823 matches
-
scepticism, ironic sau agresiv în fața convenției. În diferite ipostaze, acest erou-narator generic traversează toate textele lui O. Fraza scurtă, uneori telegrafică, indecizia și alternarea planurilor narative, relatarea indirectă și dialogul economic, frust, uneori, sau ambiguu, elementele argotice și notația rapidă, întretăiată de monologuri interioare contribuie la configurarea caracterelor. Așa se întâmplă în nuvela titulară a volumului Între două trenuri, povestea unui divorț într-un stil cinematografic, de realism psihologic, ca și în romanul Puștoaica, unde prezentul unei iubiri cu aer boem
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
tind să considere drept cadru unic de referință societatea globală, colectivitatea în ansamblul ei. O asemenea opțiune reprezintă însă o simplificare metodologică inacceptabilă. Societatea umană este în fapt compusă dintr-o mulțime de sisteme, relativ autonome, care se învecinează, se întretaie. Fiecare dintre aceste sisteme reprezintă un obiectiv potențial pentru analiza funcțională, un cadru de referință funcțional pentru analiza elementelor sale. Este drept, pentru multe societăți, dar în nici un caz pentru toate, nivelul de organizare cel mai pregnant, care prezintă gradul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
strategie tinde să se cristalizeze într-o structură coerentă, dar mereu este contracarată de cerințele celorlalte strategii concurente. Sistemul, în acest caz, nu mai poate fi tratat ca având o singură structură, ci o pluralitate de structuri manifeste care se întretaie, se opun, se limitează reciproc, realitatea fiind o stare de oscilație între aceste structuri sau, în mod excepțional, o stare de echilibru între ele. Principiul pluralității structurale pune într-o nouă lumină analiza funcțională a elementelor. Ele nu pot fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și tendințelor sale de autoorganizare. Individualismul metodologic, propunând explicarea constituirii sistemelor sociale de „jos în sus”, de la persoane și de la finalitățile lor individuale, explorează o altă logică. S-ar putea considera că în societate avem două procese simultane care se întretaie, se susțin și/sau intră în conflict. Pe de o parte, din interacțiunea persoanelor, dar și a altor sisteme sociale mai complexe (întreprinderi, de exemplu), apar fenomene de agregare emergente, cărora sociologii care optează pentru individualismul metodologic le acordă o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sexuală?... Jarrousse și Poudat, 1989. Acest test evaluează, pe o scară cu valori între 0 și 5, proximitatea atât fizică cât și spirituală (globală) dintre parteneri sub forma unor cercuri care se suprapun, se juxtapun sau, la modul ideal, se întretaie cu o zonă de probleme comune împărtășite (idei, probleme, proiecte, sexualitate, familie...) și cu spații de libertate ("grădina secretă cu obiectivele sale personale" ale fiecărui partener). Urinare cu frecvență crescută și în cantități mici. Tratamentul complet se realizează pe o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
durabilă, consideră Geoffrey Lawrence, În cele trei mari domenii (economie, societate și mediu) se estimează că dezvoltarea durabilă reprezintă pentru viitor promisiunile unui progres regional, național și global. La nivel regional, spune Geoffrey Lawrence, apar numeroase experimente de guvernare care Întretaie, provoacă și subminează structuri decizionale existente deja. Ele sunt În plină dezvoltare și implementate din cauza imaginii eșecului vechilor forme de guvernare În a produce o dezvoltare durabilă. Reprezintă aceste experimente, se Întreba sociologul australian, o revitalizare a democrației participative, luând
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
balafre (1999) avansează într-un continuu balans între trecut, într-o înfrigurată căutare a „timpului pierdut” („redécouvrir le temps perdu”), și un prezent în care, pe neașteptate, pătrund „fantasme” din anii negri ai detenției. Momente fugare din drastica recluziune se întretaie cu scene din viața frământată, măcinată de suspiciuni și îngrijorări a exilului românesc din capitala Franței. Autorul, care își investește în epicul atent condus propriile, bântuitoare, amintiri, respinge soluția vindictei, a răfuielii cu uneltele mărunte ale marilor tartori, de la noi
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ban, vel spătar. Preocuparea pentru poezie a lui M. a fost statornică, dar versurile lui elegiace sunt naive și convenționale. Ele anticipă totuși - dacă nu cumva îi vor fi servit chiar de model - lirica erotică a lui Costache Conachi. Tânguitoare, întretăiate de suspinuri și de oftaturi grele, aceste stihuri se resimt de înrâurirea manierei anacreontice, cum și de aceea a liricii galante franceze. M. citea și pe Voltaire, din care traduce o scurtă cugetare. În epocă nu apare ca o figură
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
ce alcătuiește pielea balenei. Cînd cașalotul e în viață, suprafața lui vizibilă nu este cea mai mică dintre minunile pe care ni le prilejuiește. De cele mai multe ori, ea este brăzdată cruciș și curmeziș de nenumărate linii, asemănătoare acelora ce se întretaie în frumoasele gravuri italiene. Dar aceste semne nu par imprimate în substanța cleioasă pomenită mai înainte. ci par să se străvadă prin ea, ca și cum ar fi gravate în trupul însuși. Mai mult încă: în unele cazuri, aceste linii constituie, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
februarie 1940). “Lumea se afla în puterea somnului, când cutremurul, de o violență necunoscută până acum, a zguduit Capitala din temelii. Clădiri solide, din beton armat, se clătinau ca niște jucării în bătaia vântului. Zgomote înfricoșătoare, de duduit de motor, întretăiate de mugete ce răzbăteau din adâncul pământului însoțeau cutremurul. Lumea trezită din somn de zguduiri puternice, alerga îngrozită, neștiind unde s-o apuce... Prin case, mobilele se mișcau, scârțâind din încheieturi, vitrinele cu sticle și veselă se răsturnau... Panica din
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
a tradus masiv și cu rezultate remarcabile) a făcut să crească ambițiile, ca și densitatea prozei lui C. La patruzeci de ani de la debutul editorial, el revine cu un roman modern ca scriitură, Corabia nevăzută (1990). Planurile se amestecă, se întretaie sau se distanțează, locul desfășurării acțiunii se schimbă derutant, dar, treptat, din fragmentele disparate se încheagă un minibildungsroman, o secvență parcursă lent dintr-un roman al formării. Protagonistul, Ion Borcea, om „de la Dunăre”, trece, la cei optsprezece ani ai săi
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
unei suferințe «necesare», conform ideii redate de expresia «a-și purta crucea» care, pe lângă dificultatea experienței, exprimă noțiunea de utilitate sau de obligație. În sfârșit, crucea are o funcție de protecție (degetele în cruce) și o funcție socială (drumurile care se întretaie = persoane care se întâlnesc). Există numeroase cruci ale căror semnificații trebuie căutate în funcție de culturile aferente. Printre crucile mai deosebite, crucea încârligată are sensul cel mai puternic. Deși inspirată dintr-un simbol pozitiv, dar uitat și ignorat (svastika), crucea încârligată nu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de fatalitățile structurii noastre. Îmi pot consola cu gândul acesta gelozia? În iubita mea se poate constata imediat că se găsește ceva anormal. Însăși inteligența ei care pâlpâie parcă, nu este rezultatul unor raționamente, ci al unor iluminări, intuiții uimitoare, întretăiate cu stângăcii față de unele întîmplări simple ale vieții. Pare un matematician care pe tablă face cine știe ce socoteli complicate, e pe cale de a demonstra cine știe ce secret ai universului și care se încurcă, din pricină că la un moment a înmulțit greșit pe 7
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și se întinde spre cele patru puncte cardinale, satul se constituie pornind de la o răscruce. În insula Bali și în unele regiuni din Asia, când încep pregătirile pentru construcția unui sat, este căutată mai întîi o răscruce naturală, unde se întretaie perpendicular două drumuri. Pătratul construit pornind de la punctul central este o imago mundi. Împărțirea satului în patru sectoare, care presupune de altfel o împărțire paralelă a comunității, corespunde împărțirii Universului în cele patru zări. Adesea este lăsat în mijlocul satului un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în nici un fel, ar fi rămas chiar uimit de existența unui asemenea supraom al abnegației, al eticii și-al dreptății. Războiul se terminase de un an și ceva dar timpul nu mai reușea să reintre în matca lui dinainte, răsuflarea întretăiată în 1941 nu-și mai revenea, lucrurile nu se mai reașezau la temelie, o amânare a ceva ce se aștepta să se întâmple și nu se mai întâmpla, el - timpul - curgea de la o zi la alta, cei care începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
câmpia flamandă și Normandia. Aici în Sud, tatăl lui Lung rătăcea și acum, din noiembrie trecut, dar din cauza rănii din piept, a ploilor și a frigului îndurat, nu mai avea putere să strige. Părea că pierduse drumul, respirația îi era întretăiată, un horcăit, un huiet de-a lungul traheei, rupte și ea. Lung nu auzea sunetul, n-avea cum să-l audă, dar cum se întâmplă în comunicările necunoscute de oameni, dar cărora ei se supun fără să-și explice, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
târgul sălbatec, sever; Și pare tabloul acesta Că-i antic și plin de mister!... Nocturnă Nu e nimnei... plouă... plînge-o cucuvaie Pe-un acoperiș de piatră-n noapte cu ecouri de șivoaie, Vai, e ora de-altădată, umbre ude se-ntretaie, Și-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie. Tabla tuburilor sună, aiurarea tuturor... O grăbită alchimie, fâlfâie o vâlvătaie, Vai, e ora de-altădată, dungi de ploaie se-ntretaie, Un oraș de piatră doarme... toate dor. Nu e nimeni
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de șivoaie, Vai, e ora de-altădată, umbre ude se-ntretaie, Și-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie. Tabla tuburilor sună, aiurarea tuturor... O grăbită alchimie, fâlfâie o vâlvătaie, Vai, e ora de-altădată, dungi de ploaie se-ntretaie, Un oraș de piatră doarme... toate dor. Nu e nimeni... plouă... plînge-o cucuvaie. Poveste Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori Printre arborii de toamnă te opreai
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de semne. Probabil îmi vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă o fată și privesc peste umărul ei. Un fel de atlas, cu poze strident colorate. Un fel de ape roșii, verzi, galbene, vișinii care se suprapun, întretăiate de linii ciudate, umflate, borțoase, cu spirale și puncte în burta lor. Nu reușesc să descifrez titlul lung, pe două rânduri. Deslușesc un „histology“ și apoi ceva în apă. Fata citește concentrată, zâmbește din când în când. Ce-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de spațiu și de timp au cu totul alte conotații. Sau poate, cine știe, tot Învârtindu-se În jurul propriei cozi, a propriilor obsesii, ar fi putut să se trezească Într-un loc unde liniile de forță ale timpului prezent se Întretaie cu cele ale timpului trecut pentru a alcătui o buclă a viitorului, În care simțurile percep lumea după o cu totul altă logică, la prima vedere aberantă. În fond, medita Noimann, realitatea În care ne e dat să viețuim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era acuma jos. În plus, un jos se căsca În dreapta sa și un sus În stânga. Sau viceversa. Cuza se afla multiplicat În patru locuri. Cu sabia la șold, genunchiul Îndoit și privirea ațintită-n depărtare. Privirile celor patru Cuza se Întretăiau Într-un cerc, care se cufunda deseori cu patul lui Noimann. Era posibil ca din toată această compoziție să lipsească un picior, care acum, iată, se afla În casa lui... În fond, Noimann ce ar avea să-i reproșeze domnitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Trec pe lângă reginele nopții. Parfumul lor îmi amintește de tine! Chipul neîncrezător, visător ochii tăi limpezi dintr-o poză mai veche îmi hrănesc instincte afective vizuale care mă macină. Telefonul sună, îți aud glasul întretăiat de grabă. Ființa ta lăuntrică, structură răvășită cu o duioșie covârșitoare, stenică mă-învăluie hipnotic doborând orice urmă de împotrivire logică. Respiri a Regină !
Regina stea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83731_a_85056]
-
pe care părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate. Doamna cea tânără a răspzîuns cu glas întretăiat de suspine: “Deși știu că povestea mea nu-mi va aduce decât și mai mari suferințe din partea mârșavului căruia această femeie mă va pârî negreșit, nu-ți voi ascunde nimic. Și de ce m-aș mai teme de furia lui? Măcar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]