18,707 matches
-
simțeam că pătrunzând în labirintul din acea stâncă, cu oscioarele din preajmă ce păreau bricolate ca pentru un joc de copil puteam înainta spre acel totum, spre întregul cosmic la care năzuia tinerețea mea puțin știutoare. Identificam pe atunci acest întreg cu universalitatea înțeleasă " pe urmele lecturilor mele kantiene, încă destul de firave " ca Allheit, ca totalitate, nu ca Allgemeinheit, ca generalitate. Mult mai puțin frecventat decât amfiteatrul anatomistului, seminarul profesorului de istoria artelor, Coriolan Petranu, părea mai degrabă un salon particular
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ideilor. Capacitatea mea integratoare era, pe vremea aceea, mai curând intuitivă, nefiind încă decât în prea mică măsură ajutată de un aparat conceptual filosofic de care nu dispuneam. Și, totuși, pulberea erudiției pozitiviste se cristaliza în mine alcătuindu-se în întreguri, despre care trei decenii mai târziu avea să-mi vorbească la Heidelberg filosoful Hans-Georg Gadamer, discipolul lui Heidegger, ajuns la o vârstă venerabilă. Pășind cu el pe Philosophen-Allee, pe sub ulmi, îl ascultam identificând "întregul" filosofic, das Ganze, ca "eine alle
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cristaliza în mine alcătuindu-se în întreguri, despre care trei decenii mai târziu avea să-mi vorbească la Heidelberg filosoful Hans-Georg Gadamer, discipolul lui Heidegger, ajuns la o vârstă venerabilă. Pășind cu el pe Philosophen-Allee, pe sub ulmi, îl ascultam identificând "întregul" filosofic, das Ganze, ca "eine alle endlichen Erkenntnismöglichkeiten übersteigende Idee", ca o "idee ce depășește toate posibilitățile de cunoaștere finite, sfârșelnice, limitate". Recunoșteam în cuvintele acelui pontif al hermeneuticii un gând sau, poate mai curând un jind care mă dominase
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
am absolută nevoie. Chinuitoare e nehotărîrea! Sentimentul gratuității e ucigător. * Necesitatea de a găsi o expresie (poate limitată) dar ultimă a mea: asta sunt. Puterea de a spune: acum ori niciodată. * Capacitatea de a depăși detaliile, de a le însuma întregului tău. Restul elimini, nu vezi. Dar oare "întregul" e destul de cuprinzător - pentru a elimina cît mai puțin? Pentru un "întreg" mare (aproape) toate detaliile sunt semnificative! Deocamdată apetitul de detalii îl simt încă foarte (sau prea) puternic. Oare nu sunt
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
e ucigător. * Necesitatea de a găsi o expresie (poate limitată) dar ultimă a mea: asta sunt. Puterea de a spune: acum ori niciodată. * Capacitatea de a depăși detaliile, de a le însuma întregului tău. Restul elimini, nu vezi. Dar oare "întregul" e destul de cuprinzător - pentru a elimina cît mai puțin? Pentru un "întreg" mare (aproape) toate detaliile sunt semnificative! Deocamdată apetitul de detalii îl simt încă foarte (sau prea) puternic. Oare nu sunt format, oare nu trebuie să elimin detalii deja
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
a mea: asta sunt. Puterea de a spune: acum ori niciodată. * Capacitatea de a depăși detaliile, de a le însuma întregului tău. Restul elimini, nu vezi. Dar oare "întregul" e destul de cuprinzător - pentru a elimina cît mai puțin? Pentru un "întreg" mare (aproape) toate detaliile sunt semnificative! Deocamdată apetitul de detalii îl simt încă foarte (sau prea) puternic. Oare nu sunt format, oare nu trebuie să elimin detalii deja? * Teama de hîrtie. Dar nu de hîrtia albă, ca la Valéry sau
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
narativa a românului, în "juxtapunerea capricioasa a narațiunii ficționale cu narațiunea non-fictionala"), figurile amplificării (cu corolarul Expansiunea sintactica a frazei: tehnică frazei labirintice) și, în fine, figurile iluziei către care converg toate celelalte, asigurînd "o perspectivă unificatoare, specific baroca, a întregului". Aceste exerciții analitice, fascinante în sine și luminoase pentru explicarea operei lui Cantemir, nu sînt mai puțin profitabile în perspectiva întregii istorii a literaturii române vechi și a spiritului ei care, în pofida rezistenței la lectură comună de tip "epic", dezvăluie
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
Oftează fără să o doară: "Cu gura cânt la flaut". Și mă îndeamnă complice: Caută locul, dar să știi că e schimbător. Ieri era lobul urechii, cândva a fost pubisul, azi nu mai știu". Va trebui să încerc, să parcurg întregul din creștet până la călcâile roze. "Nu-mi cunosc corpul, e plin de surprize și pentru mine". Încep cercetarea și ea mă consolează: "N-o să te las singur, îl vom căuta împreună". Formele imperfecte Spre faima ei e urâtă: glas aspru
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
cum îl visează ca venind în vizită. Certat că face aceasta încălcând interdicția medicilor, Anton Holban răspundea că, acum, faptul nu mai are importanță... Întrebarea, de la sfârșitul studiului �dacă a fost cumva Anton Holban, chiar și după ce și-a epuizat întregul său bagaj literar, cu adevărat un om sfârșit?" lasă lectorului disponibilitatea unui verdict. 1 În realitate după titlul inițial al unei piese de teatru a lui Anton Holban!
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
mai sanatos să fi dealt with the situation în a polițe and mannerate way. “E dreptul tău. Personal eu consider că ai procedat greșit” Iar eu cred că în momentul în care afirmi că el a greșit (punând în cumpănă întregul sau sistem de valori) nu este posibil să mai existe speranța unei viitoare comunicări între voi. Și repeta te rog în română ultima frază, că unii au făcut la scoala rusă, chineză și alte limbi de circulație internațională.:) P.S. Iar
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
Șerban Foarță I. Craii de Curtea-Veche e o carte ce nu doar că, ar spune Călinescu, își "realizează" pe de-a-ntregul titlul, onorându-și-l ca pe o cambie, ca pe o poliță în alb, dar face ca acești doi termeni, care compun sintagma amintită, să-și (re)actualizeze, fiecare, multiplele lor sensuri (comune sau aparte), până la ceea ce Ion Barbu numea
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
să trăiesc; Din amintire doar un amurg, Numai un ceas de iubire, O fărâmă, o biată fărâmă de adevăr, Câteva picături de frumusețe, Ulițe lungi de înfrigurată așteptare, Doi-trei saci de iluzii; Numai fragmente, în zadar încerc să le-adun, întregul se refuză; Dar există întreg? Expediție într-o zi de toamnă Am pornit spre moarte; Totul era veșnic Și știut, din carte, Râul mare, negru, Un vâslaș bărbos, Suflete de spaimă Tremurând pe jos; Galbenul de plată, Neștiut răstimp, Dincolo de
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
rost, Căruța vremii merge mai ușoară Și-o să uitați cu totul, tot ce-a fost; Dar ca să nu vă despărțiți de toate Și să plecați de-aici de tot săraci, Să luați cu voi în ochi, dacă se poate, De-a-ntregul înflorit, un câmp de maci Cu mult mai greu Prima grijă a universului Au fost semințele, Cum să facă semințe, Gânduri de chipuri și de măsură, Esențe de sens, Munți de așteptare și de voință, Un fel de viitor îmbătat
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
mai recentă decît poeziať (subl.mea, M.I.). In doar douăzeci de pagini, această prefață strînge esențialul despre devenirea istorică a literaturii române de la origini pînă în primele două decenii ale secolului XX. Antologia a fost gîndită și realizată ca un întreg, de aceea, probabil, și sînt la singular termenii din subtitlul volumului (Ťtraduction et extraitť; amuzant este că unii anticari francezi și belgieni, la care mai poate fi găsită azi această carte, au simțit nevoia ca în anunțuri să corecteze punînd
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
și mici, Un sunet, o scânteie, și scribi și licurici. Dar Tu citești în tihnă și steaua ne vestește Că veghea Ta ne iartă și ce-ai pierdut sporește. Așa se face, Doamne, că nepăzit și-nchis, Cuvântul Tău e-ntreg în ce-ai făcut și zis. Văzută niciodată de la-nceput de sorți Coperta-ți iscălită ne-a-mbrățișat pe toți. O, Doamne, ține-o veșnic deschisă și pre noi Nu ne strivi, nevrednici, cu fila de apoi. Psalmul V Săpăm, uituci, morminte
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
care-l anunță, Răfuiala și Catastrofa. Se arată apoi că Adam și Eva este ,romanul iluziilor eterne", în timp ce Ciuleandra definește ,anumite sentimente contradictorii", punând în lumină aspecte de psihopatie socială, prin faptul că încearcă un sondaj al unei lumi abisale. întregul articol (în două părți) dovedește că autorul său e bine familiarizat cu fenomenul literar românesc și cu opera lui Liviu Rebreanu în special. Includerea romanului într-una dintre cele mai populare colecții ale editurii lui Avni Insel este de asemenea
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
mă ajungi, Dar graiul tău Mi-era ca ceața... în van citeam în scoici, în alge, Cuvintele Demult desprinse, Din cartea De pe fundul apei. Silabe de nisip Mocneau în juru-mi, Cu pâlpâiri Nedeslușite. Dar ce minune - Mărunțirea Scria la infinit întregul, Fărâma, totuși Desfăcută, Se mai putea încă deschide în curcubee De ecouri. Cum...? Cum se desface sufletul de trup, Când lasă-n urmă boala ca o taină, Și trece-asemeni boarei prin ai săi? Cea care nu mai vede, nu aude
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
violență. Și așa, fără s-o fi știut, romanul lui García Márquez s-a bucurat de ius-ul primae noctis, asupra mea, pînă cînd m-a preschimbat în cavalerul tristei figuri al sfîrșitului său. Și l-am primit pe de-a-ntregul, și am fost, "niciodată înc-odată", una cu el: post scriptum omne animal triste. Cum s-o spun mai bine? Cînd sîngele prinde a se usca prin precipitarea către sfîrșitul cinehematografic al Veacului unde, citind manuscrisele lui Melquíades și "nerăbdător" să
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
o jumătate de limbă atîrnă într-o jumătate a gurii o altă jumătate atîrnă în cealaltă jumătate a gurii și fiecare jumătate a limbii și fiecare jumătate a gurii vede străvede în alt fel orizontul și viața și moartea și întregul și partea și poemul gîndit și nescris cu o secundă înainte de măcelul meticulos zadarnic încearcă să le păstreze laolaltă zadarnic încearcă să oprească de la înstrăinare cuvintele silabele tăiate fără fisură în două altfel cu totul altfel se organizează jumătatea de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
cuprinde un capitol de o rară frumusețe, îi va reproșa lui James Joyce că s-ar fi oprit la jumătatea drumului. Pentru că, folosind mijloace vechi spre a înfățișa dezagregarea produsă de vreme și de vremuri, n-a reușit să refacă întregul și să ajungă la altceva. În Omul fără însușiri lucrurile vor fi duse atît de departe încît autorul însuși va fi nevoit să se întrebe dacă nu a ratat, dar va avea orgoliul că, în raport cu alții, măcar ar fi făcut
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
rog, a celor două capitole de început de proză. Dar, dacă am accepta totuși ipoteza aceasta, din ea ar decurge următoarele: 1. mai întîi, coautorii au creionat oral toată povestea, dovadă că titlul, Sus pe luciul Dunării, reflectă nuvela în întregul ei; procedeul ar semăna cu cel consacrat de Borges și Bioy Casares; 2. Vinea s-a apucat s-o scrie primul, abandonînd-o după primele două capitole, deoarece strictul realism social nu-i este propriu; 3. Dumitriu a revizuit aceste capitole
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Doamne, răul tot din mine,/ Să rămână doar ce-i frumos și bine./ Versul meu să fie apă cristalină,/ Zâmbetul deschis, privirea senină,/ Fapta înțeleaptă, trupul potolit/ Și câțiva dușmani să-i am de iubit.// (Ochiul curat). Luat ca un întreg, acest volum pare să aibă un pronunțat sens confesiv. Poeta știe că Divinitatea este forța creatoare supremă, iar poeții se subordonează ei. Toate lucrurile create de Dumnezeu au în ele un mister, iar misterul suprem este poezia. Poezia Dorinei Stoica
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
păstori El-Crist aprinde drum de flori... mașini care se scapă pe ele (numai motorină...) înviorând funebru iarba pădurii burtoșii - doi câte doi la grătarul răscrăcărat sub brazi: nemulțumiți că pe tot întinsul sârmelor sleite - nu-ncap și ei - pe de-a-ntregul (...ce friptură gustoasă de porci s-ar obține - la hectar...) sihastrul a-ntemeiat un vast oraș de evlavioase zdrențe (acareturisite) - sub Patrafirul Muntelui olandezi - danezi chinezi - vietnamezi - habarnezi mișună harnic - în mijlocul pravoslavnicei răzeșii ștefanice - a Voroneților (...corbul a încetat să
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
dintr-o localitate, a scos lejer din buzunar 100.000 de lei și ia transmis unui năpăstuit (nu cred că în buzunarul matale moș Ioane pot fi găsiți 100.000 de lei bani de buzunar?); puzderia de megabanere împrăștiate pe întreg teritoriul Republicii de la nordul până la sudul ei, fabricarea și întreținerea cărora pe durata de cel puțin două luni costă o groază de bani luați, de altfel, și din buzunarul matale moș Ioane. Faptul că acești doi lucrează împreună vorbește și
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
cheamă că ești înlăuntrul unei lumi cu totul alta decât realitatea iminentă Se poate spune că are loc o încercare în clar într-un apogeu dimpreună al pământului și al cerului, chiar și de desăvârșire a condiției oricum incerte în întregul ei. Sau, de ce nu, o cuprindere inedită a totului pe vreme de a nu mai fi forme, culori, contururi, fluturări din aripe. Sunt creșteri jutificate prin nevoia de a fi și pe care trebuie să le afli pentru a fi
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]