2,732 matches
-
și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar, creșteau văzând cu ochii, împreună cu chica Țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. Secundele se leneviseră, treceau șontâc, șontâc, rămâneau întruna mai mult de o mie, am renunțat să le mai țin socoteala și am dat pe programul doi. Acolo o fată cu părul negru legat în coadă și un tânăr blonziu se iubeau grozav și s-au logodit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau povești lacrimogene, nici cu scandal, nici cu flori, ci ca s-o invite la un concurs de atletism. S-au dus, pentru că ea era miloasă și avea remușcări (cu toată naturalețea semeață de pe chip), iar băiatul ăla (care fuma întruna și nu prea ridica ochii din asfalt) mai umbla și șchiop de câteva zile, după ce-i cursese acid sulfuric pe piciorul stâng. Pe stadion, la startul unei probe de semifond, ea s-a speriat și a țipat tare, tare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sălcii crețe, tufe de liliac și iasomie, rododendroni, ienuperi și tuia, de fapt șiruri întregi de tuia, gazon și flori, bulbi și răsaduri, butași de trandafiri și iederă. Afară era călduț și praf, noroiul se transformase în bătătură, se învârteau întruna în jurul blocului, tata în frunte și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și cercuri imaginare, romburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Scăpa și el de descărcările electrice, măcar din când în când. Mai târziu, obiceiul de-a colinda pe întinsurile patriei și reflexul de-a fugi de acasă cred totuși că i s-au păstrat. Altminteri nu-mi explic de ce pleca întruna pe șantiere. Zicea că pentru bani, dar nu-l credea nimeni. Câteodată, după discuții interminabile, mama îl convingea să rămână în București, într-unul din posturile călduțe de la birouri. Erau perioade când aveam și eu un tată pe aleea Băiuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care bălmăjea ceva greu de înțeles despre timp, amesteca alandala niște cocori zburători cu o bară a lui Oneață Augustin, sufrageria cu luminile unor reflectoare, îmi vorbea despre tata și despre nu știu ce senvișuri, părea din cale-afară de agitat, o ținea întruna că fără Bau-Bau ne-ar merge mult mai bine, nu încercam să-l contrazic, mai ales că eram de aceeași părere, aș fi vrut însă să-i spun să se ferească, să nu se mai ia în halul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Se făcea că rătăceam într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13, se lăsase un întuneric beznă, mirosea a brânză, străzile începeau să se șteargă încet în jurul meu, îmi șopteam întruna „rezistență, pace și cadență, cine nu mai poate, o mână la spate“, pe undeva trebuia să existe o scară de bloc și un etaj patru, ursuleț de catifea, ce se dă nu se mai ia, apăruse un fel de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de la Rialto abătut, chiar cînd se crăpa de ziuă, am dat peste un bărbat și o fată care se ciondăneau din nu știu ce pricină pe strada Cambridge, pe care nu se aflau decît ei. Ea Îl făcea troacă de porci, strigînd Întruna „Fir-ai al dracu’ de nenorocit, nenorocitul dracului” și, de fiecare dată cînd zicea „nenorocit”, bătea din picior, de parcă voia să numere de cîte ori poate spune „nenorocit” la rînd. Bărbatul se clătina și tot Încerca s-o prindă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu ochii căscați, apoi s-a uitat În jur, pe urmă sub birou, de parcă ar fi fost Îngrijorat să nu-i sară cineva În spate. A luat trandafirul din cană și l-a pus pe birou. Toată dimineața a aruncat Întruna priviri către el, de parcă s-ar fi așteptat ca floarea să facă brusc ceva care să-i explice prezența acolo, apoi, după prînz, l-a aruncat În coșul de gunoi. Darul meu a avut efectul opus celui scontat. În loc de alinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
asasinat cu sînge rece. Am reușit să ajung pînă la cafea și s-o beau, după care mi-a luat cam o oră să mă tîrăsc Înapoi În culcuș. Nu reușeam să respir cum trebuie, nici măcar În poziție culcat. Tușeam Întruna și, cînd nu tușeam, plămînii mei scoteau un șuierat, ca și cum aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit gust de sînge. M-am Închipuit murind. Fred Astaire, marele dansator, murind. John Keats, marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În poală. RÎdea și, chiar dacă eu nu puteam să rîd efectiv, mă simțeam bine și era ca și cum aș fi rîs. Întotdeauna Îmi plăcuse jazzul, grație lui Fred Astaire, și acum au Început să-mi placă și chestii mai moderne. Puneam Întruna un disc ce se chema No Sun in Venice, era atît de ca lumea și de trist, cu Milt Jackson la vibrafon. CÎnd auzeam vibrafonul, Îmi Închipuiam un șobolan singuratic rătăcind pe o stradă pustie a unui oraș din sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea spre adăpostul ei preferat, de la capătul străzii. — N-are rost ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lîngă domnul Newey - „domnul Frederick Newey“, subliniase doamna Bellairs, apăsînd pe primul nume - un individ cu părul cărunt, Încălțat cu sandale, fără ciorapi; lîngă domnul Maude, un tinerel miop, care se ținea ca o umbră de domnul Newey, servindu-l Întruna cu tartine cu unt, și lîngă domnul Collier, un tip care, deși se vedea că nu face parte din această lume, Își croise drum spre ea cu oarecare dibăcie. Era tolerat, dar În același timp și admirat de ceilalți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mărturisește o manie. Mi-e prea frică de bombe. Numai că Într-un adăpost nu prea se poarte dormi. (Părea și mai bătrîn din pricina valizei, prea grea pentru el.) Unele persoane sînt lipsite de cuviință, știți, sforăie sau se ciondănesc Întruna... De ce ați luat-o prin parc? Îl Întrerupse Rowe. Doar nu e cel mai scurt drum! Voiam să mă odihnesc un pic, domnule. Și-apoi, copacii și păsărelele... — Îngăduiți-mi să vă duc valiza... Nu trece nici un autobuz pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu-l va trăda! — Nu-mi amintesc cine, spuse el. — Afacerea asta nu ne privește, Beavis, oftă omulețul. Am face mai bine să-l ducem la biroul 59. Și Îl chemă la telefon pe un anume Prentice. — Noi vă trimitem Întruna clienți și dar voi nu ne trimiteți pe nimeni! se plînse el la telefon. Rowe se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scenă asemănătoare... — Stai locului! Îl repezi domnul Prentice. Apoi, Întorcîndu-se cu fața spre doamna Bellairs: Răspunde dumneata! — Și-a tăiat beregata! repetă ea, În neștire. — Era singurul lucru pe care-l putea face pentru a scăpa de ștreang. Telefonul suna Întruna. Ai fi zis că undeva, departe, cineva se concentrase intens asupra acestei Încăperi cufundate În liniște. — Răspunde dumneata, cucoană, stărui domnul Prentice. Doamna Bellairs nu era făcută din aceeași stofă ca și croitorul. Ridicîndu-se supusă, porni șontîc-șontîc spre telefon; Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
B.A.T. 271... și care cifră Încă? Rowe Își șterse fața cu mîneca hainei și completă numărul. PARTEA A PATRA Un om Întreg CAPITOLUL I SFÎRȘITUL CĂLĂTORIEI „Chiar trebuie să fac asta? Și singur?“ Micul duce 1 Telefonul suna Întruna. Rowe Își imagina Încăperile goale din jurul micului și turbulentului aparat. Erau, poate, odăile unei funcționare din City, ale unui negustor care la ora asta se afla În prăvălia lui, ale unui student care se ducea devreme la biblioteca British Museum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din salonul acela, probele de urină ale unei bătrâne care fusese doborâtă la pământ de-un copil pe bicicletă. I se amputase piciorul drept și-și petrecea acum tot timpul împăturind o eșarfă de mătase în jurul micului ciot, legându-i întruna capetele ca și când ar fi împachetat la infinit un colet. În timpul zilei, această scumpete senilă era mândria infirmierelor, dar noaptea, când nu era prezent nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de cele două infirmiere care croșetau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și nu știu în ce măsură va reuși, dar se va confrunta în același timp cu găurile negre din economie, pe care nu va avea curajul să le închidă. Dată fiind percepția lui negativă pe plan internațional, PDSR va trebui să dea întruna dovezi de partid democratic, de partid modern. Dovezi pe care până acum nu le-a prea dat!” Mai departe se spune în interviu: „Și totuși, sondajele arată o accelerată alunecare spre stânga. Și nu este vorba doar de partide și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dăruia diverse cadouri - o dată un ceas de argint, altă dată o geantă (cu portofelul încă înăuntru) sau o sticlă de coniac Cape Brandy. Locuia pe Old Naledi, cu o femeie cu care avea trei copii. Femeia aia țipă la mine întruna, se plângea el. Din punctul ei de vedere, nu sunt capabil să fac nimic ca lumea,. Îi dau bani în fiecare lună, dar îmi spune întotdeauna că micuții sunt flămânzi și mă tot întreabă cu ce să-i hrănească. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Sau, cel puțin, se preda când am fost eu acolo. Se aștepta s-o impresioneze, iar ea se strădui să-l răsplătească cu o privire admirativă. Acesta, îl etichetă ea, e un bărbat care are nevoie să i se spună întruna ce grozav - de aici istoria cu fetele. — Exact asta îți trebuie ca să fii un bun detectiv. Logică și un pic de psihologie. Dacă ai cunoștințe de logică, știi cum funcționează lucrurile, iar dacă ai cunoștințe de psihologie, știi cum funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de stele, așa că totul - casa lui Evie, tufele de trandafiri, perdelele de la dormitor, dosul palmelor mele pe cuvertură - e fie negru, fie cenușiu. Casa lui Evie era ceea ce o fată din Texas ar cumpăra dacă părinții ei i-ar da întruna în jur de zece milioane de dolari. E ca și când soții Cottrell ar ști că de Evie nu se va alege niciodată mare lucru. Așa că Evie locuiește aici. Nu la New York. Nu la Milano. Suburbiile, chiar în mijlocul unui nicăieri al prezentării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și cu șnururi și-o crestătură adâncă în partea de jos, absolut nelalocul ei pentru tot statul Utah. Ne-am oprit și-am gustat din Great Salt Lake. Ni s-a părut că e lucrul cel mai firesc. Eu scriam întruna în nisip, scriam în praful de pe mașină: poate că sora ta e-n următorul oraș. Scriam: poftim, mai ia niște Vicodin. Când Manus n-a mai putut face bărbații să-l abordeze pentru sex a început să cumpere reviste pornografice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi putut trezi pe păgânii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să‑și slăvească zeitățile păgâne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care‑o Îngâna Întruna În sinea sa, abia mișcându‑și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s‑ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încât toți s‑ar fi prăvălit În adâncurile neguroase pe deasupra cărora bâjbâiau acum purtătorii săi cu tălpile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i‑o sugruma. Printre urlete și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor ei și un urlet Îngrozitor: „Nu! Nuuu!“ Dădu până la urmă de sfeșnicul de pe noptieră și, cu mâinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimântată În oglinjoara pe care o ținea strâns În palmă. Doamna Brener Încercă să i‑o smulgă din mână, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într‑un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțând lumânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
năprasnic mama de parcă o vedea pentru prima oară În viață. „Toți sunt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. Câinele din curte lătra Întruna, Îndârjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]