreați o pereche absolut perfectă ! — Știu. Mă sforțez să zîmbesc. Asta e. Mai vorbim. Mă Îndrept spre noul automat de cafea, cu mintea aiurea, Încercînd să evaluez rapid situația, cînd mă Întrerupe o voce tremurîndă. — Emma ! Ridic ochii și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Rachel. SÎnt Emma. — Emma. Sigur că da ! Dă din cap conspirativ, a aprobare. Păi bine atunci, vă doresc o seară frumoasă ! Și mai sună-mă cînd ai chef. Se Îndreaptă cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întîlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
răstește la mine. Doar n-o să mănînce de pe o hîrtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca tine ? Nu, nu-mi spune. Ridică mîna. Un Porsche. Am dreptate ? Jack Îmi Întîlnește privirea Întrebător și eu Îl fixez rugător, Încercînd să-i transmit mesajul că n-am avut de ales, că Îmi pare foarte rău, că, ce s-o mai lungesc, Îmi vine să mor... Înțeleg că am fost deconspirat, spune zîmbind. — Jack ! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
eu, știu toate vorbele puse la cale de Tatăl din Cer. Așa... Că n-am stat după Moru, frate-meu! Știam că o să vină ziua când o să treci pe-aci așa că, de ce să aștept? - Dar ei... m-am uitat eu, Întrebător, la oamenii lui. Vorbele din minte nu li se mai aud deloc... - Pfuuh. Lasă-i. Toți Vindecătorii care ne tragem din Tatăl știam că așa fac cuvintele. Uite, cuvintele ne-au dat nouă sulițe cum n-au nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu ei. În clipa aceea, jocul se opri, dar cei ce Îngânau trilul Își continuară tânguiala, privind la noi, Întrebători cumva. Înzorzonatul (aveam să aflu că-l cheamă N’jamo și că era Vindecătorul lor) se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau, Îndemnându-ne parcă să le zicem ceva. Iar eu: - Jocul vostru nu merge și mai departe? Izbucniră cu toții În râs și se plesniră cu palmele pe coapse, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ceasul! ORBUL: Ești sigur? A sosit ceasul? Putem începe? OMUL CU SACAUA (Pentru sine.): A sosit ceasul Revoluției! TOȚI: A sosit ceasul Revoluției! VIZITATORUL: Domnilor, mai sunt câteva minute șt începe Revoluția franceză! RECRUȚII (În cor, întrebător.): A sosit ceasul Revoluției? Ce zici, mamă? MAMA: Să bem! ORBUL: Să bem înaintea luptei! PRIMUL BĂRBAT: Să bem pentru Robespierre! AL DOILEA BĂRBAT: Și pentru unificarea Italiei! De aici până la unificarea Italiei nu mai e decât un pas. PRIMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
al doilea. Ce știți voi cum se discută acuma... Studiați documentele, că e destule, nu puteți spune că nu aveți de unde. Da’ dacă nu studiați... Inginerul privi spre părintele Macovei. Acesta, la rându-i, îl cerceta pe Goncea nedumerit, lung, întrebător de parcă l-ar fi văzut pentru prima dată. - Hai, ce mai stați, îi îndemnă maiorul. Mergeți dincolo. Mai e cinci săculeți. Sigilați toți. Necunoscuți. N-are nume, n-are date de identitate. Luați-l care vă place și gata. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și eroism, cum am fost și noi la anii lor, pe vremea noastră. Și n-ați văzut ce eroic a ieșit acuma la revoluție cu morți? Că cine să moară mai frumos decât ei, tinerii, care a făcut revoluția?! Ridică întrebător brațele spre tavan. Le ținu așa câteva clipe, ca într-un fel de invocare a cine știe căror misterioase taine. Apoi surâse: - Acuma la revoluția noastră a devenit etapa cu bărbați maturi, pregătiți la evenimente și care o face cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]