4,649 matches
-
același drum pe care l-am parcurs de sute de ori, după patru ani de navetă la liceu și apoi drumurile ocazionale de la facultate. Un pic peste zece kilometri, vreo cincisprezece minute de mers. E către sfârșitul lui decembrie, se întunecă repede, azi chiar a nins puțin, șoseaua e acoperită de pojghiță. Mergem încet, nu e grabă, oricum trenul de obicei întârzie. Mașina trece obosită peste drumul care cască o groapă la fiecare câteva zeci de metri. Pe când urcăm o pantă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
șervețele verzi. Sensibil, dar tot a trebuit să-i dea amendă. Terminasem de scris declarația, eram mândră îndeosebi de măiestria cu care desenasem schița accidentului, și-mi număram alunițele de pe umăr. Prin ușa deschisă spre stradă se vedea că se întunecase. Șoferul autobuzului îmi trecea în revistă tot felul de accidente din viața lui. Te-am sunat să-ți spun că m-a lovit un autobuz în Piața Romană și nu mi-ai răspuns la telefon, dar cum șoferul nu tăcea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dă. Îmi privesc ochii în oglindă. Parcă niciodată ochii mei n au fost așa de frumoși. Ce ochi fru moși și ciudați. Zici că nu sunt ochii mei. Încerc să-i privesc și mai adânc, dar totul începe să se întunece. Și nu vreau. Vreau să-i mai privesc o dată. Încep să mă zbat în nisip. Dacă mi-aș putea scoate o mână să apuc lopata. Trag aer adânc în piept, răscolesc nisipul ud și reușesc să apuc lopata cu mâna
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l mai înregistră înainte de a se prăbuși, amintindu-și de asta în stradă auzi un țipăt jalnic, ca un schelălăit de câine. Ceva negru i se puse în fața ochilor. Căzu peste-o masă. Masa peste el. Totul se-nvălmăși, se întunecă, apoi se limpezi și se legănă înnegrindu-se din nou. Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea în el și-un fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gata! El într-o parte să facă poduri, să umble războiul pe podurile lui, și Alexandru cu jidovcuța în cealaltă parte, unul la răsărit, altul la apus, i-au rupt inima-n două. De-atunci, clipă de clipă, lumea se-ntunecă în inima ei sfâșiată, și n-a mai fost nimic decât spaima să nu-l piardă și pe-al treilea, pe Miluță, pe ultimul. Spaima și neliniștea trează ca o lupoaică flămândă și pânda neîmpăcată care-o făcea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tom. Întoarse capul, cu aceeași împietrire și absență. Privi goana mașinilor pe drum. Asta era tot ce mai putea face, să să-mpietrească și să lase să pătrundă cât mai puțin în ea din ce vedea. Un nor de colb întuneca totul. Aerul înecăcios mirosea a motoare încinse, a benzină arsă, a fum și duhoare râncedă de motorină, de uleiuri și parcă de praf de pușcă, de moarte. Mașinile huruiau întruna, rostogolindu-se la vale, zguduind pământul. Cerboaica ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cizmele neamțului, proiectându-le pentru o clipă, urieșește, în rotirea ei hiperboreană, și se șterse prăbușind întunericul și mai dens deasupra lui. Miluță mai săltă o treaptă căutându-și cu spinarea un sprijin stabil. Vedenia spectrală, despuiată-n lumină, și-ntunecată la loc, îl trăgea-n sus ca un miraj. Neamțul, un tip, probabil, înalt și slăbănog, judecând după cizme, cânta dintr-o muzicuță de gură cu destulă pricepere și bătea tactul, ritmic, cu călcâiul. Gândul că avea să se agațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
generalul și-n mod cu totul inexplicabil pentru mine mi-a zâmbit. Soția e descendenta unei familii nobiliare din Schönau." "E un castel la Schönau, i-am spus. L-am vizitat." "Acolo a copilărit soția mea, mi-a spus generalul întunecându-se brusc, și s-a ridicat de la masă. Bine, a consimțit. Orașul va fi cruțat. Mijloacele și căile de comunicație nu le pot însă lăsa. Ar însemna să mă spânzur pe mine." " În cazul ăsta, i-am spus, îl spânzurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vremea poveștilor. Din toate, miere, acritură, lapte și carne dulce de pește, ca și din vinul de coacăz negru pe care-l pritocea în butoiașe de dud îngropate-n pământ, ocrotit sub umbră de stejar, de curgea ca un foc întunecat în sânge, limpezind mintea, se-nfrupta cu măsură, rațional, niciodată mâncând să se sature, niciodată bând mai mult decât împărtășania care-i încingea carnea fără să-i îngreuneze capul sau picioarele, și niciodată flămânzind sau însetând mai mult decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
senzația că îmi dislocă toate membrele, apoi începu să mă doară capul, durerea devenind intolerabilă, ori de câte ori căruța dădea de o piatră ori alt obstacol, era aruncată cu violență în aer, făcând să mi se zdruncine creierul, dându-mi amețeală și întunecându-mi vederea. Simțeam că nu mai pot răbda”. Năzuințele românilor, de înnoire socială și de emancipare națională, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor, și-au găsit expresia în mișcarea revoluționară condusă de Tudor Vladimirescu(1821). Deși
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Oameni. Că suntem spirite care cer să evolueze, nu să involueze. „Nein, auch eine dunkle Zeit ist nicht ganz dunkel, wenn man sich bemüht, auch in ihr nach Licht zu suchen”. 4 („Nu, nici perioada cea mai întunecată nu este întunecată de tot dacă te străduiești să cauți și în ea Lumina!”) Să căutăm Lumina și Adevărul, Oameni buni ! Vedeți, 50 pe mine m-au ajutat Dumnezeu și Maica noastră să-mi termin mesajul așa cum trebuie și vă asigur că mă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
existența mea, că toate promisiunile făcute odată cu întâlnirea noastră, atunci cândva, dar nu foarte demult, vor fi respectate. - Și nu m-am ținut de cuvânt... - Uneori da, alteori nu. Mi-ai promis că mă vei proteja de tot ce e întunecat, rău și perfid în lume. Că nu voi ști ce e lacrima, mânia, invidia, teama. Că voi zâmbi mereu. Dar tu, tu ai lăsat să mă lovească vorbele și faptele unor oameni, să sape în mine răni adânci, făcându-mă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ca pe o peliculă cinematografică. Cele "albe" sunt îngroșate sfidător cu "negru": Luceferi sunteți? Sau tigri și hiene? (Aedificabo et destruam) Uite, nemângâiatule, un trandafir. Ți-l dau ție! Și privindu-l prea des, cu ochii prea tulburi, l-am întunecat. Și bătrân se făcu trandafirul! (Crispate măști ale morții) Privind lucrurile prin această prismă, Întunecatul April este mai mult decât o sintagmă poetică. Trebuie privit ca metafora-cheie a teatrului în negativ. Un alt sens al formulei propuse este dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să nu pierzi nici o ocazie, acum te vei convinge dacă a meritat sau nu. Seara era așa de plăcută iar faleza plină de turiști dornici de o plimbare, și să simtă briza mării, umedă, rece și sărată. Încă nu se Întunecase când cele două turiste, mama și fiica, se Îndreptau spre camera lor În hotel. Seara se Încheiase fără nimic spectaculos, iar ele trebuiau să se culce mai devreme pentru a se scula cu noaptea În cap a doua zi. Ceasul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
perspective spațiale adecvate. Palatul cu bolțile înalte și sumbre formează cadrul simțământului vag încă, dar totuși înalt al Cătălinei; nesfârșirea parcursă fulgerător de luceafăr în drumul său spre Demiurg plasticizează supramăsura patimii și natura superioară a lui Hyperion; dimpotrivă, ungherul întunecat din palat, unde pajul oprește prima oară prințesa, este pe măsura sentimentului celor doi fericiți pământeni, în contrast cu tot înaltul din care luceafărul nu va mai coborî, astfel încât cele două sfere rămân definitiv distanțate. Universul eminescian are caracterul de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trei mișcări perpetue din natură a ramurilor, a umbrei, a apei îngână somnul etern al morții. În Despărțire sau în De câte ori, iubito, mișcări temporo-spațiale în opoziții polare exprimă imposibilitatea reapropierii sufletelor: Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,/ Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț/ Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți". Tipice pentru universul în neliniștită expansiune sunt poezii precum Dintre sute de catarge și Stelele-n cer, în care spațiul se lărgește continuu prin mișcarea elementelor: valurile, vânturile, stelele, trecerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-i șpilul? Nu sunt eu ure chea reportofonul amanta coșul de gunoi seiful muza secretul manechinul păpușa memoria imaginația convenția idila frustrarea... Ai terminat? Nu. Ai început? Nu încă... Reset. Știi ce e cel mai frumos la Sevilla? Când se întunecă. E ireal. Catedrala se luminează maur printre palmieri, înconjurată de trăsuri... Dinspre Alcázar se aude muzică... E magnific. Asta vara, nu? E mereu vară la Sevilla. Așa zici? Așa zic. E mereu vară. Ireal... Supermarketul meu unde e? Dă-l
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
totul curtea de la Al-Isbili. Din când în când, câte unul din oamenii lui Musa fugea în toiul nopții, fugea cât mai departe de seraiul stăpânului celui tânăr, care mirosea a moarte. Musa nu părea să observe. Slăbise mult și se întunecase la față. Își pierduse gustul pentru plăceri. Plictisită, grecoaica lâncezea și ea, așteptând nașterea fiului ei și al stăpânului, al lui Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei, care iubea umbra unei creștine. 24. cu tine Eram mici. Pierduți într-o cameră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pieptul tău, să-mi odihnesc trupul la picioarele tale, să-mi îmbăt urechile cu muzica glasului tău! Spune ceva, iubito; sau ai îngropat, poate, povestea noastră de iubire? Rostind aceste ultime cuvinte, glasul lupului se stinse și chipul i se întunecă. Lupino îi percepu dureros suferința. Domnule, vă înșelați. Nu sîntem decît noi aici. Vă asigur că nici o doamnă și nici altcineva nu se află în apropiere! Înțeleptul făcu o pauză, descumpănit. Într-adevăr, percepuse o singură prezență. De aceea nici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
rușinat de hârtiile alea boțite și scămoșate pe care le-ai scos de pe fundul buzunarelor. Impresia este că tot nu i ai lăsat suficient. Chiar înainte însă de a părăsi birtul, darul divin îți pogoară în vintre, în creier, îți întunecă judecata, îți amăgește simțurile, te biciuește în măduvă: oh, zeu al tuturor zeilor, mie, unui muritor oarecare, demn de toată mila, supus poftelor lumești și foamei trupești, mi-ai zâmbit!!! Din străfundurile alambicate și nerecunoscătoare ale ființei tale, regreți parcă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
convertirii celor care mai păstrau unele rezerve. În nici o lună, numărul acestora se restrânsese drastic la vreo doi trei inadaptați social, care însă aveau grijă să vorbească în șoaptă, să iasă numai după ora unsprezece, când dădea Dumnezeu de se întuneca, și să nu umble în pâlcuri. Chestiune din ce în ce mai ușoară dată fiind împuținarea lor numerică. Toate acestea nu îi dădeau însă de gândit lui Plescăială, zis uneori și Plictiseală. Ba chiar îl lăsau rece, cu atât mai mult cu cât el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Există o polifonie a vocilor și la Mihaela Alexa. Numai că dialogul, de multe ori intens dramatic, nu este decât un monolog
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să se întoarcă în casă când auzi zgomotul făcut de o mașină. Inima începu să zvâcnească în piept. Primul gând: Străinul. Din doi pași ajunse iarăși la poartă. Mașina neagră opri în fața Karinei, din ea coborând Ana. O ușoară dezamăgire întunecă verdele ochilor ei, dar imediat strălucirea bucuriei îi luă locul. O chemase, venise. - Eu mor de îngrijorare din cauza ta, iar tu stai bine mersi și admiri peisajul? Ce s-a întâmplat cu telefonul tău? Ana o luă la întrebări încă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Vântul pătrundea prin fereastra întredeschisă mișcând perdeaua de mătase, în timp ce razele soarelui se jucau vesele cu trandafirii imprimați pe ea. Karina urmărea distrată joaca lor de minute bune. Bucătăria ei se schimbase total de când aruncase pe fereastră perdeaua care o întuneca, dându-i un aspect sumbru. Era puțin mai veselă în ultimul timp. Își propusese să facă o schimbare atât a vestimentației, cât și a organizării interioare a apartamentului. Avea nevoie de o schimbare, dar de fiecare dată când își propunea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]