2,225 matches
-
acest lucru. În epoca În care trăiți acum oamenii nu-și pot citi vibrația, nu sunt pregătiți, nu au cum să și-o citească. Dacă oamenii aleg să lucreze pe corpul fizic și sufletul lor primește dreptul de a se Întrupa aici din nou, pe acest Pământ, pentru a evolua În această dimensiune, dacă, repet, și-ar schimba vibrația, ar fi deschiși să se schimbe, vor putea conștientiza și algoritma propria vibrație și a celor din jur În circa de 2
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
exteriori. Alege-ți standarde mici, pas cu pas. Nu-ți alege standarde prea mari, pe care tu, În trup de om, nu le poți rezolva. În momentul În care ești la nivel de spirit poți face foarte multe, dar, fiind Întrupat, fă lucrurile pas cu pas, temeinic, fără grabă - și repetăm ceea ce am mai spus și altădată: dintr-o sută de oameni, dacă ai salvat unul, ai salvat o familie. Alege-ți țeluri mărunte. Dacă se adună 5.000 de oameni
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
iilor, inundând „v?ile de haos" cu str?lucirea razelor sale, Luceaf?rul este În poezia lui Eminescu steaua a ??rei lumin? nu va pieri niciodat?, Întruchipând Ideea, esen?a metafizic? a luminii, simbol al spiritului divin „destinat s? se Întrupeze cu lumina să pur? În geniu". În mijlocul miilor de stele sortite pieirii, Luceaf? rul e rază de lumin? desprins? din fuiorul ve? niciei: „ Un cer de stele dedesupt Deasuprai cer de stele ??rea un fulger nentrerupt ???? citor prin ele", este
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
posti cu birza. Și clopoțeii..." Întîmplarea se petrece în textul pentru teatru Mereu Electra și nu este scutită de consecințe, deoarece faimoșii detectivi au tot felul de șocuri, printre care și acela că fiica lui Agamemnon nu este Electra, cea întrupată din jale este... Acrivița, și nici Clitemnestra nu este chiar Clitemnestra, i se spune Mița, (care acum "trebuie să fie dincolo de Filiași, în Orient-Express"), a plecat cu șeful gării, Bibicul ("Mangafaua eu"... eu sînt" recunoaște Agamemnon), deși după cum se demonstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ea este setoasă de sînge, Răzbunătoarea Acriviță nu va mai putea fi oprită și ucide, pe lîngă Filiași, cuplul adulter. Moment de reflexivitate și mai ales de compasiune pentru Acrivița-Electra, a inspectorului O'Neill, "transferat din State": "Din jale se-ntrupează fata asta. Boboc!". Ar trebui să ne luăm cuvintele din predoslovia lui Horia Gârbea: "ironie mereu și mereu parodie!" și să închidem subiectul. Nu-i pot acorda șansa, necondiționat. Doamna Bovary sînt ceilalți, Pescărușul din livada de vișini din primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că scrie numai pentru că are ochelari. — Mă, zicea, voi știți că eu îi scriu poezii lu’ Justina? Lu’ Justina care s-a făcut urâtă pe pământul ăsta numai ca să trăiască cu mine, la nivelul meu? Da, măi băieți, s-a întrupat în matahala asta care-o vedeți voi, și uite-o cum se bălăcește în lumea noastră de căcat pentru mine, mă, pentru mine, care altfel trăiam cu o femeie normală sau făceam labă până candream, dar nu cunoșteam așa ceva... așa ceva
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îi spunea la carte Istoria șamanismului românescu, care titlu îi pusese el un -u la urmă ca să pară că e carte veche. în caietul ăsta, Nenea Nebunelea și Tanti Justina traversau toată istoria neamului. Ei erau cei buni, care se întrupau în toate figurile blajine. Cel mai des aveau alte nume. Nenea Nebunelea era Yakul, taurul ăla păros cu coarne mari și față bună. Tanti Justina era Hâca. Și ea era o creatură de treabă, cât o balabustă, care-l salva
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
introdusă viteza luminii care s-a declarat a fi constantă, deci eternă, și încă la pătrat? Ciudat, deși e vorba de teoria relativității, e vorba de o constantă, de un absolut: viteza luminii. Pentru că, intuitiv, prezentă în toate religiile, lumina întrupează esența divină. Putem spune atunci că accelerația ei e gândul lui Dumnezeu, Voință augmentată la infinit. Și atunci Dumnezeu ar fi: E:M=c2, energia raportată la materie e o lumină constantă. Cu cât energia e mai mare și masa
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
dedicată iubirii de țară. Iar dacă era vorba de aflarea poziției oficiale, normal ar fi fost să fie întrebați cei care, potrivit legii, sunt responsabili pentru politica externă a țării: președintele, premierul, ministrul Afacerilor Externe. Las' că dacă patriotismul e întrupat de naționaliștii-xenofobi de studiou, eu mă lipsesc pe vecie de astfel de sentimente! E limpede, prin urmare, că altceva s-a urmărit prin selectarea acestor creaturi. și anume, să se creeze o psihoză din care să rezulte că evenimentele dramatice
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
istorie a literaturii române. Criticul României literare mărturisea că se simte cu adevărat confortabil doar la nivelul fragmentului, dar nu excludea posibilitatea ca, la un moment dat, toate aceste cioburi disparate să se poată lipi într-o viziune integratoare și întrupa, astfel, într-o istorie literară. Sunt tentat să iau această autoapreciere mai degrabă ca pe o cochetărie sau ca pe un exces de modestie. Gabriel Dimisanu a scris în ultimii ani texte fundamentale despre literatura perioadei imediat postbelice, anii 1945-1947
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
întâmple, până la urmă, ceva; dar "saltul calitativ" nu li se datorează. Ca dintr-un con fantastic de lumină albastră, din aburul dorințelor nemărturisite ale cehovienilor funcționari de a trăi altfel, la o intensitate diferită, la o temperatură mai ridicată, se întrupează fascinanta Iulia, o femeie de serviciu la antipodul baborniței tradiționale, respingătoare. Iată-l pe craiul Norbert, bătând neputincios la porțile visului: "Norbert nu dorea să urce ziua pe scara aceea. Iulia trează, apărată de cortegiul ei nevăzut, era inaccesibilă, cu
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
închistării oamenilor bisericii (ca atunci cînd își spune că "în străfundul lui", Boccaccio tot popă rămăsese) sau asupra practicilor religioase - de oameni orînduite -, ci și asupra sentimentului intim religios. Dar așa cum se întîmplă în cazul scrierilor de valoare, personalitatea istorică, întrupată într-un personaj complex, convingător, transcende timpul, pentru a vorbi cu înțelepciune de neliniștea existențială, comună muritorilor, cel mai adesea refulată. Trama recentei cărți a lui Santagata, Iubirea în sine, încadrată, asemenea precedentelor, între limite temporale foarte strînse, cu o
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
în administrarea respectului de sine, iar eventuala înscăunare a lui Văcăroiu la Cotroceni ar echivala cu pierderea minimului simț al onoarei. A fi mândru de apartenența la spațiul european, pe de o parte, și a accepta subordonarea față de cineva care întrupează tot ce poate fi mai rușinos într-o națiune înseamnă o formă gravă de schizofrenie. Știu, boala bântuie de mult prin România și face ravagii. Dar acceptarea mioritică, amestecul de fatalitate, indiferență, cinism și fascinație a vulgarității, a unei astfel
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
exterminările propriu-zise. Mă refer la ceea ce au făcut cu mințile a milioane de oameni agenții bolșevismului. Mă refer la infantilizarea, la lobotomizarea și la sădirea microbului fricii în fiecare familie și în fiecare individ. Există printre noi câteva ființe care întrupează, la modul violent, aceste ipostaze ale comunismului. Culmea nesimțirii e că apar la televiziuni, își debitează cu volubilitate lozincile, sub privirile admirative ale unor gazde fermecate de monstruozitatea lor, cam în felul în care un șarpe își hipnotizează victima. Lecțiile
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
se va dărîma). E mai curînd o față a unui umor rece sub care se ascunde un dezacord, o dizarmonie secretă a eului confruntat cu realul (căci la urma urmei orice creație reprezintă, prin însăși condiția imaginarului pe care o întrupează, un mod de-a "înșela" un real resimțit, fie și pe o cale difuză, drept nesatisfăcător). Nu spunea oare Breton că umorul apare atunci "cînd se ridică bariera rîsului contra unui sentiment de oroare"? Și tocmai pentru a combate această
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
promisiunile imaginarului și la jocurile lui combinatorii. Pentru ea culoarea nu este o realitate în sine, un univers definit care funcționează prin propria sa mecanică, așa cum a fost înțeleasă de multe ori în utopiile puriste, ci o epifanie, o imponderabilă întrupată în punctul de intersecție al geometriei cu lumina. Constructor prin vocație și prin intenții, cu eșafodaje puternice și cu cercetări profunde și extinse de-a lungul unui număr ha-lucinant de schițe pregătitoare, negociind cu rigiditatea și cu mecanismele severe ale
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
forma nu apare decât pentru a dispărea în final, o formă totuși robustă, plină de energia care face să vibreze podeaua scenei atunci când crape-fantoma dansează bătând din picior. În nÜ regăsim, încă o dată, tensiunea dintre imaterial și material: pentru a întrupa imaterialul, vidul de substanță, crape (actorul) trebuie să stăpânească arta cântului și a dansului, a suflului și a mișcării. Al treilea și ultimul exemplu despre care aș vrea să vă vorbesc este cel al lui Kantor. Kantor ocupă un loc
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
a o bănui: de la personajele principale și pînă la transformarea istoriei în literatură, narațiunea lui Filimon avea să prolifereze glorios de-a lungul deceniilor următoare, atingînd ultimii ani ai secolului XX. în galeria romanticilor români, primul nostru romancier semnificativ îl întrupează pe literatul monoic. N-a scris nimic demn de interes înaintea vîrstei de 43 de ani, a dat apoi la iveală o capodoperă și a tăcut. S-a sfîrșit la 45 de ani, după ce spusese ce avea de spus. Nu
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
cînd acordul gînditorilor privind rostul și binefacerile celor două pîrghii fundamentale ale puterii - Biserica și monarhia - este aruncat în aer. Legitimitatea focarelor de coerciție ce guvernaseră pînă atunci lumea este pusă sub semnul întrebării, iar simbolul pe care ele îl întrupau în ochii credincioșilor începe să se stingă. Tradiția este privită ca o povară obscură aducătoare de constrîngeri nedrepte, iar autoritatea, fie cea emanînd din umbra sceptrului ecleziazistic, fie cea înălțată în jurul tronului imperial, începe să nască suspiciuni. Convențiile se risipesc
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
simți și întoarce pe toate fețele. Ca pe ceva tentant și bizar, în același timp. Este actul fundamental al posesiunii în care sinele este suspendat sau chiar anulat. Intensitatea trăirii lui aduce policromie plăcerii, senzațiilor, stărilor pe care le ni întrupează în fața ochilor, sporind iluzia că nu există sfîrșit pentru ceva. El dovedește că visul este tangibil. Ritmurile, tensiunile, metamorfozele, esențele și aparențele, resursele intime care alimentează amploarea jocului nasc semnul spectacolului. Și substanța acestei cărți. Histrionul e o identitate în
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
de moraliști" se continuă prin Faguet, Lemaître, France, care au aprofundat în paginile lor cele mai bune "ancheta asupra omului". Viziunea lor e însă, în fond, clasicistă, ilustrînd acel ideal de echilibru lăuntrici și de "sănătate sufletească" ce pare a întrupa o trăsătură intrinsecă a nației, împins pînă la întîlnirea cu descoperirea inconștientului, cu abordarea regiunilor iraționale. Proust, Gide, suprarealiștii produc o "revoluționare fecundă" a spațiului spiritual, dar fără a anula antecedentele raționaliste, trecutul clasicizant care se vădește în stare a
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
a XXVIII-a Până nu te-am iubit Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum din coasta lui Adam Zămislită fost-a Eva... Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum din jale, etern, Se-ntrupează Electra, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum soarele poate răsări Fără a mai apune, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum simpla ta prezență Umple infinitul Cosmos, Și cum ființa mea, Într-o
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
jocuri de mișcare, ștafete și trasee aplicative, duc la frumusețea și expresivitatea mișcărilor motrice. Orice joc dă posibilitatea copiilor să-și asume diverse roluri sociale. Copilul preia și joacă roluri care nu există atât în lumea imediată cât și, în timp ce întrupează aceste roluri, el învață să iasă din sine însuși, dezvoltând, în felul acesta, o reflexie a sa ca obiect social distinct de ceilalți, dar și legat de ceilalți. Acceptarea și respectarea regulilor, așa cum apreciază J. Piaget, determină pe elevi să
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
familia, suferința, munca, moartea, credința, viciile, prietenia, mândria, eșecul, speranța, copilăria, învățătura, profesia, bătrânețea sunt, în aceste aforisme, temele ce definesc omul: pe cel ce se vrea cu toată ființa asumare de sine, urcuș din starea precară în care este întrupat, iar nu o sumă de perfecțiuni de trecut în contabilitatea cerească. Printr-un aforism omul se poate asuma pe sine, pe când de la un înger ca de la Judecata de Apoi nu se arată dispus să învețe, căci îngerul de fapt nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
unui Zelea-Codreanu mai guraliv și mai puțin chipeș, istoricii din vremea lui au luat măștile carnavalesc-hidoase ale unui cor de lăudători ai "gliei" și isprăvilor unice ale strămoșilor. Nu tu dramă, nu tu durere - doar victorie după victorie, până la apoteoza întrupată în Gângavul de la Scornicești. Cui a folosit acest șir neîntrerupt de laude de sine? Evident, celor care le produceau! Buna orientare pe șinele ideologiei de partid te ducea la conducerea unei catedre universitare sau te propulsa direct în fotoliul de
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]