540 matches
-
cu revistele ARP, ale atât de mult-regretatului ARTUR SILVEȘTRI - si dădeau, amândoi, prin articole adânc documentate și tăios-ferm formulate - străfulgerări cumplite, cu paloșele arhaghelice ale patriotismului, ale desăvârșitei Iubiri de Neam, ale Duhului Dreptății și ale Autenticei Frumuseți ... - ... iar oamenii întristați, ori, deja, descurajați - se scuturau, ca de un vis rău, si redeveneau Războinici ai Lui HRISTOS, alăturându-se, umăr lângă umăr, celor doi Arhangheli pogorați pe Pamant! ... Pe lângă faptul că este editor fondator al revistei „Slova Creștină” (revista de creație
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
direcțiile, iar bărbatul trebuie să simtă că are în ea, din cauza volumului, evident, mai multe femei deodată, chestie cam greu de realizat în circumstanțele obișnuite ale amorului tradițional, din cauză că amărîtul este înzestrat numai cu o sculă și uneori și aia întristată, pe cînd femeia, dotată cu numeroase orificii, poate beneficia de serviciile a cîte doi-trei bărbați deodată, care s-o inunde cu fericire ... și fetele nechezau ca iepele date la montă artificială, cînd armăsarul vine călare pe bicicletă și, după ce pleacă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
viața altora, să nu ne legăm de nimeni, mai cu seamă de țigani ... călcam cu o nemulțumire întinsă în suflet ... lacrimi mari, rotunde și curate în urma mea, dar și în fața mea ... De atunci clădesc munți de înghețată doar pentru copiii întristați. Suzana Deac Referință Bibliografică: Cine adună lacrimile copiilor? / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CINE ADUNĂ LACRIMILE COPIILOR? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348434_a_349763]
-
i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Teofil Părăian - cel care a ajuns acum alături de marii săi îndrumători, slujitori și înaintași, iar pentru rugăciunile lui să ne miluiască și să ne
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE S-A ÎMPLINIT ÎN LUNA OCTOMBRIE ANUL 2 [Corola-blog/BlogPost/344959_a_346288]
-
se zbat în ultimul zbor, Le fâlfâie aripile, răpușii, Cântându-și cântecul sfâșietor. Briza le suflă în aripi Și valul, un dans îmbătător, Marea le murmură varii, Solfegii răvășite de dor. Odihna-și găsesc pe o stâncă, Apusu-l privesc întristați, Marea li se pare adâncă, Ochii le sunt rourați. Tot mai slabi și fără putere, Uită parcă de zbor, Își iau încet la revedere, De la mare și ultimul stol. Se stinge încă o floare Se stinge încă o floare, Cu
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Teofil Părăian - cel care a ajuns acum alături de marii săi îndrumători, slujitori și înaintași, iar pentru rugăciunile lui să ne miluiască și să ne
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
vrea să-Ți, mulțumesc că Ai rămas cu mine Chiar de trăiam, o viață plină de păcat Știind că doar iubirea Ta,în viață mă mai ține Făcându-mă să înțeleg, că ale inimii suspine Folositoare sunt, doar unui suflet întristat. Aș vrea,să uit, de anii mei de rătăcire, Când Dumnezeu, la ușa inimi-mi bătea, Dar eu, atunci credeam că viața-i nemurire Și căutam, lumeasca fericire Din lume, necrezând, nicicând că voi pleca! Aș vrea să plâng, cu
AŞ VREA... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378067_a_379396]
-
tîmpla stîngă și gândurile duse undeva departe. Îmi caut cuvinte să îmbrac orele goale ca niște râpe, le voi umple cu sunete de cerneală scrise pe albul flămând din fața mea și a nopții lunatice. Paharul cu vin rubiniu, trupul tău întristat și lacom, ard așteptarea ca pe o lumânare și totul se termină într-un poem, pată de lumină pe întunericul în care iubim. Referință Bibliografică: Pată de lumină / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1356, Anul IV
PATĂ DE LUMINĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376385_a_377714]
-
unui asemenea astru ar fi imposibilă, căci totul este înecat în radiații extrem de puternice și ucigătoare, care nu oferă nicio șansă vieții. Viața nu e posibilă decât în jurul unor aștri mai mici, mai blânzi, precum e Soarele nostru... Adelina părea întristată de acest adevăr, dar mie mi s-a părut că întristarea fusese provocată chiar de mine, cu răspunsul meu. Însă ea tocmai aflase un mare adevăr, una dintre acele contradicții ale naturii, în care frumusețea astrului devine o sursă necruțătoare
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
poți să pui stăvilar mărgăritarelor, care sunt pregătite să alunece pe obraji, ori de câte ori scrii sau vorbești despre splendoarea graiului românesc. Pentru cei departe de casă, dar și pentru cei de aproape, este balsam pe rană, izvor celor însetați, mângâierea celor întristați dar și rugăciunea neprihănitului credință celui fără de speranță. Este dorul mamelor îngemănat cu al copiilor. Dorul soților, soțiilor sau al copiilor rămași singuri. Ea este oful, suspinul dar și bucuria românului exprimată prin cântece de bucurie sau prin cântece de
GÂNDURI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376569_a_377898]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DE VIAȚĂ-MI ESTE DOR... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Razele-mi mângâie sufletu-ntristat Parcă le aud șoptindu-mi alinare: - Uită-ngrijorarea timpului fugar! Clipa este-Acum! N-o pierde în uitare! Vara zâmbitoare plină de parfum Va veni din nou cu brațele-nflorate. Păsări călătoare de le vezi pe cer Tristă să nu fii
DE VIAȚĂ-MI ESTE DOR... de DOINA THEISS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375839_a_377168]
-
Prințul clătină din cap cu amărăciune. Regina se apropie de el și îl mângâie pe umăr cu afecțiune: - Dacă fata se gândește la tine cum te gândești tu la ea, vei primi negreșit darul așteptat. Prințul se dezlipi de fereastră întristat. Nu se gândise la asta, dar regina avea dreptate. Poate că fata misterioasă nici nu îl plăcuse și nici nu dorea să îi devină soție. Hotărât să nu mai aștepte, dădu să iasă din sala tronului când îi atrase atenția
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
visul, frunză ruginie Când dai sărutul tău, sfințit de toamnă, Pământului mustind... ești tristă, doamna, Prin fald de neguri rătăcind pustie... Dezmiardă-te în limpezimi de ape Drumeag făcându-ți printre stânci rebele Pribeagă-n vânturi ascunzând sub pleoape Zăvoaiele-ntristate și fără pasarele... Așterne-mă cu tine-n pace lină Adie-mă în suflet cu iubire Îmi scalda visu-n nopți cu luna plină Și-al meu cuvânt din stih, în nemurire. Dăruie-mi gând curat în prag de seară Tot
GEORGETA RESTEMAN, AŞTERNE-MI VISUL, FRUNZĂ RUGINIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375131_a_376460]
-
pleci din mine ... A trebuit sa ma alungi ? Că timpul ,drumul , clipă Să-mi pară toate atât de lungi ? Aș vrea să știu de ce mi-ai dat Bucată mea de timp trunchiat Și drumul plin de suferință Mereu cu sufletul întristat ... Străină sunt acum de mine, Ia-mi înapoi tot ce mi-ai dat ... Ingaduie-mi să vin la tine Asterne-mi veșnicia în pat . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Mi-s clipele puștii,Doamne fără tine ... / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
MI-S CLIPELE PUSTII,DOAMNE FARA TINE … de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375160_a_376489]
-
Visul plecat e așteptat la porți” -Ca o apoteoză a psalmilor înălțați întru slava lui Christos, poetul, care se declară „Cocor în anticamera Iubirii”, declamă în „Poem mereu actual”: „Am izbândit!Suntem durerea/Acestui neam uitat de astre.”, dar murmură întristat: „Se-navuțește doar Puterea/ Pe seama lacrimilor noastre”. Însă revine la această resemnare: „Am izbândit! Doamne-Ferește/Să credem că n-avem vreun rost/ Țara din noi mai prohodește/Pân’ și tăcerile ce-am fost”. Poetului i-a rămas nădejdea arderii în
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
zbenguială Și vinuri limpezi, mied și hurii-n dănțuială. Hai, umple-mi un pocal și punemi-l în mână! E mai de preț decât orice făgăduială. Să treci prin timp cu tine însuți împăcat! Nu te lăsa-n zadar de Soartă întristat! Când straiul vieții de pe trup îți va fi smuls, Ce rost c-ai făptuit, vorbit și te-ai spurcat! (Omar Khayyam) * Abia ieșit din ou, un pui își cată hrană. Un pui de om n-are nici urmă de județ
OTTO STARCK – UN POET ADEVĂRAT de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372556_a_373885]
-
pentru Credință ! Și-a anunțat logodnicul că nu se mai căsătorește Tatăl lui, Dioclețian, credea că poate-o lămurește... Dar ea rămas-a hotărâtă, Martiric, fără de teamă Chiar și aruncată-n flăcări în boul cel din aramă... Neânțelegând Jertfirea, logodnicul întristat Hotărând să-și piardă viața, cu sabia s-a tăiat... Și-n ziua de 4 mai, prin moarte Mucenicească, A primit acea Cunună, ce n-o să se veștejească ! De ai un nume-așa de rar, să-l porți cu multă
SF.MONICA, OCROTITOOAREA SOȚIILOR NECĂJITE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379774_a_381103]
-
i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Ioanichie Bălan - cel care a ajuns, în urmă cu șapte ani, alături de marii săi îndrumători, slujitori și înaintași, iar pentru rugăciunile lui să ne
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371663_a_372992]
-
păcat Și trântiți pe pat în spume Dragostea am încercat, Ai în palme lin lumină Poți și vrei și dăruiești, Într-o dragoste divină Prin iubire strălucești, Ai în palme Universul Stând în umbra unui ram Înțelegi oful și versul Întristatului Adam, Pe cărarea din grădină Ascunzându-te-n cuvânt Porti pe umeri marea vină De-a fi Evă și pământ! Valer Popean,Târnveni Referință Bibliografică: Cu Universu-n palme / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2329, Anul VII, 17
CU UNIVERSU-N PALME de VALER POPEAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362178_a_363507]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ULTIMELE ȘTIRI Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ultimele știri Pușca veche de vânătoare Respiră acum cu multă duhoare, Vuietul muntelui, geamătul milei, Sardanapalului și Sardanapilei, Ce frumusețe-ntristată, crispată, Odinioară dezglaciată, Mii de cocori vor trece, petrece, Templul de aur pustiu e și rece, Parfumuri subtile, preorientale, Ca zilele unei maharadjale, Mătușa Zulia știe ce știe, Iubirile ei din copilărie, Pe vremea când fluviul nu era Galben, Nu
ULTIMELE ŞTIRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362232_a_363561]
-
plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de soprană erau de-o spontaneitate delirantă la mesele noastre neîntrerupt hlizite. Dar... dar... O strofă, doar una, din îndoliatul poem din 1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica elită românească burdușeau pușcăriile dejiste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Los. În icuri 32 topesc ele oasele lui Vala și oasele lui Lúvah; 415 Și în cuptoare-nchiși, ai lui Luváh nenumărați fii, fiice, În brazde se topesc; iarnă își úmflă foalele: Gheață și nea Călesc năprasnicele nicovale: Munții sînt întristați, si Rîurile neputincioase cad și seaca. Nici o cetate nu-i, și nici o Holda, nici Livadă; totul e Stîncă și Nisip. Nu-i nici un Soare, și nici Luna, nici Stea, ci aspre înghețate stînci 420 Izbindu-se-n neant 33, ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
le dau. Acestea sînt zburdălniciile iubirii și-acestea dulcile-ncîntări ale jocului iubirii: 770 Lacrimi ale strugurelui, nădușeala cea de moarte a Ciorchinelui, ultimul suspin Al celui tînăr blînd ce-ascúltă a' lui Lúvah ispititoare cînturi. Întunecatu-s-a Omul cel Veșnic întristat și-o mantie de iarnă-acoperi Colinele. El spuse, "O Tharmas, înalță-te! și O Urthona!" Atunci nălțatu-s-au Tharmas și Urthona de la ospățul cel de Aur, sătui 775 De Rîs și Bucurie: Urthona, de la căderea-i șchiopătînd, se sprijini de Tharmas
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
găina a luat-o tot Gică... Da ce tărăboi a fost! A scăpat găina din legătoare... a ajuns în groapă... părintele slujea... rudele plîngeau... găina nu se lăsa prinsă și cîrîia... Gică înnebunit de furie umblînd prin groapă după ea..., întristata adunare crăpa de rîs... da pînă la urmă a prins-o... săraca găină... nimeni nu scapă, domnule! Singurul personaj serios era mortul... Ce mai faceți, dom' profesor? (și pentru că Costache tace...) Octav: Tocmai îi propunem tatii să fie viu... Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Octav: Mamă, despre morți numai de bine... Costache: Octave, eu știu că tu nu ții la băutură... dar acum chiar că te-ai pilit cam tare... Octav: Mai bine ai rosti un discurs... da ceva frumos... duios... să plîngă toată întristata adunare... Hai, spune că am fost un copil frumușel... deștept..., un adolescent sclipitor... bun... curajos..., bagă și "nu-l vom uita niciodată" și gata, amin! Groparul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Ne trebuie un popă. Marieta: Dom-le, dumneata ești oleacă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]