289 matches
-
sacrificându-și copila pentru a-i păstra virtutea.”858 Interpretarea aceasta alegorică, la care se reduce textul în ultimă instanță, devine o dovadă în plus că donna angelicata reprezintă mai mult un simbol, nu o verosimilitate concretă. Am avea aici întruchipat, în imaginea tinerei, sufletul creștin care respinge păcatul (cum de altfel se întâmpla și în cazul altor personaje: Constanța, Grizilda, Prudenția). Virginia rămâne „o imagine reușită a unei victime patetice, o sfântă într-un context bizar”.859 Personajele pozitive nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
amplu decât surâsul. În comunicarea didactică, amploarea gesturilor profesorilor poate să fie influențată de mai mulți factori: • tipul de activitate desfășurată: dacă profesorul dorește să păstreze un climat de maximă concentrare asupra unei probleme, atunci sunt recomandate gesturile restrânse; • rolul întruchipat: dacă profesorul interpretează rolul unui personaj literar și vrea să creeze o atmosferă de poveste, gesturile mai ample sunt mai expresive și mai binevenite; • structura anatomo-fiziologică: articulația tibia-femur are o mobilitate redusă, comparativ cu articulația braț-trunchi; • genul: cercetările relevă faptul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Își Închid propriile judecăți În niște tipare pe care le cred infailibile, nu același lucru Îl pot impune și „emoțiilor” lor, a căror libertate În manifestări le mai Înviorează spiritul. Conștiință, cunoaștere, conștientizare; niveluri ale conștiinței „Conștiința este memoria societății Întruchipată Într-o singură persoană.” (Lev N. Tolstoi) Însă la fel de impresionant este și procesul invers: modul propriu În care fiecare conștiință individuală esențializează și transformă În fapte cerințele morale ale umanității. * „La originile vieții eul nu există, după cum nu există nici
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
imaginea creștină a lui Venus a Franței. Ochii săi, albaștrii ca ochii martirelor virgine, erau arareori văzuți; zâmbetul era grațios; deși avea o gură mare, cei care au iubit-o au admirat-o, dar rivalii săi, și Bussy, ecoul geloziei întruchipate, au pus acest lucru pe seama danturii neregulate; era fragilă, însă elegantă și flexibilă[...] avea urme de vărsat de vânt. Un autor modern, remarcând această imperfecțiune, a comparat-o cu «o lebădă frumoasă, rănit㻓 Doamna de Sevigné o numește poetic„o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
conținutul enunțului președintelui). Zero eroare, deci avem..., nu, H: În sfârșit! (cu un zâmbet larg, ironic) P: În sfârșit, zero rebuturi, dom’le, acolo nici măcar să debavurăm ceva, pă la informațiile alea pă care le produce ... SRI-ul. Este perfecțiunea Întruchipată,...În viziunea H: Da P: domnului președinte, pă care tre’ să-l credem pă cuvânt, pentru că ÎÎÎ noi nu putem 326 H: Cine știe mai bine ca el P: să stăm acolo H: acest ..., cât de bine s-a făcut
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
who, how, what, for what purpose to whom is it transmitted?3. Să urmărim, așadar, sub semnul acestor interogații, imperativul pe care (socio)logica mai sus amintită dublată de un subiectiv îndemn abisal îl impune conturării unei teorii a răului întruchipat ca minciună: "Înapoi la origini, în scopul (re)considerării lor!". 1. LA ÎNCEPUT A FOST MINCIUNA... !?: RĂSPUNSURI HERMENEUTICE După știința noastră, o atare interogativă sentință pe care un scrupulos cunoscător al textului biblic ar avea tendința să o respingă, argumentînd
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
forma minciunii inclusiv) nu poate și nu trebuie a fi ignorat. Tocmai această rațiune ne-a stimulat, de fapt, să deschidem prefața lucrării lui J. A. Barnes cu o greu de încheiat hermeneutică / semiotică a minciunii originare. 3. SEMIOZA RĂULUI ÎNTRUCHIPAT CA MINCIUNĂ, "NUCLEU DUR" AL PSEMATOLOGIEI În mod firesc, "limbajului sacru" desfășurat de multiplele forme ale discursului simbolic (magic, mitico-ritualic, inițiatic, religios), de care numai hermeneutica poate da seama, i se supraordonează "limbajul profan" al discursului analitic, pentru a cărui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
traseu. Ins] aceast] abordare mai monist] nu a reușit s] conceap] cum este posibil că ființele umane s] se fi dezvoltat din animale neumane. Problema era c] acele animale erau considerate simboluri ale forțelor antiumane, uneori doar ca niște vicii întruchipate (lup, porc, corb). Pan] când aceast] viziune nu a fost pus] la îndoial], doar dou] alternative p]reau deschise - fie o viziune reductivist] asupra oamenilor care „nu sunt mai buni decât celelalte animale”, fie o viziune pur și simplu din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în asemenea culturi tradiționale pare, în schimb, organizat în jurul valorii centrale a unui bun comun care const] într-un anume tip de viat] ideal] în comunitate, o rețea de relații definite parțial de anumite roluri sociale, din nou ideale, dar întruchipate imperfect în practică existent]. Idealul pentru membrii societ]ții este reprezentat de virtuțile diferite care le ofer] posibilitatea a promova și susține binele comun, dat fiind locul lor în rețeaua de relații. Confucianismul, de exemplu, face din familii și grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că nu suportă deloc să fie rea cu cineva. Așa că, atunci cînd are ceva de comentat la cineva, Începe de fiecare dată cu cîteva cuvinte despre ce minunată e acea persoană. — Dar... o Îndemn. — Dar e pur și simplu perfecțiunea Întruchipată! CÎnd ridică iar capul, obrajii Îi sînt trandafirii. — Mă face să mă simt o ratată totală. Mai ales atunci cînd ieșim În oraș Împreună. Întotdeauna are la ea niște risotto sau altceva făcut de ea În casă, să le dea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
puterii: pe de o parte, textul face referire la puterea divină: Facă Dumnezeu ce vrea! exclamație retorica repetată de patru ori pe parcursul operei cu varianta Doamne! Fie-n voia ta!. O a doua sursă de putere este cea morală, Întruchipata prin voievodul Brâncoveanu și atitudinea să În fața torturii și a morții nu numai proprii ci a fiilor săi: Să știți c-a murit creștin / Brâncovanul Constantin!. De asemenea, textul abundă În elemente ale unui discurs al puterii obținute cu forța
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
din templu. Avem astfel confirmarea a ceea ce reieșise din studierea temeliei de la Medamûd: sanctuarul este un complex atât religios, cât și economic, o casă a zeului (iar zeul locuiește cu adevărat acolo, ca un idol În care locuiește divinitatea astfel Întruchipată) ținută În ordine și Îngrijită de un personal eșalonat Într-o ierarhie a funcțiilor, care pornesc de la cea de portar și de sacristan până la cea de mare preot, și care se Împarte esențialmente În două clase: „cei puri” (wab) - toți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității", specifică secolului XVII, și a reflecției düreriene, pe care Victor Ieronim Stoichiță o înregistrează în seria Magdalenelor pictate de acesta. Melancolia întruchipată adesea de Magdalena apare mai mult decât ca o expresie a prototipului curtezanei penitente (meretrix paenitens), (e.g. Thaïs a lui Parmigianino, personaj revalorizat de estetica decadentă în seria de femmes fatales), ea face trecerea "de la ambianța ermetică la cea devoțională
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o adevărată patologie a dezvoltării sociale a societății românești și de a formula strategii de dezvoltare autentice ale acesteia. Esența problemei dezvoltării sociale a societății românești este definită în termenii decalajului dintre psihologia (sufletul) poporului român și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale și tehnologii. Constantin Rădulescu-Motru a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată, politicianism, falsă europenizare versus europenizare autentică, individualism subiectiv (capricios
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]