566 matches
-
spre chioșc, că a sta, de-acum înainte, alături de ea nu mai însemnează decât înjosire și suferință : ceea ce resimțeam față de noi amândoi, aproape fără a discerne între mine și ea, era numai dezgust. În schimb, cu obtuza ei minte, se înverșunează să creadă că ea este victima, iar eu călăul ! într-atât de strâmb și de pătimaș judecă, încât nici măcar nu o mai suspectez de viclenie. Dacă ar face cel mai mic efort, poate lucrurile s-ar drege, dar nu ! Cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Partidului Liberal. Ce caută atunci acest mic opozant de salon al guvernului, adică domnul Ialomițeanu, la serviciul Cenzurei, într-un loc-cheie al secretelor politice ? M-am gândit deodată, à propos de amicul nostru, că acele mici întrebări stupide ce se înverșuna să le puie în toate ocaziunile mondene se poate să nu fi fost deloc gratuite ! Posibil să fi oploșit pe lângă noi un mouchard, ca s-o spun de-a dreptul ! Pentru cine exact spionează (dacă nu-mi încarc cumva sufletul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ne refugia în Rusia, ceea ce va fi sfârșitul. Ca de obicei, nu avea răbdare să stea mai mult pe un scaun, tot mergea prin biroul gol, vorbind în șoaptă și privind cu neliniște în toate părțile. Dar de ce se înverșuna să poarte această conversație periculoasă ? M-a tras apoi afară : „Savez-vous ce qu’on m’a raconté ? Quelqu’un très haut placé...“. Și a început a-mi spune că cea mai mare parte a răniților din aceste zile ar fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și fugar, prin minte. Nici atitudinea lui veche, de pledant pentru intrare cu Aliații, și nici actuala poziție de funcționar de încredere al guvernului nu susțin însă atare ipoteză ! Judecând mai apoi lucrurile la rece, Sophie mi s-a părut înverșunată în această judecată, în care cred că fantezia și resentimentele lucrează mult prea tare. Afecta o mină disprețuitoare în ceea ce îl privea pe fostul amic al casei noastre. Asemenea modificări de concepție radicale mărturisesc de obicei mai mult decât o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pironit mâinile ca să-i astupe gura, dar cei care au făcut asta au exagerat. Ar fi fost de ajuns să râdă de el ca de un bufon. Recunosc, însă, că râsetele pe seama mea nu mă lăsau indiferent. Mă enervau, mă înverșunau. Trebuia să mă răzbun într-un fel. De aceea, la vreo săptămână după ce nu vrusesem să deschid vechilor prieteni care mă căutaseră, am trimis o carte poștală unuia dintre ei, invitîndu-l să treacă pe la mine. Am fixat o zi de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deviză de fanfaron. Făceam caz de ea fără s-o urmez. Acum, în schimb, eram hotărât s-o aplic. Mă luptam să rămân om, sper că ați înțeles. Mai greu era să-i explic Eleonorei. După primul proces, când mă înverșunasem împotriva ei, o lăsasem să înțeleagă, prin toată atitudinea mea, că-mi încheiasem definitiv cariera de Don Quijote în robă de magistrat. Păstrasem și o oarecare jenă pentru exhibiția pe care i-o oferisem. Dar nu intenționam să repet înscenarea de la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu înceta, i-am astupat gura cu palma. Apoi... Eram surescitat, poate și din cauza furtunii, ca atunci când tăiasem arțarul, tot în timpul unei furtuni, iar țipătul Eleonorei răscolise întreaga drojdie a spaimelor mele. Mi s-au tulburat gândurile și m-am înverșunat. Dintr-un asemenea țipăt pornise totul și iarăși destinul îmi țipa în urechi... Uitasem de Eleonora... De ce trebuia să fiu urmărit mereu de un țipăt? De ce?... Acum nu Eleonora țipa, ci destinul meu și în cele din urmă eu însumi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bată joc de mine și încă în halul acesta! Conversația noastră îi dăduse prilejul de a-și goli tolba de săgeți în pieptul meu. Eram silit să recunosc că avea o inteligență destul de vie și ascuțită. Mă apucă o ciudă înverșunată împotriva ei, împotriva mea și până la urmă împotriva tuturor. ― Trebuie s-o îngenunchez cu orice preț pe trufașa asta! Orice s-ar întîmpla! Amorul meu propriu rănit îmi cerea o satisfacție cât mai ne-întîrziată. Într-o împrejurare ca asta, firea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu ideea că eșecurile ne pot defini tot atât de bine ca reușitele, ceea ce unui american i se pare o enormitate. Am încercat, de câte ori m-am surprins prea înclinat spre frondă, să mi-o temperez, zicăndu-mi că n-are rost să mă înverșunez împ triva a ceea ce eu nu pot face, dar caracterul nu e o bucată de plastilină pe care o modelezi cum dorești. Și, pe urmă, la vârsta mea ar fi, oricum, prea târziu. Iată de ce n-aș vrea să fiu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-i inoportună. Sunteți prea bun. Atunci îmi voi pune paharul lângă al dumneavoastră. Aveți dreptate, tăcerea lui e asurzitoare. E tăcerea pădurilor primitive, din care pândesc mii de ochi. Uneori mă uimește încăpățânarea cu care prea tăcutul nostru prieten se înverșunează împotriva limbilor civilizate. Meseria lui e să primească marinari de toate naționalitățile în acest bar din Amsterdam, pe care l-a numit, nu se știe de ce, "Mexico-City". Cu asemenea îndatoriri ne putem teme ― nu credeți? ― că ignoranța lui îl stânjenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nave, că înăuntru se afla Clane. Dorise să vadă această bătălie. În ciuda a tot și toate, o văzuse minut cu minut. Apărarea era dură, mai dură decât anticipase din faptul că patru orașe căzuseră în ultimele patru săptămâni. Neinstruiții luptară înverșunat pentru viețile lor. Săgețile au făcut o mulțime de victime printre atacatori. Lănci, manipulate stângaci dar cu disperare, au provocat răni și chiar moartea. Momentul luptei cu lancea a fost cel mai greu. Barbarii, musculoși și puternici, o dată ce au penetrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
avut curaj, nu glumă: așa gîndesc eu că s-au petrecut lucrurile. Fără-ndoială, lucrurile au ieșit la lumină. S-a aflat toată povestea și tatăl tău a trebuit să se-nsoare cu ea. Și cred că tot orașul era Înverșunat Împotriva lui: vezi tu, el era yankeu, un afurisit de yankeu, cum se spunea, care-a venit În oraș și le-a necinstit două femei; sigur că dacă era vorba doar de una, poate lucrurile stăteau altfel, dar două era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
darea de seamă destul de cuprinzătoare a eforturilor făcute de Crang pentru a intra în contact cu el pe Pământ. Janasen era răspunzător, firește. Gosseyn înțelese și suspină. Dar ce-ar putea să-l fi făcut pe omul ăsta să se înverșuneze atâta? Antipatie personală? Posibil. Se întâmplă lucruri și mai ciudate. Tot gândindu-se, Gosseyn consideră, totuși că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea să lucreze asupra ideii lui Crang despre jucătorii de șah posibili și pericolul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
darea de seamă destul de cuprinzătoare a eforturilor făcute de Crang pentru a intra în contact cu el pe Pământ. Janasen era răspunzător, firește. Gosseyn înțelese și suspină. Dar ce-ar putea să-l fi făcut pe omul ăsta să se înverșuneze atâta? Antipatie personală? Posibil. Se întâmplă lucruri și mai ciudate. Tot gândindu-se, Gosseyn consideră, totuși că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea să lucreze asupra ideii lui Crang despre jucătorii de șah posibili și pericolul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
el asta. Ce nu regăsise în Europa de Est erau doar covoarele și, în afară de Soarele nopții, care îl însoțea ca o luntre cârpită, totul era ață și plastic, și simboluri strivite sub încercarea de-a fi modern. N-avea rost să te-nverșunezi: lumea se schimba cu repeziciune, fără să cunoască încotro e drumul. Uneori reușea să rămână cu ceilalți și să țină direcția, ca într-o banchiză de pești, însă cel mai ușor se îndrepta singur, mergând ca un rac, înainte și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cum o dusesem la închisoare; mi-am dat seama că boala, bătrânețea, egoismul său și Luchi înăbușiseră în el orice sentiment. Uitase până și supărările pe care i le pricinuisem. Venisem acolo cu gândul să-i cer scuze că mă înverșunasem ca un prost la proces împotriva lui, dar n-am mai adus vorba despre asta. Omul din fața mea îmi era complet străin. Se părea că întrucît nu ne mai lega ura, nu ne mai lega nimic. Așa ne-am despărțit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
M-am întors și l-am observat. Imediat s-a pierdut în mulțime... Iar acum, cadavrul lui, luminat de stele, zăcea întins dinaintea mea. Eram, practic, doi necunoscuți, nu avusesem niciodată vreo pricină personală care să ne despartă, să ne înverșuneze unul împotriva celuilalt, și totuși ceva de dincolo de noi, o putere care se folosise de el ca de un instrument, lepădîndu-l acum pe o masă de piatră, sub cerul gol, îl făcuse să mă hărțuiască, să mă dușmănească, să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o sprijinisem lângă mine de ciotul unei sălcii. Poate ar fi trebuit atunci să izbucnesc în râs. Vânătorul eram tot eu! Tot eu vânătorul și tot eu vânatul. N-am râs. În schimb, am azvârlit pușca în mlaștină. Degeaba mă înverșunasem. 38 (Din caietul de vise) Lumea aparține celor care au insomnii, așa credeam în adolescență. Pe atunci îi invidiam pe cei care nu pot dormi; îmi ziceam că în vreme ce alții dorm și visează, ei rămân singuri stăpâni peste străzile abandonate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o pedeapsă cu închisoarea era echivalentă cu o pedeapsă cu moartea, ca urmare a excesivei mortalități ce putea fi observată în temnița municipală. Bineînțeles, această credință nu era lipsită de temei. Din rațiuni lesne de înțeles, ciuma părea să se înverșuneze mai ales împotriva tuturor celor care aveau obiceiul să trăiască în grupuri, soldați, călugări sau prizonieri. În ciuda izolării unor deținuți, o închisoare este o comunitate și dovada grăitoare este faptul că în închisoarea noastră municipală paznicii plăteau tribut bolii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Vest. —De ce nu rămâi în Ierusalimul de Est? E frumos aici. Ai la dispoziție hotelul American Colony. Toți europenii stau acolo. De ce nu și americanii? Vreți să vedeți numai evrei. Maggie era prea obosită pentru asta, un conflict atât de înverșunat, încât până și alegerea hotelului în care stăteai putea stârni un incident diplomatic. Nu, nu, începu ea. Nu e deloc așa. În timp ce vorbea se îndrepta spre ușa dinspre alee. Apucă mânerul. Se roti, dar nu se deschise. Încuiat. Acum putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
creat uneori câte un nebun; dar filfizonii sunt întotdeauna creația omului. Addison În timp ce pe străzile pavate cu piatră ale Cartierului Francez mi-am uzat tălpile cizmelor până n-a mai rămas decât o fâșie subțire de crep, în lupta mea înverșunată pentru a-mi câștiga existența în mijlocul unei societăți ușuratice și nepăsătoare, am fost oprit de o veche și scumpă cunoștință (pederast). După câteva minute de conversație, prin care fără nici o greutate mi-am demonstrat superioritatea morală față de acel degenerat, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pierdut iubirea vieții ei, Cevriye a vândut casa În care stăteau și a revenit la domiciliul familiei Kazanci, o profesoară de istorie veșnic nemulțumită, cu un simț spartan al disciplinei și autocontrolului. La fel cum la școală ducea un război Înverșunat Împotriva copiatului, acasă a luat asupra ei sarcina de a purta o cruciadă Împotriva impulsivității, dezbinării și spontaneității. Apoi mai era Sabahattin, soțul drăguț și amabil, Însă la fel de șters al lui Banu. Cu toate că nu era rudă de sânge cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru nepoată-sa. Însă soacră-sa nu a răspuns. Frustrată, Rose a repetat Întrebarea. Acesta era Într-adevăr al doilea cel mai comun efect secundar al resentimentului postmarital cronic: te făcea nu numai să vorbești singur, ci și să te Înverșunezi Împotriva celorlalți. Chiar dacă erai periculos de aproape să cedezi, nu o făceai niciodată. „De ce nu ne-ați lăsat niciodată În pace?“ Rose puse aceeași Întrebare, rând pe rând, celor trei surori ale soțului ei - mătușa Surpun, mătușa Zarouhi și mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îi treceau nenumărate imagini pe când ochii ei aruncau pieziș scântei de mânie pură. Acela era, Într-adevăr, cel de-al treilea cel mai comun efect secundar al resentimentului postmarital cronic: te făcea nu numai să vorbești singur și să te Înverșunezi Împotriva altora, ci și să devii irațional. De Îndată ce o femeie simțea o ură justificată, lumea se Întorcea cu susul În jos, iar absurdul părea dintr-odată perfect rațional. O, dulce răzbunare. Revenirea era un plan pe termen lung, o investiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
conduită: „Pentru cartea ta vrei să știi?“. Ar fi vorba de o problemă anodină. Mama lui putea să stea liniștită. Nu va fi nevoită să-i spună fiului ei, ca În seara În care Îi povestise despre o ceartă destul de Înverșunată Între două dintre surorile lui, care se terminase printr-o Încăierare generală: „Să nu vorbești niciodată despre asta altor oameni, e ceva ce trebuie să rămînă În familie, să nu cumva să pui asta În carte“. Prefera să se gîndească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]