786 matches
-
încă nu știu că spiritul, sau omul ca atare, este liber în sine; deoarece nu știu nici nu sunt liberi; ei știu că doar un singur om este liber, dar tocmai de aceea asemenea libertate este numai bun plac, sălbăticie, întunecime a patimii sau uneori îndulcire, domesticire a ei, deci tot hazard al naturii sau bun plac"179. Se pare că doar lumea iudeo-creștină și-a luat în serios rolul de a-și duce până la capăt povara cunoștinței binelui și răului
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
poate fi "protest", care devine cu ușurință "fugă", sau "integrare" ce se transformă la fel de ușor în "apologie". În această situație istorico-culturală "lipsită de zei și de profeți" în care Weber vedea nu "înflorirea primăverii", ci o "noapte polară de o întunecime și austeritate glaciale"127, rațiunii nu îi mai rămâne, ca unic eroism posibil, decât să-și ia rămas-bun de la nostalgiile pentru unitatea pierdută și de la așteptările globale de mântuire. Weber afirma toate acestea fie împotriva prietenului Ernst Troeltsch, care în
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
tine la pământ, creștine,/ Grozava soartă te-nfioară/ Fă-ți pace: Domnu-i cu tine” (Mângâiere). Se valorifică în cheia folclorului de inspirație religioasă toposul luminii cerești și acela al răsăririi stelei ce vestește marea minune : „Lumini lucesc la gura mormântului deschis,/Întunecimea piere o clipă-n toată firea.../ Hristos învie!.../ Paznici, să fie vouă vis,/ Lumina vă vorbește, v-au înlemnit uimirea!// Lumină din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipuri, îl-înalță biruința” (Hristos a înviat). Poetul însuși se crede un apostol al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
celest, "martor în Cer" (Sohravardî). Crezîndu-se un "iluminat", omul redus la dimensiunea sa terestră devine un rătăcitor, mai bine zis un rătăcit. Unus-ambo devine un "încarcerat în Istoria unidimensională a evenimentelor empirice" (Henry Corbin). Așa-zisul iluminism este, de fapt, întunecime, pentru că omul își pierde Cerul. Rezultatul acestei tranziții de la o viziune teleologică ce postulează o ordine morală independentă de voința omului la o raționalitate practică imanentă este tocmai faptul că nu mai putem distinge, așa cum făcuseră Aristotel și discipolii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața lui, fie cu bucurie și cu părere de sine, fie cu întristare și deznădejde, fie cu oboseală covârșitoare, fie cu desăvârșită nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Osiris-răspunse Hermes. -Da?Atunci te rog să mă urmezi-îl invită Osiris. Au început să urce în astralul superior infinit până au ajuns la sferele divine translucide. Ființe se perindau în încântătoare unde diafane, dar dintr-o dată a fost cuprins de întunecimi înspăimântătoare. A fost cufundat în haos, cu muget lugubru de sinistre arătări. Dar cu putere zvâcni din adâncimi, spre sferele divine translucide, unde văzu lumina vie creiatoare. Din sfera lui Osiris îi apăru în toată splendoarea lui, în orbitoarea lui
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sârguință și evlavie. -Ei sunt Marii luminați purificatori de suflete-mă lămuri gnomii. Prin încăpere roiau milioane de luminițe, cu intensitate de strălucire diferită. Am văzut atunci cum aceștia triau luminițile în raport de strălucirea lor, purificându-le prin îndepărtarea întunecimii și adăugare de strălucire. -Sufletele cui sunt?-îndrăznii să întreb pentru prima oară. -Sunt sufletele care au părăsit trupurile oamenilor, ce au păcătuit mai puțin sau foarte puțin-răspunse gnomii. Marii luminați purificatori de suflete își vedeau de treaba lor. Plecăm
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ce am făcut! -Am venit la chemarea ta! -Grațiani ce mai vrei de la mine? -A sosit scadența. Am venit să-mi iau plata. Ți-am dat bogăție și putere, contra suflet. Nu crezi că schimbul e corect? spuse Grațiani alias întunecimea sa Scaraoțchi, făcându-se nevăzut împreună cu prada sa. Ciocanul răzbunării a lovit. MAGIA NEAGRĂ Conflictele tot mai dese dintre cele două principate, creiau condiții favorabile dușmanilor interni și celor externi, de a-le măcina și spolia. Apăreau din ce în ce mai mulți uzurpatori
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
infernul înseamnă robie și chin veșnic. -Te-ai hotărât să primești?-mă îndemna îngerul. -Să pornim-acceptai eu. Tot atunci am simțit cum mă desprind de corp și încep să levitez către înălțimile cerului plin cu puzderiile de stele. Intrasem într-o întunecime neagră ca smoala, străbătută de flăcări imense cu tentă de roșu închis, cu duhoare de sulf și catran, care făcea aerul irespirabil. Puzderia de diavolime, ocupată cu caznele celor ajunși aici, nu ne acorda nici-o atenție, continuându-și nestingheriți atrocitățile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
armă, să le răspund liniștit celor ce ar fi bătut darabana în ușă. De data asta, reflexul a fost inutil. Liniștea orașului cucerit nu era străbătută decât de rare tiruri dezordonate, de un scurt duduit de camioane, înăbușit imediat de întunecimea nopții. Te-ai apropiat de masă. În întuneric, am văzut conturul luminos al trupului tău colorat de reflexele unui incendiu izbucnit la celălalt capăt al orașului. „Să spunem adevărul...“ Întreaga energie a trezirii mele s-a mobilizat în această idee
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
imediat În potențialul zilei și, În lumina sa rotundă, soarele. Și luna sugerează de asemenea Întunericul cerului nocturn unde ne așteptăm s-o vedem În mod normal. Rotunjimea frunzelor de nufăr rezonează cu rotunjimea lunii, deși culorile lor Întunecate și Întunecimea apei În zori relaționează cu Întunecimea care dispare pe măsură ce ziua Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lumina sa rotundă, soarele. Și luna sugerează de asemenea Întunericul cerului nocturn unde ne așteptăm s-o vedem În mod normal. Rotunjimea frunzelor de nufăr rezonează cu rotunjimea lunii, deși culorile lor Întunecate și Întunecimea apei În zori relaționează cu Întunecimea care dispare pe măsură ce ziua Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de nufăr, apoi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
culorile lor Întunecate și Întunecimea apei În zori relaționează cu Întunecimea care dispare pe măsură ce ziua Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de nufăr, apoi În ultimul vers simțim răcoarea și atingerea unei adieri. Se ridică oare răcoarea din rezonanța cu ceea ce vedem sau din boarea care ne mîngîie neașteptat? Ambele." Elementele despre care vorbește
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
neguripe baltă-n derivă o barcă fără pescar Cer fără steleatât de săracă vara asta Parcul În doliu. Arbori fără coroană regi agonizând purtată de val o barcă fără stăpân caută țărmul Noapte de maipe cerul fără stele pescăruș solitar Întunecime. Pustie casa fără păianjeni În alte cazuri, fără este folosit pentru a evoca ilimitarea, un spațiu virtual numai bun pentru a fi populat de ceva impalpabil: liniștea, credința, zborul, reveria. Spuză de stelemănăstirea din vale e fără margine Deasupra mării
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe marginea patului și se uită la ea: la lumina lunii, putea să scruteze chipu-i convulsionat de cealalta furtună, cea din ea, pe care el nu va ajunge s-o cunoască niciodată. Ca si cum, în mijlocul mizeriei și a nămolului, printre întunecimi, ar fi aflat un trandafir alb și delicat. Și ce era și mai ciudat era că el iubea monstrul acela bizar: dragonprințesă, trandafirnămol, fetițăliliac. Da, pe ființă aceea casta, caldă și poate coruptă care tremura aproape de el, aproape de pielea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
apropiai de fereastră, compoziția mea, la care nu mă gândisem câtuși de puțin, îmi apăru fără de veste înaintea ochilor, gata terminată și ca si cum trăia singură formă și culoarea. Transportat de încântare, am luat în grabă un creion și, cu toată întunecimea... am așternut totul pe un carton” (A. Stoica-Constantin, 2004, p. 124Ă. Unii artiști își creează condiții speciale de lucru în care se simt mai productivi. Coșbuc declară: „Scriu mai cu plăcere la amiază și seara, dar mai mult după 10
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
vorbește mai tîrziu despre capacitatea cuvintelor de a forma strînse "alianțe" noționale și semantice precum cele dintre cuvîntul night (noapte) și cuvîntul dark (întunecat). Astfel, intervalul de timp dintre apusul și răsăritul soarelui se poate caracteriza prin diverse grade de întunecime (de ex., Este o noapte (foarte) întunecată), iar întunecimea implică lipsa luminii și deci căderea nopții (S-a întunecat deja = S-a înnoptat deja). În viziunea lui E. Coșeriu, colocațiile sînt solidarități lexicale care apar în urma unor afinități sau preferințe
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
strînse "alianțe" noționale și semantice precum cele dintre cuvîntul night (noapte) și cuvîntul dark (întunecat). Astfel, intervalul de timp dintre apusul și răsăritul soarelui se poate caracteriza prin diverse grade de întunecime (de ex., Este o noapte (foarte) întunecată), iar întunecimea implică lipsa luminii și deci căderea nopții (S-a întunecat deja = S-a înnoptat deja). În viziunea lui E. Coșeriu, colocațiile sînt solidarități lexicale care apar în urma unor afinități sau preferințe pentru anumite combinații. Astfel, lexemul conflict se combină frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cap. 1, PG3, 1001A). Numai acest întuneric, în realitate mai luminos decât lumina, ne permite să vedem și să cunoaștem ceea ce nu se poate nici vedea și nici cunoaște, pe Cel care e deasupra oricărei viziuni și cunoașteri; în această întunecime, cuvântul și gândul intră într-o tăcere totală. Cauza universală este transcendentă, nu e nici sensibilă și nici inteligibilă, iar orice afirmație ca și orice negație rămân inevitabil dincoace de aceasta. Tratatul despre Ierarhia cerească, alcătuit din 15 capitole, reia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
existența faptelor reale. Pe vremuri, nimeni nu și-ar fi dedicat întreaga viață cercetării astrelor fără plată sau ajutor. Care ar fi fost prestigiul și creditul acordate unor preziceri lipsite de controlul unei adevărate științe, capabilă să recunoască de la început întunecimile Soarelui, în mijlocul unui cer fără nori? Ceea ce numim astăzi astronomie și astrologie, erau pe vremuri atât de strâns unite, încît nu alcătuiau decât o singură doctrină. Știm când s-au despărțit, dar nu putem spune care a fost prima. Unii
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
dau la o parte pojghițele memoriei pentru a demasca obsesia centrală: Eros sau Thanatos. În 1891, Hermann Bahr, un freudian, scria, trecând în revistă trăsăturile psihanalizei: "Noua psihologie va căuta elementele de bază [ale sentimentelor], lucrurile care se nasc în întunecimea sufletului, înainte să ajungă la limpedea lumină-acest proces haotic și chinuitor de plictisitor, al sentimentelor, care atunci când ajung în pragul conștientului își travestesc complexitatea sub forma unor concluzii simple"146. Aceste cuvinte ar putea fi cu ușurință asociate personajului Burdea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cheie. Urât lucru! Tașcă propti o ușă cu scaunul, pe cealaltă cu masa. Acum era bine. Putea dormi, da, însă nu-i venea somnul. Nici nu era de mirare cu atâtea tocănituri, pocănituri, zăngănituri, zgâlțâituri. Avea dreptate Sfredeluș: e fioroasă întunecimea mai ales când stai singur într-o casă pustie. Și mai sunt și gândurile tale... de! se zice că de banii agonisiți pe cale nedreaptă n-are omul noroc. Târziu, în noapte, el tresări deodată speriat. În ușa deschisă era frate
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe crengi. Din scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate în natură din întunecimea adâncurilor. Din păduri se aude zgomotul surd și prelungit de oase zdrobite între caninii ascuțiți ai fiarelor flămânde. Ajunși în desișuri, găsim colți de mistreți, oglindiți în luciul știuleților și ghindelor. Păzesc scroafe care alăptează și speră, stând ascunse, de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fiecărui mărăcine care se pregătea să ne taie ori străpungă. Picioare neobosite umblau pe ele cu grijă pentru a nu tulbura liniștea naturii. Ne îndepărtam de acest drum sigur și pătrundeam fără teamă pe tărâmul sălbăticiunilor care se deschidea în întunecime. Zi și noapte, arbori falnici și stânci semețe țineau departe privirea aspră a cotropitorilor. De la marginea pădurilor și a munților răzbătea zgomotul ascuțișului de spadă care străpungea platoșa. Mirosul de sânge țâșnea din trupul ucis. De frică să nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
oameni pe care le-a cuprins și învelit cu viclenie. Cu greu și târziu, societatea umană a tresărit, adaptându-și simțurile pentru a reacționa. A trăit din plin groaza acestei nopți sinistre, percepând intens orice licăr, șoaptă și mireasmă. Din întunecimea cosmosului, totalitarismul terifiant a curs prin cerurile deschise inundând Europa. S-a revărsat apoi în valuri peste întreaga lume, scufundând-o în lacrimi și sânge. Nicio ploaie nu a putut șterge urmele grele ale acelor vremuri care vor rămâne, în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]