449 matches
-
are de făcut, nu se va mai lăsa tras pe sfoară de memorie ca altădată...Doar așa, deoarece nu a închis un ochi întreaga noapte, are și el dreptul să se relaxeze măcar cinci... zece minute... măcar... ci... ci... O învălmășeală de evenimente, o transbordare neașteptată într-un alt decor necunoscut, transparent și ademenitor. În față apă, un șuvoi adânc, ce se scurgea în valuri, într-o anumită direcție, iar în spate nisip. Nu departe de el, din adâncuri, producând un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tirania beției de cuvinte, justificând ironia lui Tipătescu, care îi spusese Cetățeanului turmentat: La alegători ca dta, cu minte, cu judecată limpede, cu simț politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Cațavencu (apăsând), onorabilul d. Cațavencu! Profitând de învălmășeală, Cațavencu se sustrage arestării, dar pierde pălăria sub căptușeala căreia ascunsese scrisoarea. Aceasta este găsită de către Cetățeanul turmentat, care o înapoiază andrisantului, adică Zoei. Finalul vesel, specific comediei, marchează stingerea conflictului și încheierea relației antagonice dintre cele două personaje. Astfel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și voința umană, dar o colaborare în care omul să fie primul care acționează. Harul divin a fost oferit liber tuturor celor ce l-au dorit. Însă poate intra cu dificultate în sufletul uman din cauza barierei patimilor și viciilor precum învălmășeala (dezordine,harababură) din suflet face omul aproape incapabli să dorească ajutorul lui Dumnezeu. Așadar eliminând păcatele, va fi posibilă revărsarea harului”. Această idee este întâlnită, explicit sau implicit, în toate sursele din deșertul egiptean. Cartea a XII-a a Așezămintelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în vremuri imemorabile, de erupții vulcanice de proporții. Toate aceste grozăvii ne fac să ne gândim la neputința și slăbiciunea noastră în fața naturii. Sufletul ne este invadat de intense trăiri, iar mintea cugetă la însăși ființarea noastră. Într-o teribilă învălmășeală, uriașii telurici se trag, alunecând unul sub celălalt, iar brațele (marginile) lor se cuprind (întrepătrund). Așa s-a întâmplat că, în zidirea gliei noastre, segmente din plăcile est europeană și ponto moesică, angrenate în coliziune cu aria carpatică, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu aceștia, formând împreună cu ei o masă omogenă, diformă”. Veritabil „aranjor” al reprezentației, factotumul - care îndeplinește concomitent rolul de doică și de cioclu - se străduiește din răsputeri „să disciplineze mormanul haotic de oameni și de saci ce forfotesc într-o învălmășeală de nedescris”. Oare n-am putea vedea în el un simbol al regizorului de teatru? Al regizorului care le dă brânci actorilor în dulap, îi azvârle dintr-un loc în altul ca pe niște corpuri neînsuflețite, ca pe niște păpuși
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
urmărim din sală destrămarea travestirii: unde voia ea la început să ajungă și unde a ajuns... Supraveghetorul sfârșește prin a se demasca și capitulează în fața unei forțe mai puternice decât el, forța supravegheatului. Supravegherea pusă la cale e alterată de învălmășeala sentimentelor, agenții sunt deconspirați, misiunea e compromisă. Să nu uităm însă că tocmai elaborarea unei supravegheri se află la originea acestei „încercări” ce duce, treptat, la revelația finală. Nimeni nu scapă neatins, neschimbat, nici din travestire, nici din supraveghere: laolaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sînt vădit bune, Însă reia, În mod semnificativ, o idee exprimată deja de „protognostici”, de Simon și de succesorii săi: aceea că planetele (Conducătorii) poartă răspunderea tuturor relelor din lume: „Tot ce se petrece În lume, sus și jos, războaie, Învălmășeli, strămutări, foamete, lăcomie și stăpînire, toate acestea cresc și descresc după mersul Conducătorilor. Ei sînt cei care pun În mișcare toată creația”99. Ca și gnosticismul, al cărui produs tardiv este, maniheismul nu ostenește niciodată să polemizeze cu astrologia, Îngrăditoare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tirania beției de cuvinte, justificând ironia lui Tipătescu, care îi spusese Cetățeanului turmentat: La alegători ca dta, cu minte, cu judecată limpede, cu simț politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Cațavencu (apăsând), onorabilul d. Cațavencu! Profitând de învălmășeală, Cațavencu se sustrage arestării, dar pierde pălăria sub căptușeala căreia ascunsese scrisoarea. Aceasta este găsită de către Cetățeanul turmentat, care o înapoiază andrisantului, adică Zoei. Finalul vesel, specific comediei, marchează stingerea conflictului și încheierea relației antagonice dintre cele două personaje. Astfel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a fost furată de Cațavencu, politicianul care o folosește ca armă de șantaj. Zaharia Trahanache este un "încornorat" naiv, imaginându-și scrisoarea o plastografie, dar este abil în a trage sforile în politică. La fel de priceput este și Cațavencu. Într-o învălmășeală, acesta din urmă pierde pălăria în care se afla scrisoarea, este găsită din nou de Cetățeanul turmentat și adusă "adrisantei", doamnei Zoe. Politicienii trebuie să susțină candidatul propus de centru, pe Agamiță Dandanache, iar Cațavencu, în lipsa scrisorii, se mulțumește să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe care mai apoi le supune unor procese de autoanaliză psihologică. Naratorul știe tot atât cât știu personajele sale (viziune "cu", dar și o "viziune stereoscopică", din mai multe unghiuri), încât "Rebreanu este un analist al stărilor de subconștiență, al învălmășelilor de gânduri, al obsesiilor tiranice" (T. Vianu). Modernitatea constă în analiza unor viziuni complicate ale adâncurilor sufletești. Criza sufletească a lui Apostol Bologa începe de când asistă, la execuția unui camarad ceh care a dezertat, fiind în acea vreme membru al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tulbură pe erou, și tot în bâlci apare și o apoteoză a falsității în înmormântarea de carnaval a copilului circarilor în fața unui decor fotografic strident. Metaforele muzicale descriu constituirea sensului prin imagini ale toarcerii sau limpezirii unei coerențe dintr-o învălmășeală informă care o precede. În cazul primei imagini, partitura muzicală servește drept instrument al interpretării, catalizator ce face posibilă transformarea haosului în ordine. În al doilea caz, bâlciul rezumă, în chip parodic, nonsensul lumii întregi, făcând ca neînțelesul să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
oricînd posibil ca ființele umane (pentru că sunt pur și simplu ființe umane) să o ia de la capăt? Nu înseamnă să decizi că Auschwitz-ul e în orice clipă posibil pe pămînt? CE POSIBILE ȘI CE IMPOSIBILE TRANSMIT PĂRINȚII COPIILOR LOR? E învălmășeala de la sfîrșit. Pleacă și ultimele mașini, jeepuri, camioane, mitraliere automate, luînd în fuga lor ultimii soldați. Curtea imensă rămîne goală; cîteva pale de foc, cartoane și mobile care fumegă. Liniștea învăluitoare e înlocuită încetul cu încetul de scîrțîituri. Apar din
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și principiul latin vin de la periferia sa și îi sînt anterioare; principiul creștin vine din Asia, iar el nu se va răspîndi în Europa decît la finele primului său mileniu. Toate aceste principii aveau să fie frămîntate, zguduite, amestecate în învălmășeala de popoare cucerite, cuceritoare, latinizate, germanizate, slavizate, înainte de a ajunge să se înlănțuie și să se înfrunte. Atunci cînd cauți să afli esența Europei, nu găsești decît un "spirit european" evanescent și sterilizat. Cînd îți închipui că scoți la iveală
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pornește cu nările umflate spre unul dintre colțuri, ca o panteră atrasă de mirosul țapului sălbatic"; într-un moment cînd muzica încetează "se aude banca pe care stă coana Lucsița făcînd ca o cadență de fagot" apoi eroina pleacă în învălmășeală "să mai tragă o planetă" vorba d. Mitică; toate cele relatate se petrec La Moși; sînt însă și situații dramatice ca atunci cînd se consumă ridichi cu fasole și imposibilitatea execuției muzicale poate provoca chiar moartea; "cazul" e dezvoltat în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
realist, problema este nu să redai realitatea, ci iluzia adevărului, deoarece: [...] adevărul poate fi cîteodată neverosimil [...]. A crea adevărul înseamnă cîteodată să dai iluzia adevărului în întregime, urmînd ordinea logică a faptelor și nu să le transcrii cu servilism în învălmășeala succesiunii lor. Am ajuns la concluzia că realiștii cu talent ar fi trebuit să se numească mai degrabă iluzioniști [...]. Fiecare dintre noi își face deci pur și simplu o iluzie despre lume [...]. Iar scriitorul nu are o altă misiune decît
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
umbrele sălciilor nemișcate care se întindeau pe iarbă. G. Flaubert, ibidem, p. 100 Trebuie să remarcăm [...] că, în ciorne, G. Flaubert lucra la corectarea procedurilor comparative în sensul unei mai potrivite asocieri cu diegeza. Această lungă comparație, de exemplu: "O învălmășeală de sentimente se revărsară din sufletul său, precum apa dintr-o vîltoare atunci cînd se sparge gheața din stavilă" este înlocuită cu "din inima ei s-ar fi desprins o bogăție neașteptată de sentimente, așa cum cad fructele de pe un spalier
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu carabina foc după foc și de fiecare dată ucidea câte un lup. Câinii se eliberaseră din hamuri. La mirosul sângelui ei se întorceau din nou la natură. Mârâiau și mușcau din lupii vii și din hoituri. Totul era o învălmășeală de nedescris. Femeia a murit și omul a tras cu carabina în lupi până s-au terminat cartușele. Finalul? Nu există happy-end. A murit și omul, copleșit de mulțimea lupilor. A murit mâncat de ei. Pe locul tragediei nu a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se strecoare în cearșaf, când se opri, cu un genunchi pe marginea patului, și o privi fără să înțeleagă. Ea plângea în hohote nestăpânite. - Nu-i nimic, dragul meu, spunea întruna, nu-i nimic. RENEGATUL SAU UN SPIRIT CONFUZ Ce învălmășeală, ce învălmășeală! Trebuie să-mi rânduiesc gândurile. De când mi-au tăiat limba, o altă limbă, nu știu, mi se zvârcolește întruna sub țeastă, ceva vorbește, sau cineva, deodată se face tăcere, apoi iar ceva sau cineva vorbește, aud prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în cearșaf, când se opri, cu un genunchi pe marginea patului, și o privi fără să înțeleagă. Ea plângea în hohote nestăpânite. - Nu-i nimic, dragul meu, spunea întruna, nu-i nimic. RENEGATUL SAU UN SPIRIT CONFUZ Ce învălmășeală, ce învălmășeală! Trebuie să-mi rânduiesc gândurile. De când mi-au tăiat limba, o altă limbă, nu știu, mi se zvârcolește întruna sub țeastă, ceva vorbește, sau cineva, deodată se face tăcere, apoi iar ceva sau cineva vorbește, aud prea multe lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mi-au tăiat limba, o altă limbă, nu știu, mi se zvârcolește întruna sub țeastă, ceva vorbește, sau cineva, deodată se face tăcere, apoi iar ceva sau cineva vorbește, aud prea multe lucruri pe care nu le spun eu, ce învălmășeală, și dacă deschid gura, aud ca un scrâșnet de pietre ce se izbesc între ele. Să-mi pun rânduială în gânduri, să-mi pun într-un fel rânduială în gânduri, spune limba, și în același timp vorbește de altceva, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu știu ce-i mila, și, ca toți stăpânii, vor să fie singuri, să meargă singuri înainte, să domnească singuri, de vreme ce numai ei singuri au îndrăznit să-și ridice din sare și din nisip cetatea lor înghețată și fierbinte, iar eu... Ce învălmășeală, căldura se întețește, sunt lac de sudoare ei nu asudă niciodată, acum până și umbra s-a înfierbântat, simt cum soarele izbește în piatra sub care mă aflu, izbește, izbește ca un ciocan în toate pietrele, și aud cântarea, cântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mă arde o speranță rea, vreau să trădez, ling țeava puștii și sufletul ei dinlăuntru, sufletul ei, numai puștile au sufle't, în ziua în care mi-au tăiat limba am învățat să mă închin sufletului nemuritor al urii. Ce învălmășeală, ce furie, bum, bum, beat de căldură și de mânie, prosternat la pământ, culcat peste pușca mea. Cine gâfâie aici? Nu mai pot îndura căldura asta fără sfârșit, așteptarea aceasta, trebuie să-l ucid. Nici o pasăre, nici un fir de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
căci acum îl cunosc. El visa și voia să mintă, i-au tăiat limba pentru ca să nu-i mai înșele pe oameni cu cuvântul lui, i-au bătut cuie până și în cap, în sărmanul lui cap, sărmanul meu cap, ce învălmășeală, sunt obosit, pământul nu s-a cutremurat, știu bine, n-a fost ucis nici un sfânt, nu vreau să cred asta, nu există sfinți, ci numai stăpâni răi prin care domnește adevărul cel necruțător. Da, numai idolul are puterea, el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
domnule. Este a poporului ! Pot publica toți oamenii muncii. Dar, dacă îl apreciezi și dumneata pe romancier, încep să mă îndoiesc că are într- adevăr talent. Mopsul n-are timp să înghită în sec. Alămurile detună brusc, scaunele sar împușcate, învălmășeală de bunici și bunicuțe, vecine cu vecini, gineri și mătuși cumsecade și nepoți cu verișoare fistichii, strângându-se unii în alții, balansând sub clătinarea lămpilor, acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice ... Începe liniștit să-i descheie nasturii și printre două respirații ea șușotește, - Nebunule! Însa el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Nu mai ține cont de nimic; nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe ori situația însă îl lasă înțelegătoare, în speranța că mai târziu el va aprecia acest lucru. Îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]