515 matches
-
acum. Dacă apărea domnul Aguilar, pregătit să-mi rupă picioarele și să-mi stîlcească fața, cu cît mai repede cu atît mai bine. Am ciocănit din nou și, În scurt timp, am auzit pași apropiindu-se de ușă. Vizorul se Întredeschise. O privire Întunecată și bănuitoare mă observa. — Cine-i? Am recunoscut glasul Ceciliei, una din fetele aflate În serviciul familiei Aguilar. — SÎnt Daniel Sempere, Cecilia. Vizorul se Închise și, după cîteva secunde, Începu concertul de zăvoare și ivăre care blindau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că așa se va și Întîmpla. De aceea sîntem noi aici, eu și tata. Înregistrăm fantome, pe bune. Helen traversa Încet camera, privind cu disperare de la un obiect frumos distrus la altul. Se duse la niște uși duble și le Întredeschise. Camera din spatele lor era la fel de ruinată ca asta - cu fereastra țăndări, cu draperiile de catifea udate de ploaie, cu pete pe podea lăsate de murdăria păsărilor, funingine și cenușă Împrăștiată din șemineu. Făcu un pas, și ceva Îi trosni sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mergi. Mă așez pe canapea și-mi examinez unghiile. Doamne, cum de-am ajuns să fim atît de politicoși? Mai am puțin și-i ofer o ceașcă de ceai. După un timp, intru binișor În camera lui Tom. Ușa e Întredeschisă, iar el stă În picioare În pătuț, chicotind și ținînd fața lui Dan Între mînuțele lui plinuțe. — Lui tati Îi e tare dor de tine, Îl aud pe Dan șoptind pe cînd se Întoarce să-i sărute degețelele. Tati se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mârâie la el să dispară. — Vă rog! Deschideți! Nici un răspuns. Unchiul meu, strigă cu glas tremurat, o să vină și o să vă biciuiască. Atunci o să vă pară rău. Spre încântarea lui, se aude cum este tras zăvorul și poarta albastră se întredeschide. Apare o mână care aruncă o fotografie sepia în praf. Apoi poarta se închide din nou. Pran ridică fotografia, continuând să lovească poarta cu pumnii, plângând și rugându-se. Apoi se întoarce confuz spre gloată, dând de niște chipuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi, întorcându-se pe călcâie cu o expresie studiată și gesturi largi, cu mustața plină de gălbenuș, spune: — Și cu poarta asta ce-i? Iar atunci toată lumea privește poarta în cauză ca și cum tocmai apăruse ca o Fecioară Maria, o portiță întredeschisă către niște ierburi înghețate și strivite, o poartă care zăvorește o incintă largă cu ziduri înalte și, dincolo de această incintă, un parc, un parc adevărat, cu pomi adevărați și, în spatele acestor pomi care își încrucișează crengile goale, silueta unei clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era această mare tăcere care împingea pereții până la a-i face să se crape, o tăcere în care, când am strigat, vocea mea s-a înecat. Deodată, mi-am simțit inima bătând cu putere. La capătul scării, ușa camerei era întredeschisă. Am făcut doi pași. Am crezut că nu voi putea înainta mai mult de atât. Nu mai țin minte prea bine nici ordinea, nici timpul, nici toate gesturile mele. Clămence era întinsă pe pat, palidă și cu buzele încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
stătea cu ochii închiși. Era palid și-și freca încheieturile de la picioare. Pentru a combate crampele... sau a le șterge de sudoare, se gândi ea. Poate că o discuție l-ar destinde. ― La câte sărituri ai ajuns, locotenente? Pleoapele se întredeschiseră și clipiră. ― Treizeci și opt... simulate. ― Și câte de luptă? se interesă Vasquez. Gorman voia să pară indiferent. ― Păi... două. Trei cu ăsta. Vasquez și Drake schimbară priviri cu înțeles. Comentariile erau inutile. Expresile lor erau destul de elocvente. Ripley îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și-ar fi adus aminte de un prieten bun. Parcă pe el l-am schimbat, nu? Ce băiat bun!... Mai știți ceva despre el? Episodul 78 RUXĂNDRIȚA în clipa aceea, înainte ca Metodiu să poată spune ceva, ușa dosnică se întredeschise și de după ea apăru un încântător căpșor cu zulufi blonzii căzând pe lângă niște urechiușe mici, trandafirii. — Se poate? - se auzi ceea ce s-ar putea numi un ciripit. — Nu se poate - cârâi papagalul. — Ba se poate - zise binevoitor Sima-Vodă. Intră, Ruxăndrița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
abate și în proză de vreo două ori pe an. Literatura - redarea viului de către un om - cui prodest? se întreabă povestitorul. Alte poziții, aceleași virgule, alte discuții, aceleași linii de dialog. Nimic nou. Ce să facă el cu-această ușă întredeschisă prin fața căreia, urmând pe signora Maxima, trec acum Metodiu și Iovănuț? S-o deschidă și s-arunce înăuntru o privire? La ce bun? Ce mare brânză puteai descoperi deschizând o ușă în Veneția secolului al XVII-lea? Când îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care să te aștepți din partea unui căpitan de echipă. Sau poate era. — Nu mai e mult. După ceva vreme, mi-am ridicat capul din poziția incomodă în care mă aflam, sub masa de cafea, și m-am uitat cu ochii întredeschiși în jur. Venise noaptea, iar camera era relativ întunecată. Lângă mine, Sebastian începu să se miște încet. M-am iritat de la mochetă, am anunțat victorioasă, și mi-e foame. —Vai, ce răsfățată ești, a spus somnoros. Și se presupune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
seamă făina. Țin mult la ea - când nu e prea lumină-n casă și dintr-o parte. Când mama face clase dimineața (cu II-IV - eu sunt În prima, fac cu domnișoara), Tuza rămâne În pat până târziu. Și eu. Ea Întredeschide ușa, mă cheamă cu degetul dincolo, la ea, În dormitorul nostru - să dormim Înde noi doi. Nu dormim, stăm de vorbă. Și cum eu sunt În cămașă de noapte și desculț, ea zice că mi-i frig la picioare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
citi ce ți-e scris În propria ta inimă. Ceea ce-i foarte important este că vei putea distinge lucruri intime, obiceiuri eare nu sînt expuse privirilor celorlalți... EL scrîșni puternic pe molarul din spate, Își răsfrînse buza de jos și Întredeschise ochii; privirile Îi fugeau pieziș Înspre picioare, la un unghi de vreo treizeci de grade și mînia, căci nu o singură dată și-o stăpînise pieptănînd-o și ungînd-o eu ulei ca să nu se zbîrlească, se ridică acum amenințătoare precum blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
continue vorbirea fără întrerupere. După numai douătrei minute, Iustin a mișcat degetul arătător de la mâna dreaptă, încet, foarte încet, abia perceptibil la început. Mișcarea a fost repetată de câteva ori, după care, la un interval de treizeci de secunde, a întredeschis buzele și a rostit încet, dar suficient să fie auzit: Mamă! - A scăpat! zise Ofelia imediat, neputându-și stăpâni mulțumirea și bucuria. - Nu, n-a scăpat, ci a fost scăpat, murmură asistenta Lidia Combei, cu gândul la rugăciunile făcute aproape
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
surorii tale, Minodora... Spiritul Dorei mai percepe doar un nor de culoare roșie care se înalță cu rapiditate, pierzându-se în infinitul unui cer sumbru. Pleoapele Dorei se ridică cu greu, împinse ca de niște mici resorturi, iar buzele se întredeschid cu greutate pentru a șopti : Apă... Un minuscul șuvoi îi răcorește gura uscată. Reușește să deslușească din nou un scurt dialog : Vă rog să mă iertați că v-am deranjat. Am avut senzația la un moment dat că se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
suferință al tinerei, care nu dă nici un semn de viață. Privind chipul nemișcat în calmul frumuseții lui, gândurile Dorei devin senine. Se întoarce pe spate, își caută o poziție cât mai confortabilă. Voi dormi bine ! Trebuie să recuperez !". Ușa se întredeschide și o mână grijulie stinge lumina din plafon. Rămân aprinse doar lămpile de noptieră, care difuzează o lumină blândă. Noaptea spitalului începe... Se mai aud doar câteva clinchete îndepărtate care încetează și ele după un scurt moment. Legănată de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe mătușa Banu. Remarcând scepticismul general, aceasta s-a Îndreptat spre camera ei și trântit ușa ca să nu o mai deschidă În următoarele patruzeci de zile decât pentru incursiuni rapide la bucătărie și la toaletă. În afară de asta singura dată când Întredeschisese ușa fu pentru a agăța de clanță un bilet pe care scria: „RENUNȚAȚI LA VOI ÎNȘIVĂ VOI CE INTRAȚI AICI! La Început, Banu a Încercat să-l ia cu ea pe Pașa al Treilea, care la vremea aia Își trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
priviră În urmă. Luminile habitatului străluceau tăios, ascunzând contururile cilindrilor ce se Înălțau deasupra. Acum puteau auzi cu claritate zgomotul ritmic, dar Încă nu puteau localiza sursa. Pășiră pe sub stâlpii de susținere, Înspre partea mai Îndepărtată a habitatului, cu ochii Întredeschiși din pricina luminii puternice. — Uite-acolo! spuse Beth. La trei metri deasupra lor, o siluetă Într-un costum albastru atârna de consola unui suport de reflector. Corpul se legăna În curent, casca galbenă izbindu-se când și când de peretele habitatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
n-a avut. Întotdeauna a funcționat de partea puterii, fie că a fost vechea putere comunistă, fie derivata ei iliesciană, atunci când aceasta l-a îngăduit prin preajmă. Nici acum nu cere altceva. În definitiv, ce vrea „înalta poartă“ ca să se întredeschidă și pentru PRM? Surse PRM spun că PPE are trei pretenții: schimbarea liderului, a denumirii partidului și a doctrinei. Ei bine, Vadim le va da impresia că se conformează. Rămâne șeful partidului, o spune răspicat, dar din poziția „onoare“; în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
etaje. X se apropie de casa scărilor. ezită. se oprește. Ceva nu este în regulă. Vocea i-o confirmă. „Ceva nu este în regulă.” Dar ce ? în primul rînd, nu e normal ca ușa de la apartamentul doamnei Bordaz să fie întredeschisă. Doamna Bordaz nu pleacă niciodată lăsînd ușa întredeschisă. este efectiv bizar că doamna Bordaz a lăsat ușa întredeschisă. Doamna Bordaz nu a dat niciodată semne de senilitate. Și nici nu are obiceiul de a-și pîndi locatarii. atunci ? X se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
primitivului catalog o a cincea savoare, dulcele, care, din pricini pe care nu e cazul să le investigăm, multă vreme Își bătuse joc de perspicacitatea sa. În ’92, unul din participanții la șuetă, Ismael Querido, deschide, sau mai bine zis Întredeschide, porțile aproape legendarei incinte Les Cinq Saveurs, chiar În spatele Panteonului. Imobilul e primitor și modest. Plata prealabilă a unei sume modeste oferă eventualului consumator cinci alternative: un cubuleț de zahăr, un cub de aloe, o ostie de vată, o coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ploaie în mare. "Pedepsele ne aduc aminte că marea este alcătuită din stropi", filosofa cîteodată Radul Popianu de unul singur și se închidea pe dinăuntru în camera amenajată drept "arestul de la postul de jandarmi" al Vladiei. Ușa cu vitraliu era întredeschisă, iar în holul mare și întunecos tocmai din cauza vitraliului de care era atît de entuziasmat prințul, îl aștepta K.F. Avea o figură severă, cu veșnica ei rochie cu umeri ridicați, catifeaua părea tocită pentru un ochi nepriceput, de fapt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trupul tău. Trecutul, viitorul, astea s-ar putea să fie în legătură cu spiritul, dar spiritul era cu totul lăsat în seama lui K.F., dacă există cu adevărat și dacă poate fi luat în seamă. Cînd a bătut la ușă, poarta era întredeschisă, desigur, o întâmplare, nu spusese nimănui că are de gînd să viziteze Vila Katerina, era în fond o chestiune de serviciu și el nu-și putea permite să pălăvrăgească despre așa ceva cu Bercu, ori cu Iacobovici cînd își făcea rondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg sau cuman. Se răsucise către el și privea cu gura întredeschisă către cele cinci dropii nemișcate, paralizate parcă. Desigur că îi zăriseră și cu mintea lor de pasăre pricepuseră și de ce se oprise droșca în dreptul lor. Dar nu se mișcară, nu se împrăștiară, așa cum le va fi spus instinctul. A întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
artist contemporan nu a știut să exprime cu o asemenea forță clarvăzătoare presentimentul evenimentelor ce se pregăteau în umbră (cu excepția, poate, în literatură a lui F. Dostoievski și F. Kafka). Atunci când, după moartea lui Stalin, capacul cazanului nostru s-a întredeschis puțin, Dimitri Dimitrievici a trebuit să suporte o încercare și mai penibilă pentru artist: tentația gloriei oficiale și societatea unei ideologii dominante ce îi erau străine... Și, poate, ciocanul greu al onorurilor, al gloriei tardive, al ascensiunilor sociale a dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
trist în gol cu doi ochi verzi, înfundați sub frunte și sub sprâncene tufoase. Barba-i era de mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate și arse; din când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum nu? pacat mi-a fi dacă nu ți-oi da, răspunse moșneagul. Hai la bordei... Fața bătrânului se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]