2,772 matches
-
acum, ascultând-o pe Luiza cu atenție, ea chiar dădu uitării orice fel de iluzie și, astfel, moralul ei căzu și se risipi complet. De acum, în inima ei se stârnise cu adevărat lupta și nimic bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
singur șah, sperând că, astfel, o să-și mai scoată mintea din starea aceea de cvasiaiurare deloc caracteristică lui. De câteva zile, tot studia o tactică proprie nou-descoperită; era o capcană în deschidere pe care, încă de pe acum, el deja o întrevedea a fi „imposibil de combătut”. Dintr-odată, însă, pe neanunțate ușa camerei sale se deschise violent și se izbi, cu zgomot mare, de perete. În pragul ei, era Victoria. Arăta precum nu mai arătase niciodată; se vedea că-i neagră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
schimbare în rău, ce ar fi putut să apară cumva în starea de sănătate a Victoriei de la acel moment. În sufletul lui, trebuie spus, se formase un gol imens, care îl neliniștea crunt, întrucât chiar deloc nu era capabil să întrevadă cum ar putea decurge lucrurile mai departe, așa că, neputincios fiind din acest punct de vedere, nu-i rămase altceva de făcut, decât să stea țeapăn acolo, la capul patului, și să-și privegheze atent și în liniște mama aflată în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și iertător al mamei strălucește! „Păpușa” - magia copilăriei, cu bucuriile și tristețile ei. Sărăcia materială nu e și sărăcie sufletească. Emoționează până la lacrimi felul în care mama și fiica ei mai mare, știu să dăruiască fetiței celei mici, în care întrevedem pe autoarea noastră, o păpușă confecționată din cârpe și umplută cu tărâțe, atât de dorită, care readuce pe chipul și în sufletul fetiței bucuria copilăriei: „Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru noi să-l dăm la șatră!? - Ba bine că nu, dar abia în situația aceasta lucrurile se complică și mai mult! - Crezi!? - Sunt convins! Dar știu și eu, poate or fi și căi pe care acum nu le putem întrevedea, unele ni le pune la dispoziție chiar viața. - Ne gândeam, mai spuse Ina, că tu, Jane, ne-ai putea fi de mare ajutor. Am îndrăzni chiar să te rugăm să vorbești cu bulibașa lor. Ai mai multă experiență, ești mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru că trebuiau îndeplinite niște formalități. * Comandantul îi invită în camere separate, atât pe rromi cât și pe membrii familiei Georgescu pentru semnarea unor declarații necesare întocmirii dosarului, acestea fiind documentele cu care avea să opereze justiția. Altă cale nu se întrevedea. Țiganii părăsiră sediul Miliției, vociferând și amenințând că se vor răzbuna cumplit, dacă cineva va îndrăzni să le răpească acest copil, care e al lor, numai al lor. Atitudinea aceasta fermă arăta cât de mult își prețuiesc ei odraslele. Acceptau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
justiția o poate stabili. Noi vom înainta dosarul celor în drept și de acolo își va urma cursul spre sala de judecată. - Tovarășe colonel, spuse Ina, nu există o altă cale de rezolvare a situației? - Privind adevărul în față, nu întrevăd. Trebuie să acceptați să mergeți pe acest drum, cu voia sau fără voia dumneavoastră. O dată ce părăsiră sediul Miliției țiganii se împrăștiară care încotro. Rafira nu se dădea urnită locului. Soțul ei o întrebă: - Ce faci, nu mergem? - Lisandre, vreau să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care bântuiseră atâta vreme urgiselile. Ziua era calmă și râdeau parcă bucuroase și florile rătăcite pe marginea șanțurilor, semănate de mâna necunoscută a hazardului. * Povestea avea să se deruleze peste timp și anotimpuri, sub auspiciile unor zei nebănuiți, dar se întrevedeau posibile șanse să vindece, măcar în parte, unele răni pe care numai un destin nedrept le pusese drept stavilă în calea unor oameni încercați pe nedrept de vânturile sorții. Alex și Ina, deși știau în linii mari că puteau dobândi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
săvârșită de cea pe care o considerase tot timpul cea mai bună prietenă. Gândurile înfurtunate făcuseră un gard strâns în jurul Inei și al lui Alex. Cei doi nu vedeau nici o portiță prin care să iasă din această îngrădire. Nu se întrevedea o rezolvare rezonabilă de împăcare a părților, o deplină conciliere. Ina se gândea în același timp și la Rafira, la cuvintele ei rostite atunci când ea încercase să-i spună că pe Vișinel îl simte acum, mai mult ca oricând, a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un visător solitar, izolat de restul umanității printr-o sensibilitate exacerbată de consumul abuziv de stupefiante și alcool. El își urmează sinistra aventură de-a lungul a două avataruri îndepărtate, din secole diferite. Pentru el, idealul e, desigur, inaccesibil. Îl întrevede, totuși, într-o apariție fugară ca un vis de opioman. Farmecul se rupe brusc: replonjat în abisul trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le trăiește. Acolo îl înconjoară aceleași personaje, dar grotești și tragice, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
batistă murdară. Ore întregi, zile, luni, l-am studiat, de la lucarna mea, pe individul ăsta. E înțepenit într-o invariabilă atitudine. Un fular jegos în jurul gâtului; poartă o aba de lână de cămilă și părul alb de pe piept i se întrevede prin gulerul descheiat. Pleoapele-I sunt arse, roase de o maladie tenace și insolentă. De braț are legată o amuletă. În fiecare joi seara, spune versete din Coran printre dinții săi galbeni și rari , s-ar crede că așa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
făcu semn celuilalt șofer s-o lase mai moale, iar eu am ieșit pe geam, sprinten ca un cuc la ora exactă, Încercând să ajung la hârtie. Mirele, care, luând În considerare mutra de rotweiler operat de prostată care se Întrevedea sub voalul alb de lângă el, trebuie să-și fi făcut mult curaj Înaintea nunții și m-a confundat, probabil, cu unul dintre nuntași, căci mi-a ieșit În Întâmpinare, Îmbrățișându-mă cu foc. Am revenit Înăuntru și, arătând spre pistolul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nimic./ Peste o săptămână chipul diavolului astupă iar pe proprietarul trustului/și peste o săptămână pata se face la loc. și se reîncepe./ Cu singura precizare că eu am devenit conștient de afacerea asta"(Casa). După cum viitorul militant beatnik se întrevede în poemul Pentru că respirăm: "Eu cred că m-am născut în ploaie pe un acoperiș/fiindcă-mi vine să mă înalț de fiecare dată când plouă/asta nu are nimic cu libertățile cetățenești/cum nici un doctor nu aparține unei anumite
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
nici o ieșire. / Ar fi păcat, căci viața încă mi-i dragă din toată forța, că vrea să mai fie trăită. Nădejdea ce o mai am (nu mi-am pierdut-o cu totul) nu înseamnă decât maximum de nenorocire ce îl întrevăd. / Ar fi posibilitatea (...) rămânem prin pustietățile astea. Nu știu dacă - în cazul că s-ar mai întâmpla să rămân în viață - voi mai putea să trimit vreo veste în țară. / Doar acum, cât timp legătura între noi continuă, voi mai
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
sporit de controlori de traseu nu a dat rezultatele scontate, deoarece, după puțină vreme, aceștia s-au Împrietenit cu taxatoarele, iar unii s-au și căsătorit, cu acest prilej găsindu-și perechea potrivită. Încît soluția cea mai eficientă care se Întrevede este ca taxatoarelor să li se aplice pe față o mască, făcîndu-le de nerecunoscut atît pentru pasageri, cît și pentru controlorii de traseu. Masca trebuie să aibă aspectul simpatic, politicos, dar exigent, al unei femei În jur de treizeci de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar mai fi urmat. GÎndindu se la o asemenea posibilitate, inima doamnei Delilah se Înduioșă și mai mult. Poate că bietul om avea Într-adevăr nevoie de ajutor, poate că se afla Într-o situație disperată! Altă explicație nu se Întrevedea. Doamna Delilah Își numără pe furiș mărunțișul din buzunare, trase mult aer În piept și hotărî să iasă din magazin cu orice risc. Între timp, cumpărase și o rochie, pe care avea de gînd să i-o dăruiască lui Maximov
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atît de nevinovate vor Îngheța de frig Într-un viitor nu prea Îndepărtat. Regula de aur a Cercului Ascultătorilor Fideli stabilea că trebuie evidențiată Întotdeauna și pusă În valoare partea bună a lucrurilor. Numai că, de data asta, nu se Întrevedea nici cea mai mică șansă de a dibui așa ceva. Și atunci, ce rost ar mai fi avut să le spună că se mișcă polii? În definitiv, cu ce le-ar fi de folos Încă o veste proastă? Se afla Într-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știu dacă e o soluție bună, fiindcă în unele cazuri, după cum bine știți, se întâmplă ca tocmai scărpinatul să te procopsească cu o eczemă sau cu ceva mai grav, dar, până una-alta (cum n-am încredere în doctori), nu întrevăd altă cale. Și pentru că nu e vorba nici de mătreață și nici de păduchi, chestii de care aș reuși până la urmă să scap prin metode știute, nu-mi vine altceva în minte decât să încep să cotrobăi cu scrisul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îndreptată asupra ei și l-a discreditat, creându-i imaginea unui bărbat subordonat soției sale;” Cuvântările secretarului general (Ceaușescu) s-au substituit marxismului și au oferit răspunsuri simple, în formule atât de repetate, încât începutul unei structuri lăsa să se întrevadă sfârșitul. [...] Citarea lui a devenit un ritual, în ultimii ani ai regimului, orice cuvântare sau lucrare trebuind să includă un «citat» din secretarul general. Poate că în nici o țară comunistă fenomenul denumit de Christian Rakovski «degenerare birocratică a socialismului» nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se retrăsese la baza falezei, lăsînd să se Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare un val uriaș se forma și era gata să Înainteze, Înspăimîntător de tăcut deocamdată, spre insulă. Îl Încununa, ca un coif semeț, o creastă gigantică de spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deznădejdea. Spărsese șase pietre, care zăceau la picioarele lui făcute țăndări, dar veriga de lanț pe care o alesese, de grosimea unui deget, abia dacă fusese puțin Îndoită. Fierul se Încălzise, dar chiar și așa, nimic nu lăsa să se Întrevadă că metalul ar fi sfîrșit prin a ceda, chiar dacă el și-ar fi Întețit eforturile. Se hotărî să ia o pauză și chiar atunci băgă de seamă că dîrdîia și că apa Îl pătrunsese pînă la oase. Se lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o ladă a simțit că e în pragul unei lumi întunecate, străfulgerate din cînd în cînd de luminile palide ale unei realități și mai palide. Se simțea în același timp împins și atras de întunecimea care îl înconjura părîndu-i-se că întrevede contururi și căi atrăgătoare. Nu trebuia să mai facă nimic. Asta i se părea a fi marele cîștig și ademenirea era puternică avea totul fără a da nimic. Că nu știa ce înseamnă acel tot nu avea nici o importanță, senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pasiune chiar, și în acea clipă se convingea pe sine că într-adevăr dacă va apărea un pericol el își va face datoria, va salva tot ceea ce era de salvat, cu competența, autoritatea și curajul său. Dar, deocamdată, nu se întrevedea nimic și nici în viitor nu se putea întrezări. Vladia era la capătul lumii și se putea spune chiar că era într-un capăt dintre cele mai îndepărtate, dacă nu chiar în altă lume. El așa simțea din toamnă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
astea aveau pregătite toate scenariile posibile, voiau în schimb să știe cu orice preț cine va profita. Probabilitățile erau puține, foarte puține. Cine să poată profita? Guvernul sau opoziția! Iar ei voiau să știe de la el dacă evenimentele care se întrevăd vor împinge opoziția pînă pe băncile guvernului ori dacă guvernul își va întări poziția. Dorințe firești pentru niște funcționari de stat care se îngrijesc de viitorul lor. Mai ales pentru niște funcționari care n-au știut ori n-au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ridicând-o de pe podea, netezindu-i părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă și stilou zice: — Pifda măfii dă ficălos! Când vorbește se întrevăd jumătățile limbii ținute împreună de copci negre. Detectivul care-l aduce pe băiețel șchiopătează. Toate cele cinci lame au dispărut. După asta, Cora a trebuit să discute cu cineva de la o clinică. Nimeni nu știe cum a intrat în posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]