1,090 matches
-
pledul nopții te-ai deschis, Miresme-mparți, de nedescris, Roză de rouă sărutată. Vară de vară așteptată, Privirii să oferi un vis, Tu, floare binecuvântată, Sub pledul nopții te-ai deschis. Când orice jună-i alintată Cu-al tău boboc întredeschis, Se simte-o clipă-n paradis, De tot și toate apărată. Tu, floare binecuvântată. https://www.youtube.com/watch?v=0bpBf0Xw3U4 Referință Bibliografică: Rondelul rozei de rouă sărutată / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2008, Anul VI, 30
RONDELUL ROZEI DE ROUĂ SĂRUTATĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367739_a_369068]
-
-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce exercita acea paternitate duhovnicească, asemenea marilor părinți ai Bisericii din trecut. 2. Sfânta Treime - structură a supremei iubiri Gândirea personalistă fundamentată biblic și patristic
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
de case lipite, strâmte, prin care pare că timpul s-a închis. ( singuri, doar pașii mei răsună, în depărtare adânc, pe care doar umbra mea fidelă mi-i recunoaște ) La colțul străzii un gard ruginit, o poartă de fier ușor întredeschisă... curtea în care zac aruncate prin iarbă bucăți de piatră cu inscripții abia deslușite: מעבר ... שליפה îmi atrage privirea-magnet spre casa părăsită cu aerul unui templu coral ecoul slab al unui cândva-undeva ... - acorduri ireale - urme de pași făcuți cândva mă
DESPRINDEREA UMBREI MELE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367124_a_368453]
-
și fără răsplată, pentru ca noi să putem călca pe drumul luminii ascuns încă privirilor profane. „Ca să ne păstrăm/ dragostea târzie/ trebuie să ne dozăm forțele/ ca și cum am degusta un vin vechi/ să-i simțim tăria în cerul gurii/ cu ochii întredeschiși/ să-i vedem bănuțul clătinându-se/ și cercul gradelor legănându-se/ ca un hamac sofisticat.” (Vinul roșu) Acest volum publicat de Editura Familia în anul 2015 și prezentat în ediție bilingvă are, ca adaos de valoare, traducerea lui Tomy Sigler
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
nu primi din partea ei. Fata zăcea ca moartă pe pavelele de piatră, fără a schița nici cel mai mic gest. Paloarea de pe fața ei frumoasă, încadrată de părul blond, răvășit, ce-i cobora pe umeri, liniștea genelor lungi și buzele întredeschise, l-au făcut pe șofer să rămână pentru o clipă nemișcat, să fie cuprins de o stare ciudată de liniște, de calm inexplicabil. Se frecă la ochi, parcă pentru a se convinge că fata chiar există, acolo, pe pavele și
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
floarea mușcatei. Dacă am văzut-o pe Anamaria Ferentz și ne-a încântat alături de unul dintre cei mai mari artiști ai României de azi, de ieri și de mâine, care este maestrul Benone Sinulescu, este pentru că artista-i fereastra aceasta întredeschisă fermecătoarei tinereți, ispititorului dor, talentului rar! Un timp s-a stabilit în America. Rămăsese în urma ei un dor, un drag, un nor oprit sub geana scenei să aștearnă o umbră. Dar s-a întors, Anamaria Ferentz!... În locul umbrei a reexplodat
ANAMARIA FERENTZ. PORTRET DIN MEDITAŢII AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349554_a_350883]
-
Prețioase organe demult-adunate oftau exilate în foișoare de nori De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Îngrămădite pe rafturile igienice ale lădoiului fugi muzicale din sălăți cumpărate la piață porții de brânză de la Jupâneasa Jipa din Fântânele Ușa-ntredeschisă gata să-nghită intrusul - rochia spălată și-apretată de Maria - extrăgea expert bunătăți din pachete, cu atenție, ca să nu scape din mână maioneza sau condimentele peste dalele aspre ale bucătăriei faianțate cu măiestrie de tânărul John - Le așeza delicat pe
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Acasa > Impact > Scrieri > INVOLUȚIE Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1297 din 20 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Se strecură ca o felină prin ușa întredeschisă. Culoarul ce i se înfățișa în semiobscuritate era îngust. Păși ferm și grăbit, motivat. Parcă știa încotro se îndreaptă. Se simțea atras de un flux magnetic, direcționat. Își scutură chica deasă a părului. Auzi surprins niște pocnete fine și scurte
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
băuse lichidul din pahar. N-am observat-o când reluase arcușul căci eu, cu mâna împotmolită în poșeta totdeauna plină de hârtii cu și fără trebuință, trăiam dilema mea, să-i dau ceva, să îndrăznesc? Monedele de metal din cutia întredeschisă sclipeau în ochii mei în semn afirmativ. Merita, cât un bilet de concert. La această concluzie ajunsesem când tocmai recunoscusem o melodie de cu totul altă factură. Violoncelista dădea viață cântecului israelian „Țara noastră mică”. Am rămas să ascult, nu
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
șirîl priveam cum doarme. Întins pe spate, mâna stângă lipită de trupul relaxat, dreapta îndoită deasupra capului, cu degetele răsfirate pe pernă. Întotdeauna respira atât de ușor și din când în când, cu o ritmicitate aproape previzibilă, iar buzele ușor întredeschise schițau un zâmbet vag, ce se vroia aproape perceptibil. Atunci știam că visează, și că-mi șoptește abia perceptibil, acel, " TE IUBESC!” Este momentul în care mă strânge tare în brațele sale și-mi șoptește prin întuneric "nu-ți fie
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
a tăinuitelor fantasme și el se întinse pe pat, cu mâna stângă lipită de trupul relaxat, cu dreapta îndoită deasupra capului, cu degetele răsfirate pe perină. Respira ușor și din când în când, cu o ritmicitate aproape previzibilă, buzele ușor întredeschise schițau un zâmbet vag, abia perceptibil. Atunci, știu că o visă pe ea. Și niciodată un vis nu i s-a mai dăruit cu atâta intensitate ca în noaptea aceea dinăuntrul nopții...și de aceea credem că visele, uneori, se
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
vremile din urmă, când flăcăi călări pe murgi o-mpresurau în ritm tangou în zilele de vară lungi. Întruna se privea pe sticlă; făcea pe tocuri piruete și fredona romanțe vechi, pân' da cu capul de perete. Zâmbea cu ochii-ntredeschiși; trupu-i de amintiri era înfiorat; se vedea cu ani în urmă jucând în horă cu tinerii din sat. Parcă-ntinerise baba; ochii îi ardeau în grindă nebună de fericire, cum se văzuse în oglindă. Dar intră nepotu-casă și când o
FRUMOASA DIN OGLINDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349776_a_351105]
-
ca al meu? Săndica începu să se învârtă și să se alinte în fața lui Mircea, care o cuprinse cu brațul de mijlocelul pe care tocmai și-l lăuda. Iar cu limba începu să-i controleze buzele și adâncimea gurii sale întredeschisă, stăpânită de dorința de a o întâmpina pe a lui și de a-I răspunde cu aceeași înflăcărare. - Unde ai fost, iubito, atâtea zile? - Eu? Printre animalele mele aflate în călduri. Partenerele tale de plajă erau și ele tot în
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
am îmbrăcat hotărât, anulând toate încercările sale de a mă reține. La ușă am întrebat-o, după ce i-am sărutat mâna: "Ei, bine, cum ți s-a părut, dragă doamnă"? Răspunsul a venit imediat, același, din priviri și din gura întredeschisă, ce aștepta o sărutare: "O, a fost ca lumea! Și chiar este ca lumea, e bună rău! E mare!" Am replicat imediat prin altă întrebare: "Care dintre ele"? Răspunsul nu a mai fost în măsura să mă surprindă, pentru că-l
ŞI... CÂT O AI DE MARE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348011_a_349340]
-
Am avut o operație foarte grea. Bolnavului, polițist la circulație, nu-i mai funcționa normal capul. Și i-am deschis calota craniană"... Fănel arăta, pe capul lui, cum operase doctorul și copiii îl urmăreau fără să clipească, cu gurile ușor întredeschise. Nu mi-a venit să cred ce am văzut acolo!". Anca l-a privit contrariată și l-a întrebat: "Dar ce ați văzut acolo, doctore, de v-a marcat așa mult?" El a răspuns în șoaptă, parcă temându-se să
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
Hai, surprinde-mă, dar cu ce? - Nu fac miros, au cearăde calitate. M-am gândit la asta și am luat ceva special, pentru momente speciale. Lasă că ai să vezi tu imediat, nu te grăbi. Așezându-le pe pervazul ferestrei întredeschise, Adriana fugi în cameră la ea și veni cu ouă roșii și cozonac, bineînțeles că unul făcut de ea cum învățase de la mama sa. - Știi, se spune că trebuie să ciocnim și să mâncăm mai întâi ouă roșii ca să ne
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
ridicat din fața televizorului pentru a-i alunga pe intruși. Ceilalți au forțat cealaltă ușă a clubului și s-au așezat cuminți în fața televizorului. Unul, mai prevăzător, a avut ideea de a deschide larg toate ferestrele, mai puțin una, lăsată ușor întredeschisă astfel încăt să nu se bage de seamă. A început sarabanda. Sclipuț i-a alungat pe cei din comandament și s-a întors în club. Telespectatorii de ocazie au zbughit-o. Ferestrele larg deschise au fost readuse în poziția de
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
Telespectatorii de ocazie au zbughit-o. Ferestrele larg deschise au fost readuse în poziția de dinainte, ușa a fost zăvorâtă. Din nou, comandantul de pluton a fost nevoit să alunge intrușii din comandament vreme în care unul a împins fereastra întredeschisă, a pătruns în club și a deschis ușa celorlalți care s-au așezat cuminți pe scaune și au pornit televizorul închis prea târziu. O altă fereastră a fost lăsată întredeschisă iar celelalte larg deschise. În zăpăceala trăită, Sclipuț și-a
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
intrușii din comandament vreme în care unul a împins fereastra întredeschisă, a pătruns în club și a deschis ușa celorlalți care s-au așezat cuminți pe scaune și au pornit televizorul închis prea târziu. O altă fereastră a fost lăsată întredeschisă iar celelalte larg deschise. În zăpăceala trăită, Sclipuț și-a dat seama cu greu de șiretlicul folosit și în cele din urmă clubul a devenit inexpungabil la mijloacele de asediu folosite de atacatori. Furia răzvrătiților nu fusese însă potolită. Și-
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FĂRĂ TRUPU-ȚI LENEȘ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Nu-i dimineață fără trupu-ți leneș Și dâre voluptuase pe cearceafuri, Cu ochi întredeschiși cerșindu-mi galeș, Săruturi dulci, ca mult râvnite-anafuri. Le dau binețe geană lângă geană, Un sfârc mă-mpunge: “hai de mă strivește!” Îi fac pe plac și-un tremur de sprânceană Fiorii din adânc îi prevestește. Ne împletim nesațul cu
FĂRĂ TRUPU-ŢI LENEŞ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365396_a_366725]
-
dimineața! Diossippe auzi, ca prin vis, glasul slujnicei. Își etală corpul mlădios, în toată splendoarea lui, printre așternuturile din cânepă și de sub plapuma de lână fină, rămânând cu privirea ațintită spre geam. Aerul proaspăt al dimineții se strecura prin fereastra întredeschisă. Toamna își trimitea aromele culturilor bogate, care împânzeau împrejurimile amazoanelor. Regina se ridică din pat și se apropie de oglinda rotundă și imensă din celălalt capăt al dormitorului. Părul răvășit parcă nu mai avea culoarea roșiatică de altădată. Cearcănele păreau
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
Când s-a trezit, soarele era de mult pe cer. O rază de soare se strecura abilă, printre îmbinările faldurilor de la draperie . În întunericul camerei ea se juca pe față bărbatului care dormea cu fața în sus și gura ușor întredeschisă, făcând să se audă un mic șuierat, când expira aerul din plămâni. Soneria telefonului a făcut să tresară lumina de pe fața lui. A sărit din pat, nu obișnuia, să mai lenevească, după ce se trezea, a mers la baie, a făcut
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
mai îndepărtate zări. Știa însă că nu îi este permis să o facă singur. S-a oprit nu departe de răsuflarea precipitată și fierbinte a fetei. Să-i fi trecut prin minte că poate sorbi oboseala fetei prin gura-i întredeschisă?!. S-a aplecat asupra ei. Probabil că s-a grăbit, ar fi trebuit să mai aștepte. Fata și-a întors capul într-un gest de refuz. Nu s-a simțit intrigat. S-a așezat ușor la picioarele ei, ca într-
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
la nivelul purității absolute , este necesar ca, mai întâi, să fie desprins de lumea aceasta, ce pare uneori mai rece decât el însuși. Așa că, în seara aceasta, sigur de menirea pe care trebuie să și-o urmeze, pornește către fereastra întredeschisă, pe unde se mai plimbase de câteva zeci de ori, atras de armonia versurilor poetului Ion Vanghele, ce se întrupau dintr-o dragoste fabuloasă și, în același timp, neîmplinită... Se oprește Pustiitorul, așezându-se o clipă peste coama uriașă a
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
să exprime și să confirme modul său de a exista și de a se nemuri. Acum, Gerul Pustiu a înțeles că totul s-a întregit. Domnul a hotărât că menirea acestui poet s-a împlinit. Se oprește în fața ferestrei. E întredeschisă. Poetul îl așteaptă. Un zâmbet îi luminează chipul. Nu se teme, fiindcă poeții buni n-au teamă de ceea ce oamenii numesc moarte. Ei trăiesc și gândesc dincolo de judecățile simple, de valorile lumești, de socoteala obișnuită cu lumea materială. Au legile
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]