3,639 matches
-
ochi și gheare de argint care pluti o vreme deasupra lor, evaporându-se în cele din urmă într-un perete. Dar măcar mirosiră, fără să știe, parfumul înțepător al florii care crescuse, mică și sfioasă, într-un colț. La ieșire, învățătoarea chiar îi spuse unui angajat al muzeului (ghid sau paznic) că pe undeva trebuie să zacă un șobolan mort. Drept care muzeul fu închis și întregul personal porni, desigur în zadar, în căutarea teoreticului cadavru îmblănit. 10-11 februarie 2005 BĂTĂUȘUL Muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fost comandant de detașament. Iar eu... Încă din clasa întâi mi-a fost clar că era ceva mai mult de capul meu decât de capetele altora. Eram, fără falsă modestie, cel mai iubit copil dintr-a întâia A. Iubit de învățătoare, iubit de colegi, iubit de femeile de serviciu care spălau salele de clasă dimineața, la prânz și seara. Că eram îndrăgit nu era de mirare; buna educație primită acasă (tatăl meu era și este geograf, mama era balerină, acum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sunt tare mândru de asta. Sunt mândru și de fiul meu. Când s-a înscris la Thornhill, avea note mici la toate materiile și mi-a fost teamă că o să-l pună să repete o clasă. Când am vorbit cu învățătoarea lui, însă, mi-a zis că n-am de ce să-mi fac griji, că băiatul e foarte inteligent și că o să recupereze în curând toată materia. Mi-a spus că băieții inteligenți sunt capabili să treacă peste dificultățile inițiale dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în grădinile ce se întindeau către dealuri. El însuși lansase zvonul că e foarte probabil ca Vladia să fie cercetată din cînd în cînd de niscaiva lupi ori cîini hoinari sălbăticiți, ceea ce n-ar fi fost deloc liniștitor. Poveștile cu învățătoarele mîncate de lupi din care rămăseseră doar cizmele și caietele de corectat circulau la fel de tare ca și acelea privind viața aventuroasă și plină de mister a prințului Pangratty. Era și ușor de explicat, de prin noiembrie, de cînd începeau ploile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare. Bobocii nu știau în ce clasă anume sunt, nu-și cunoșteau învățătorul și colegii, se cramponau de mâinile părinților târându-i după ei în formație. Un pui de om pierdut în mulțime plângea sfâșietor după maică-sa. Una din învățătoare o striga pe alta și încerca din tot înadinsul să se facă înțeleasă. Intrară în clase în dezordine, după aproape două ore de discursuri savante suportate de toată lumea în picioare, cu stoicism. Sanda se ținea scai în urma Luanei, sâcâind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sanda se da de ceasul morții împingând-o pe Luana către prima bancă dar ea se încăpățâna să se întoarcă în grupul băieților. O apucă de mână și-o așeză în banca a doua de la geam, în clipa în care învățătoarea ceru cu glas ridicat să se facă liniște. Se potoliră, pe rând și privirile tuturor se înfipseră în femeia de la catedră. Înaltă, voluminoasă, învățătoarea vorbea tare, calculat, istorisea povestea clasei I, în vreme ce ochii ei mari analizau pe fiecare în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apucă de mână și-o așeză în banca a doua de la geam, în clipa în care învățătoarea ceru cu glas ridicat să se facă liniște. Se potoliră, pe rând și privirile tuturor se înfipseră în femeia de la catedră. Înaltă, voluminoasă, învățătoarea vorbea tare, calculat, istorisea povestea clasei I, în vreme ce ochii ei mari analizau pe fiecare în parte, părinți și copii. Ajunsă la Luana, privirea femeii se opri asupra inelelor galbene ce stăteau încolăcite în jurul fundelor. Câteva dintre ele, scăpate din strânsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în parte, părinți și copii. Ajunsă la Luana, privirea femeii se opri asupra inelelor galbene ce stăteau încolăcite în jurul fundelor. Câteva dintre ele, scăpate din strânsoare, zăceau căzute peste frunte. Fetița înțelese că aspectul părului ei nu este pe placul învățătoarei și nu se miră date fiind paratrăsnetele ancorate în creștetul ei. Tovarășa prezentă elevilor abecedarele, le oferi florile, adresă zâmbete din colțul buzelor anumitor părinți și declară prima zi de școală încheiată. Întoarcerea acasă fu o mare ușurare. Aruncă scrobeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
puterea banilor se fac simțite și în școală. Elevii din clasă se împărțeau în trei categorii. Comportamentul tovarășei față de ei scoase în evidență acest lucru. În prim plan se aflau copiii ai căror părinți erau bine situați ori prieteni cu învățătoarea. Aceștia îi făceau mici servicii și o vizitau acasă. În fiecare zi, în pauza mare, mama unuia dintre băieți venea la școală și își hrănea odorul, timp în care tovarășa îi ținea companie. În timpul orelor, băiatul era mângâiat pe creștet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
După o vreme însă, Luana descoperi că acest coleg e bine sănătos, nu-i lipsește nici unul din organele vitale iar grija exagerată care i se arăta nu putea fi decât zăpăceală la cap și atât. Un alt copil pe care învățătoarea îl ridica în slăvi era Ana. Soții Lipșa, ambii croitori, se aflau la mare rang în liota părinților clasei. Tovarășa îi primea, întotdeauna, cu un zâmbet până la urechi și Luana se întreba, cu naivitate, ce mare brânză să încropești câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe altul, cât se chinuia să atingă, abia cu vârful degetelor, creștetul aceluia din gloată care dădea dovadă de reale înzestrări intelectuale. Nu suporta gândul că toți aceștia purtau crucea pregătirii și a buzunarelor goale ale părinților. La prima ședință, învățătoarea folosi cuvinte de "înaltă prețuire" la adresa "capetelor încoronate" ale clasei. Sunt copii care promit. Nu cred că vor ridica vreodată probleme și cu siguranță vor ajunge oameni mai târziu. Ceilalți posesori de urmași înghițiră în sec. Tatăl Mariei se foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oasele. Când să mai fac lecții cu Maria? Nevasta mi-a murit anul trecut Dumnezeu s-o ierte! și m-a lăsat singur cu trei copii. Tovarășe Narin, nu mă mai întrerupeți. Veți avea ocazia să vorbiți la sfârșit, făcu învățătoarea vădit deranjată de îndrăzneala bărbatului. În spatele Sandei se așezase tatăl unei alte fetițe. Femeia strâmba din nas și se foia în bancă pentru că bărbatul mirosea a băutură. Se abținea cu greu să nu-i facă observație. Luana îl privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i facă observație. Luana îl privea cu milă pentru că era prost îmbrăcat, avea pantalonii rupți și cămașa arăta ca o cârpă de șters vasele. Era însă vesel și făcea tot felul de glume la care copiii râdeau cu toată gura. Învățătoarea îl atenționă să fie mai serios, dar bărbatul îi dădu o replică plină de sârg, pe care femeia de la catedră o înghiți cu noduri. Nu băuse decât o sticlă de rachiu, cu vărul Vasile, era puțin abțiguit, dar în afara mirosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
celuilalt. Îi curgea încontinuu nasul și zilnic tovarășa îl lovea peste față din pricina asta. Prima lovitură peste obrazul băiatului izbise urechile Luanei ca o plesnitură de bici. I se oprise inima în loc. Se așteptase ca pământul să se surpe și învățătoarea să cadă înăuntru, cu picioarele în sus. Oropsit al clasei, lipsit de apărare, Vându era bătut zilnic. Când femeia ridica mâna asupra lui, își încrucișa brațele în fața ochilor, se chircea și aștepta lovitura puternică a uriașei femei cu umilința unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
picioarele în sus. Oropsit al clasei, lipsit de apărare, Vându era bătut zilnic. Când femeia ridica mâna asupra lui, își încrucișa brațele în fața ochilor, se chircea și aștepta lovitura puternică a uriașei femei cu umilința unui câine. Mâna grea a învățătoarei îl dezechilibra și de multe ori Teodor cădea grămadă la picioarele ei. Colegul de bancă al Luanei era urât și pistruiat iar ea nu-l putuse suferi din prima clipă. I se băga în suflet și-i punea tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
picioarele ei. Colegul de bancă al Luanei era urât și pistruiat iar ea nu-l putuse suferi din prima clipă. I se băga în suflet și-i punea tot felul de întrebări. Niciodată nu știa ce temă le-a dat învățătoarea, își uita cărțile acasă, dar cel mai mult o enerva faptul că-i spunea mereu cât de frumoasă este și că încerca să se joace cu părul ei. Fetița se zbârcea toată și-l lovea peste mână. Într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu reuși să ridice ochii din pământ și să-l privească pe domnul Damaschin care, de altfel, se dovedi a fi destul de îngăduitor. Știa cum sunt copiii și era conștient că nu întotdeauna părinții trebuiau făcuți răspunzători de greșelile acestora. Învățătoarea hotărî s-o pedepsească pe Luana dându-i un alt coleg de bancă. O așeză lângă Vându. În prima zi, fetița stătu țeapănă doar pe un colț de bancă și nu avu curajul nici măcar să respire. Teodor, emoționat și cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea momente când se agita teribil, câteodată respira sacadat, gata să se înăbușe, trecea prin perioade în care cădea pe gânduri, cu privirea fixă și absentă. Fata trebuia să-l ghiontească serios ca să-l aducă la realitate, mai înainte ca învățătoarea să facă asta cu bățul ori cu mâna ei greoaie. Deși băiatul devenise mai îngrijit și începuse să învețe mai bine, tovarășa continua să-l bată. Luana strângea din pumni la fiecare lovitură și aduna în suflet revoltă. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dădu pantalonii jos și cu bățul îl lovi peste fundul gol până când băiatului i se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie: Vă rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această copilă firavă, cuminte și politicoasă, să-i facă asemenea probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea, Luana o văzu pe tovarășa așezându-se. Mută ca o stană de piatră. Vându își ridică pantalonii și reveni în bancă, icnind de durere. Se lăsă o liniște de mormânt. Bobocii clasei I, cu abecedarele deschise, așteptau. Prezența masivei învățătoare, în spatele catedrei, devenise și mai însemnată. Când o auziră vorbind parcă nu era glasul ei: Luana Leon, vino aici. Timpul se opri în loc. Vreme de câțiva pași, cât dură drumul până la catedră, Luana gândi: "Te-ai ascuns în podul magaziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cer înnorat se prăvăli peste ele cantul riglei de lemn. Cu putere. O dată, de două ori, de trei ori... De patru ori. Gata! Fluturii albi își schimbară culoarea, se făcură ghem și amorțiră. La sfârșitul orelor, după ce copiii părăsiră sala, învățătoarea o chemă la ea pe eleva Leon. Trebuia să te pedepsesc. Nu-ți pot permite o astfel de atitudine. La fel aș fi procedat cu oricine. Să știi că nu sunt o femeie rea. Mințea. Sanda i-a văzut mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
limpede și avea drag de meserie. Se implica în tot felul de activități, făcea excursii în cele mai neașteptate locuri, copii și părinți așteptau cu bucurie ori de câte ori ea anunța o nouă evadare. Vizitaseră mănăstiri, case memoriale, muzee, urcaseră pe munte, învățătoarea dovedind un har deosebit în a face obiect de studiu din orice colțișor. Serbările însă erau cele mai reușite. La sfârșitul clasei I pregăti cu elevii o scenetă. Fetițele reprezentau câte o țară de pe glob, băieții întruchipau străjerii care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Copiii se învârt haotic, ridică praful și au nevoie câteva minute bune pentru a se alinia pe trei rânduri, după voci. Vocea a treia se așază strâmb și e formată dintr-o armată de băieței, unul mai speriat decât altul. Învățătoarea clasei se proptește în fața grupului, face gesturi ample, se leagănă, mimează cuvintele și stârnește râsul puștimii din sală. După tiparul folosit de ani și ani, încep să se perinde, unul după altul, corurile de pionieri din mai toate clasele, punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pălării enorme, cu boruri din catifea, garnisite cu pene. Nu li se mai văd nici sprâncenele, nici ochii, la unii nu li se mai zărește nici nasul. Sunt înarmați cu săbii atât de lungi că le sar din teacă. Tovarășa învățătoare stă ascunsă după cortină și dă indicații. Crin Soveja nu vrea să scoată nici un cuvânt și doamna îl lasă în plata Domnului. Ana Lipșa e scundă și are rochia prea lungă. Pare un om de zăpadă care a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
are curajul s-o ridice. Stă cu ea căzută peste ochi ca la Baba-oarba. Textul scenetei este reușit, spectatorii sunt fascinați. România este ultima care vorbește. Luana declamă tare, clar, trăiește fiecare cuvânt. Ea joacă teatru și o face bine. Învățătoarea și Sanda, copleșită de emoție undeva pe un scaun, sunt impresionate. Luana sfârșește monologul și tace. În sală e liniște. Ochii spectatorilor sunt lipiți de silueta ei măruntă. Inima fetiței a zburat din piept și face piruete prin sală. Crin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]