2,365 matches
-
mai făcut? - Păi, a chinuit un pisoi împreună cu alți băieți și vreau să vă rog să stați de vorbă cu el pe tema asta. Știți, mie-mi plac animalele, și mai ales pisicile - de fapt, numai pisicile -, și m-a întristat să văd niște copii atât de lipsiți de inimă, cum să vă zic... Femeia a început să plângă. - Știți cum este să crești singură un copil? a întrebat printre lacrimi. - Nu, nu prea. - Mai ales un băiat... Nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
singură); dacă tinzi spre un minimum indispensabil sau spre arta culinară (cumpărăturile și ustensilele tale sugerează rețete elaborate și neobișnuite, cel puțin în intenție; nu ești neapărat lacomă, dar ideea de a mânca seara două ouă la tigaie te-ar întrista); dacă statul pe lângă cuptor pentru tine e o necesitate penibilă sau o plăcere (bucătăria minusculă e dotată și organizată astfel încât să te poți mișca cu ușurință și fără prea mult efort, căutând să nu petreci prea mult timp acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Se refugiase în munții aceștia pentru a fugi de el; fiind sigură acum că nu-l poate întâlni, se va întoarce acasă. Vrei să spui că te pregătești de plecare? o întreb. — Mâine de dimineață, mă anunță ea. Vestea mă întristează foarte mult. Pe neașteptate, mă simt singur. Am vorbit din nou cu observatorii de farfurii zburătoare. De data asta au venit ei să mă caute, ca să controleze dacă nu cumva scrisesem cartea dictată de extratereștri. Nu, dar știu unde poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un timp, am înțeles ce vor să spună și am început să gândesc la fel. Apoi, într-o zi, cineva m-a numit, pentru prima oară, sora ei și am început să plâng, iar ea nu pricepea de ce m-am întristat așa dintr-odată. Iar eu i-am răspuns: N-am nimic. Doar plâng. Doar plâng. Aș fi vrut să le pot numi pe prietenele mele „surorile mele“, însă n-ar fi sunat firesc și n-am putut s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
comentă ea. Iată o idee interesantă. Făcu o pauză. Ați putea să mă duceți acolo și să-mi arătați locul? Sunt cu dubița. Mma Potsane reflectă un moment. — Nu-mi place să mă duc acolo, spuse ea. Locul ăla mă-ntristează. — Am douăzeci de pula pentru dumneavoastră, zise Mma Ramotswe ducând mâna la buzunar. Speram că veți fi atât de amabilă să-i acceptați. — Firește, se grăbi Mma Potsane să accepte. Putem merge acolo. Nu-mi place să merg acolo noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
n-am bani mulți puși deoparte. Și asta din cauza soției mele. E o femeie în pas cu moda, căreia îi plac hainele elegante și căreia nu-i place să ridice un deget. Nu mă deranjează că nu muncește, dar mă întristează faptul că aruncă banii cu ghiotura pe coafuri și pe rochii noi, comandate la croitorul indian. Eu nu sunt un tip elegant, dar ea este foarte dichisită. Mulți ani după ce ne-am căsătorit nu am avut copii. Apoi a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
găsi o metodă să facă asta, atunci n-ar mai fi nevoie ca viața băiatului să sufere modificări. Dar cum ar putea să facă asta? Nu-i poate spune domnului Badule că băiatul nu-i al lui - asta l-ar întrista nespus, ar fi prea nemilos și, probabil, iar vestea asta l-ar zdruncina și pe băiat. Nu-i total exclus ca băiatul să nu știe cine este tatăl lui adevărat; la urma urmei, chiar dacă au amândoi nasuri mari, băieții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu ochii închiși. Ea se uită la el. — Sunt fericită că soarta mea te-ngrijorează, spuse ea. Dar am menirea mea, aceea de detectiv particular. Dacă eram slabă de înger, mai bine mă apucam de altceva. Domnul J.L.B. Matekoni se întristă. — Nu-l cunoști pe bărbatul ăsta. Nu poți să te duci așa, pur și simplu, în casa lui. Dacă insiști, vin și eu. O să aștept afară. N-o să știe că sunt acolo. Mma Ramotswe căzu pe gânduri. Nu vroia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
putut să încui ușa și să agăț cartonașul cu Închis. Dar a intrat până să pot face ceva. Și? o îmboldi Mma Ramotswe. — Și i-am zis că nevasta lui e rea de muscă. — Și cum a reacționat? — S-a întristat. Părea foarte afectat. Mma Ramotswe schiță un zâmbet amar. Nu mă mir, comentă ea. — Da, dar apoi l-am sfătuit să nu ia nici o măsură. Soția nu făcea asta pentru ea, ci de dragul copilului. S-a încurcat cu un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
culce cu ea - ceea ce dovedea că e într-adevăr adorabila - însă uneori, când o vedea dispărând în desiș în compania vreunuia dintre cei care visau s-o ia de soție, nu putea să nu simtă un gust amar, care-l întrista profund. Este o gelozie neîntemeiată, îl mustrase maestrul sau, Hiro Tavaeárii. Un simțământ nedemn de un băiat de vârsta ta. Maiana are dreptul, la fel ca și ține, să-și caute fericirea, alegându-și un partener pe gustul ei. Cand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de ea sau ai prefera să nu ți-o mai amintesc. Știu, din experiența, că uneori doare. Nu știu încă, răspunse. Cand ma gandesc la ea simt o dulce plăcere, dar simplă idee că o să rămânem atâta timp despărțiți mă întristează foarte mult. Te înțeleg, spuse bună femeie. Și eu simțeam la fel când mi-a murit bărbatul... Îl bătu cu afecțiune pe mâna. În orice caz, știi că sunt bucuroasă să te servesc în mod special. Îi făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că, deși el se afla la prima relație iar ea mai fusese măritată, vor ști să-și fie fideli și aproape, indiferent de încercările prin care vor trece, numai că, după o zi de iubire profundă și pasională, el se întrista deodată și ea se chinuia zadarnic să-l facă să vorbească despre gândurile ce-i provocau această stare. Nu-i înțelegea pe oamenii incapabili să-și deschidă sufletul. Se apropia de el și-l scutura iritată de mânecă, strigându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Întrebase Adam. Ei bine, o să moară ca să mântuie omenirea de păcat, Îi răspunsese unul dintre străini. Să păcătuiești Înseamnă să faci lucruri rele, să greșești, a explicat acela. Suntem cu toții niște păcătoși, și tu, și eu, amândoi. Iar asta Îl Întristase pe Adam Într-atât, Încât n-a mai scos nici o vorbă. Stătea la fereastră, cu privirile pierdute spre câmpurile rămase anul acela golașe și Înțelenite, cu urme de cenușă, ca niște cicatrice, pe unde fuseseră focuri. Ca să-l Îmbuneze, Johan
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înfricoșați de la ferestrele caselor cocoțate pe munte. Ar fi vrut să-i Împartă tristețea și neajutorarea, dar nu era În stare. Toate astea se petreceau În locuri Îndepărtate și frumoase, dar Întru totul străine de ea. Nu poți să te Întristezi decât dacă vii din acel loc, s-a gândit ea. Karl venea din Europa, ea nu. — Iartă-mă, a zis el, trebuie să mă așez. — Sigur, vai, de bună seamă! Au pornit spre o băncuță de la marginea curții. — Ce mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
genele plecate, grele de-o lene interioară. Ovidiu părea a fi întruchiparea plictisului. Și tu ce zici? îl întrebă Carmina și-și privi unghiile. Ovidiu era ca un dar al Sidoniei, îl primea fără să se bucure sau să se întristeze, nu simțea nici o chemare specială pentru el. Ovidiu își ridică în sfârșit pleoapele și o privi pentru câteva clipe. Apoi își înălță privirea către tavan. Cu mâna dreaptă își pieptăna absent o șuviță de păr. Poate are dreptate, mai știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îl avertizase că trebuie să se poarte corect, cu multă atenție și apoi, orice mediu plăcut îi crea de la sine o bună dispoziție care era suficientă ca să-l urnească din starea de plictis ce-l guverna de obicei. Carmina se întristă când îl văzu acolo, învins în fața unor obiecte costisitoare, gata să se închine fastului ostentativ, fără să-și pună întrebări, fără să ceară amănunte despre stăpânii acelei case, ca și cum pentru el contau mai mult obiectele, ce-i încântau pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între subiect și predicat: ,,Râul cel auriu, în șes, curgea pe sub perdelele de sălcii”; pentru a despărți cuvinte și construcții incidente: ,,Ascultă-mi, mamă, cântecul pribeag!” Nu se despart niciodată prin virgulă: subiectul de predicat: ,,Norii grei își poartă plumbul întristând cerul”; părțile de propoziție de același fel aflat în raport de coordonare copulativă: Cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii”; complementele directe, indirecte și de agent așezate după predicat: ,,Câmpul îmbracă o haină argintie și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sunt trist. Pe lângă mine trec oameni grăbiți, în grupuri mici și înfundați cu totul în șube. E frig, îngrozitor de frig. Mai am puțin și trebuie să ies din sat. poate că de aceea nu mă simt prea bine. Totdeauna mă întristează bucata asta de drum. Iată și ultima casă. Unu, doi, trei, patru ...nouă pași și am ieșit. ,,M-am depărtat de lume”, cum îmi place să spun. O, dar până acasă mai e mult!...urmăresc din greu poteca șerpuitoare acoperită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poemele sale bogate; mere roșii ca focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se coc acum, se întăresc și așteaptă vremea culesului, foșnind uscat din săbiile zdrențuite ale frunzelor. Ici-colo, câte o floareasoarelui, cu dinții căzuți în țărână, zâmbește știrb cu gândul la tinerețea pierdută. Pe măsură ce vremea trece, norii grei își poartă plumbul întristând cerul și ploaia țese pânza de păianjen pe geamuri. De multe ori, în dimineți reci, câmpul se acoperă cu haina argintie, bruma, ca și cum ar vrea să vadă cum îi va sta cu mantia grea și albă a zăpezii. În codri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
puternic tulbură atmosfera plăcută. Cele două mici vietăți își continuă însă joaca, nepăsătoare. Deodată, unul din ei alunecă de pe una din înălțimile malului, iar apa îl duce la vale, până în spumele altei cascade prăpăstioase. Celălalt ursuleț îl urmărește cu privirea întristată de pe țărm, alergând de-a lungul cursului apei. Un schelălăit stins se auzi din fundul cascadei prăpăstiei. Ursulețul de pe mal lasă capul în jos, privește îndelung și cu amărăciune locul nenorocirii și înaintează apoi spre adâncul pădurii. Acum, acest ținut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din această împărăție a apelor întră într-o forfotă amețitoare. Unele păsări mici săgetau din când în când, brăzdând un val fin ca o părere, și producând totodată stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu. Și văzând toate acestea în jurul tău, stai fermecat și le privești. Prin această amorțeală te întrerupe o fâșie aspră: sunt două păsări micuțe care se ceartă, stai și le privești și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ar fi fost cu totul altceva, decretă domnul Gheretă ritos și iritat la gândul că nu va mai putea citi Realitatea evreiască la care era abonat Cain. Nu toți pleacă la momentul potrivit, admise Wenczel conciliant. Plecarea lui Cain Îl Întrista Îndeajuns pentru a evita orice dispută pe această temă. Se duce la ai lui, șopti Gheretă Îmbunat. N-avea nici un motiv să-i poarte pică lui Cain. Îi rămâneau câteva alte reviste de citit. Se ridică de pe bancă, făcu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în valea sa pentru a-i deveni învățăcei. Tekisui fu de acord și-n felul acesta luă ființă școala Shotai-Mu. DOI Trecură nenumărați ani și Isamu îmbătrâni. În tot acest timp nu fu vizitat deloc de fiii săi. Isamu era întristat, nu însă și furios, pentru că văzuse cu ochii lui priceperea lui Tekisui și era mulțumit că fiii săi puteau studia cu el. Isamu mai știa și că Shotai-Mu pun mare preț pe tăcere și izolare, și că din această pricină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
conta lui, un cap d'operă. Cutiile poștale (două) gem de volume trimise de cunoștințe vagi, cu cererea de-a le citi (problema nu-i să publici, ci să te citească vreunul) și de-a le recenza. Nimic nu mă întristează mai mult decît o carte proastă. O rescriu parcurgînd-o, pînă cînd mă îndur s-o arunc. Am un vraf, ceea ce nu mă fericește. O căpiță de bani slabi nu înseamnă că ești bogat. La fel și cu tipăriturile multe. Cititorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]