497 matches
-
așeza pe bancă lângă copil și-l sfătuia râzând încet, pînă-l făcea să priceapă. Eu cred că, dacă ar fi avut mijloace să continue studiile, ambițios cum e, putea să ajungă profesor de universitate. El e făcut pentru viața tihnită, învălmășeala asta în care trăiește acum nu i se potrivește, îl silește ceva să meargă pe drumul ăsta. "Ce este adevărul? se întrebă Ioanide mergând prin birou cu mâinile în buzunar după ieșirea lui Botticelli. Sau, în sfârșit, G. Călinescu cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nervos dacă un invitat întîrzia. Își simțea toată ziua stricată. Odată, fiind ministru, poftise la prânz pe un tânăr, fost elev al lui, abia întors din străinătate, care însă, nefiind suficient de atent și neînțelegînd bine vorbele ministrului aruncate în învălmășeala sălii de audiență, omisese a veni. Lucrul era fără importanță, deoarece era vorba de o masă obișnuită, la care Pomponescu mai făcea loc la două-trei persoane, pe care voia să le onoreze printr-o audiență mai familiară. Un altul ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cînd Janet le făcea cîte un ceai. De fiecare dată cînd o desena, mîna lui se mișca mai ușor și descria mai multe detalii din restul camerei. De parcă trupul lui Janet iradia lumina care clarifica lucrurile din jur și transfigura învălmășeala de mobile, pe Drummond care lucra lîngă dulap, pe domnul Drummond citind sau ațipind, chiar și resturile de pîine veche de pe masă în fragmente de armonie înșelătoare. Ea stătea nemișcată sub privirea lui fixă. Uneori ochii ei îi întorceau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coadele erau false și-i rămân în mâini. Furioasă, vindicativa amantă o apucă de gât spre a o sugruma și-i zgârie obrazul cu unghiile-i formidabile, cu rizicul de a-i scoate ochii. În acest timp, Adonisul, profitând de învălmășeală, o șterge repede din cameră, cu capul gol și cu îmbrăcămintea în dezordine, se suie într-o birjă și dispare. Cu mare greutate servitorii otelului au putut scoate pe infortunata femeie din ghearele teribilei sale antagoniste. De două zile, această
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
avid. Multă vreme, la colțurile gurii, se mai văzură capete de aripă uscată, ce-aveau s-alunece și ele mai târziu pe gâtul femeii-păianjen... "Opriți! Opriți! Faceți lumină!", răcni deodată Stănilă sărind în picioare. "Securitatea!" Spotul se stinse și-o-nvălmășeală îngrozitoare se produse. Oamenii fugeau în toate părțile, poticnindu-se și călcîndu-se-n picioare. "Faceți lumină-n pastele măsii!", urlă iar ofițerul, încercînd s-ajungă la scenă și lovindu-se de trupuri în cojoace de blană. Știa acum: contactul avusese loc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și rostind mândră către bărbatul înaripat: "De-acum ești soțul meu de sînge!"; îngerul Domnului, lângă aria lui Anavria Iebusitul, armîndu-și unealta nimicitoare și împrăștiind ciumă peste popor, din Dan până la Beer-Șeba; țeasta, picioarele și palmele mâinilor Isabelei, într-o învălmășeală de țesături însîngerate, și o cățea cu ochi de om rozând un deget cu inele groase; Maaseia îmbrățișîndu-și ultima oară soția, o filistină dulce, cu gene de mătase, și rămânând cu inima frîntă-ntru Domnul; Iov, bătrân și fericit, gras, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
slalom nebunesc printre navele clonelor, lăsând în urmă încărcături explozive. Încercând să evite atacul acela neașteptat, liniile adverse se dezorganizară și navigația intră pe pilot automat pentru a se evita coliziunile. Mai rapizi și mult mai pregătiți pentru o asemenea învălmășeală, piloții zeți începură să dea lovituri reușite una după alta. Bella privea însă spre nava în care bănuia că se afla Zuul și care era supusă unui tir distrugător. Învelișul exterior era avariat și una din punți își pierduse probabil
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înaintea lor, într-un vacarm de voci și izbituri, lupta se întețise; și era și mai îndârjită în albia râului, unde infanteriștii, din cauza pietrișului de pe fundul apei, se mișcau extrem de greoi. Sulițele hunilor se sfărâmaseră ori se dovedeau inutile în învălmășeala luptei, astfel că puseseră mâna pe săbii și pe buzduganele țintuite cu cuie de fier sau cu dinți de urs, în vreme ce burgunzii, mulți dintre ei apărați de platoșe groase, izbeau cu înfricoșătoarele lor securi cu două tăișuri. Constrânși să lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
străduiau să dezlege pripoanele cailor, care, înspăimântați de foc, azvârleau din picioare, dădeau din copite, se înălțau pe picioarele din spate și nechezau disperați. Grupul de apărători înaintă în mijlocul fumului ca să-i lovească pe burgunzi și imediat se produse în învălmășeală crâncenă. Sebastianus recunoscu în războinicul ce-i conducea pe huni pe tânărul cu piciorul bandajat care își bătuse joc de el în fața lui Balamber și pe care acesta din urmă îl numise Odolgan. Hunul încrucișă imediat sabia cu războinicul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acelui ciudat, absurd stindard se încinse o luptă feroce. Aplicând teribile lovituri de sus, Metronius îl apăra cu îndârjire și îl ținea între timp în aer, unde îl puteau vedea toți, pentru ca astfel bagauzii să aibă un reper sigur în învălmășeala aceea sălbatică. în sfârșit, reuși să-și deschidă o breșă în rândurile vrăjmașe și se aruncă dincolo, chemându-și cu glas puternic oamenii. îl urmară și alții. Tocmai atunci o suliță turingiană, trecând prin cămașa de zale, îi străpunse pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca întotdeauna. După o așteptare enervantă, veni, însă, și momentul său. O ștafetă a lui Valamir sosi în galop de la Atila, aducând o veste care se răspândi fulgerător printre huni: Theodoric fusese ucis, iar în jurul cadavrului său se stârnise o învălmășeală furibundă, căci vizigoții, care până atunci păreau a fi în superioritate, se adunaseră acum în dispozitiv de apărare și nu aveau de gând să lase rămășițele sale pământești în mâinile dușmane. Balamber tocmai discuta cu Odolgan despre asta, când sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de masacru, combatanții nu mai căutau deloc să se ferească de loviturile dușmanilor, ci se încleștau în feroce înfruntări corp la corp și nu șovăiau să lupte cu mâinile goale atunci când își pierdeau armele, cu atât mai mult cu cât învălmășeala era atât de mare, încât nu se puteau desprinde din lupta aceea sălbatică. Deși supuși unei presiuni cumplite, alanii rezistau în continuare. Balamber slobozea săgețile una după alta și înainta încet prin îmbulzeală. Cu toate acestea, temându-se că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mi-au dat voie să o văd pe Shizuko. Nu m-au lăsat să intru în salonul unde era ea. Voiam să văd cu ochii mei starea în care se afla sora mea, dar era multă lume în spital și învălmășeală, iar Shizuko era la reanimare. Nu puteam să o văd decât în orele de vizită. La prânz, de la 12:30 la 13:00 și seara, de la 19:00 la 20:00. - Deci nici măcar în situații atât de grave nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Eram foarte speriat. Voiam să fiu transportat imediat la spital, însă ambulanțele nu mai veneau. A apărut și poliția. Nu puteau face față situației. Toată lumea dădea indicații. Normal ar fi fost ca observatorii să se ocupe de asta. Era o învălmășeală totală. Unii erau întinși pe asfalt, alții stăteu ghemuiți. Mulți urlau: «Să vină mai repede ambulanța!» Erau și niște muncitori care tocmai făceau reparații pe acolo și care ne-au ajutat. Au oprit toate mașinile care treceau, fie că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Ochii îi alunecau peste coloanele liniate cu albastru și roșu, completate cu un scris corect, dar lipsit de elan. Și atunci stătuse tot ca acum, aplecat peste liste, când orbirea i s-a suit ca o ceață pe ochi; o învălmășeală de nori care mâncau tot mai mult din vederea lui și W. renunță, la fel de rapid cum își umezea degetul, la ținuta încordată, își înălță capul și privi prin perdele afară, spre esplanadă, unde Fordul se mai afla încă sub nucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vor avea boașe să facă ce au făcut acolo, zice. Tot timpul ăștia au fost capul răutăților, dom’ Roja, îi ia în vizor Tîrnăcop pe Timișoara, Bulgar și Croitoraș, ce bine ar fi dacă mi s-ar ivi ocazia în învălmășeala care o să urmeze să-i fac de petrecanie măcar unuia dintre ei, mărturisește. Frumoasă tentativă, își spune Roja admirativ gîndindu-se la Petrică, în doi timpi și trei mișcări, toată lumea s-a adunat în jurul său, are calități de lider, carismă, dicție
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acest interior luxos În exterior, pe puntea vasului unde privirea poate cuprinde marea până În depărtări, unde cerul albastru se prăbușește În albastrul cernit al apelor. Briza mângâie faldurile feței de masă albă. Pe masa lungă, pe albul mătăsos, Într-o Învălmășeală ordonată, un paradis culinar ca În naturile moarte ale picturii franceze din veacul al XVIII-lea. Minunății ce nu au fost nicicând atinse de mâna vreunui copil născut În umbrele lumii, existând doar În visele lui despre un preafericit Liban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i dă importanță. Aleargă către învălmășeala luptei. Iovuț se apleacă și se repede cu casca în burta dușmanului. O ridică brusc sus. Lovește bărbia adversarului, amețindu-l. Se apleacă asupra lui și cu un gest scurt îi rupe gâtul în trosnet de oase frânte. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu carabina foc după foc și de fiecare dată ucidea câte un lup. Câinii se eliberaseră din hamuri. La mirosul sângelui ei se întorceau din nou la natură. Mârâiau și mușcau din lupii vii și din hoituri. Totul era o învălmășeală de nedescris. Femeia a murit și omul a tras cu carabina în lupi până s-au terminat cartușele. Finalul? Nu există happy-end. A murit și omul, copleșit de mulțimea lupilor. A murit mâncat de ei. Pe locul tragediei nu a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui, o slăbiciune pe care Milton n-o putea interpreta. ...Și acum mă tem că trebuie să pătrund În mintea părintelui Mike. Mă simt atras acolo și nu pot să opun rezistență. În straturile superioare ale minții sale e o Învălmășeală de teamă, lăcomie și gânduri disperate de evadare. Toate firești, de altfel. Dar, intrând mai adânc, descopăr În el niște lucruri pe care nu le-am știut niciodată. Nu-i nici o seninătate, de exemplu, de nici un fel. Nici o apropiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a fi prăduiți, poliției...!” Numără dollarii primiți, zece banknote a câte o sută, Îi introduse tacticos În buzunar făcând semn celorlalți să procedeze În consecință. Deodată se auzi unele fluerături, iar o voce striga alarmată. „Atențiune, vine poliția...!!” Se produse Învălmășeală. Agitația fiind crecândă, totuși,borfașii În mod cinstit Îi Înghesuiră În brațe teancurile de bani, după care o luară la fugă În toate direcțiile. Rămas singur, Tony Pavone Își burduși buzunarele În așa fel să nu atragă atenția, apoi prevăzător
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
balansa În tote direcțiile iar clădirea hotelului Ambasador troznea infernal din toate articulațiile, riscând prăbușirea! Se auzi o voce țipând sfâșietor. „Cutremur de pământ...! Murim, vom muri cu toții...!” Cheflii localului se repeziră către ieșire dar, aceasta fiind Îngustă, se produse Învălmășeală. Oamenii urlau, călcându-se În picioare, agățându-se unii de alții, aplicând lovituri cu pumnii!! Înfricoșată Atena, sări În brațele lui Tony Pavone, plângând. „Vom muri prietene, vom muri...! Să părăsim această lume cât mai frumos...!” strigă Atena Încolăcindu-și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îngreunând echipele de salvare. Pericolul unei degringolade În care oamenii buimăciți, Îmfricoșați de cutremurile dezastruase de pământ prezise de unii proroci ai timpului prezent să Încerce să-și facă provizii alimentare devastând magazinele, era eminent. Pentru a evita o teribilă Învălmășeală precum și a da un avertisment răufăcătorilor să nu facă agitație urmată de devastarea magazinelor ori distrugerea celor neafectate de cutremurr,Dictatorul țării decretă Stare de Urgență. Cei ce aveau să fie prinși furând din prăvălii ori de la locul dezastrelor, urmau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori cine mai poate ști...? Îl cuprinse o agitație nervoasă, pământul Îi aluneca de sub picioare, hotărând pe loc să alerteze opinia publică. Urmări cu Înfrigurare momentul când garda privea prin mulțime, țipând de alarmă tot tribunalul. “Criminalii...! Ajutooor...!!” Se produse Învălmășeală. Legat În cătușe, Tony Pavone se poticni. Unii martori oculari se aplecară să-l ridice Însă, escorta lovea În mulțime cu bastoanele de cauciuc Încercând să-și croiască un culoar către nefericitul cutezător. Se auzi un prelung fluerat ce chema
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de alături, trăgându-l după el, văicărindu-se de frig și rănile primite În timpul căderii. Iar vifornița părea hotărâtă să lichideze tot lotul de nefericiți Înainte de-a fi triați prin Înfometare și mai ales prin muncă forțată!! Se produse Învălmășeală. Atât Liberii deținuți cât și escorta Înarmată a gardienilor se repeziră cu bastoanele de cauciuc lovind fără predilecție, Încercând să ordoneze din nou coloana dezmembrată urlând, amestecându se cu zăpada troienelor și mai ales cu arestații Încât nu mai se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]