356 matches
-
și sângele. Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu picioarele goale, cu torsul dezgolit, În juru-i sunt Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer, le lasă să cadă peste umeri, pe spate; fiarele sunt netede, pielea se Învinețește, se brăzdează, dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
făceau planul de pușcăriași politici cu el. Ultima dată l-a scos din pușcărie Dej, cu decretul ăla din aprilie 1964. Ceaușescu nu l-a mai închis. Dar tot îl mai săltau securiștii din când în când și-l mai învinețeau, că nu vroia să învețe lecția. Adică el luase în serios ce spunea Ceaușescu, cu independența, cu adevărul istoric, cu neamul românesc mare și curat. Avea gură mare, nu învățase lecția și credea că mai poate scrie la Scânteia, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în vieața pustiită rîde-o rază de noroc. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat, Și-am svîrlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. {EminescuOpI 30} Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care se pupă mai mult, eu eram rodată de la pupicii de după bloc, jocul nostru vechi, fetele și băieții din casa făcută din plăci de ciment, înaltă de zece etaje, l-am ținut pe ăla între buzele mele de l-am învinețit, am câștigat, evident, dar a auzit maică-mea și, când am ajuns acasă, m-a închis în debara și m-a bătut de m-a distrus, m-a călcat în picioare, mărunt și cu metodă, țipam ca din gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un scaun, își mișca aproape invizibil curuțul ăla mare și-și freca labiile, lindicul, doar-doar. Mergeam la vreo petrecere, că începuserăm să ieșim împreună în lumea artistică a orașului, o vedeam cum se mișca pe scaun, imperceptibil aproape, i se învinețeau buzele de concentrare și, după un timp, ofta încet, ușurată, eu turbam de ciudă, nu mi se mai întâmplase așa ceva cu vreo femeie. Și cunoscusem destule. Femeia mea ca un măr abia copt a rămas însărcinată. Îmi făcea un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cum e să te doară... am căzut la pământ și am făcut o criză, mi-am rupt hainele alea de firmă de pe mine, mă durea ca niciodată rana de la mână și tăietura aia nu durea decât la frig, m-am învinețit și Anita mea a sunat pe mobil, l-a chemat pe tată-său, să vină el să mă ajute... Nu se descurca singură... Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Să vină ăla din biroul ei, arhitectul ăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sabina>: cînd m-a văzut intrind, au început să-i curgă balele <sabina>: mi-a băgat mină sub fustă - l-am plesnit <vik47>: hihi <sabina>: nici un hihi. S-a repezit la mine, ne-am bătut că prostii <sabina>: mi-a învinețit ochiul, mi-a făcut buza omida Dar tot mi-a pus-o <vik47>: cum a reușit? Ești cremene... <sabina>: așa este, dar cînd i-am simțit sula, nu m-am mai împotrivit <vik47>: de ce? <sabina>: niciodată nu intilnisem așa ceva <vik47
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de o sete pe care însă nu o poate înlătura, căci, îndată ce i se dă de băut, survin vărsături de nepotolit. Pe măsură ce deshidratarea crește, pielea bolnavului se usucă, ochii i se încercănează, nasul îi devine proeminent, iar buzele i se învinețesc. Temperatura corpului coboară tot mai mult. Urina începe să se împuțineze. Adeseori apare un sughiț chinuitor. Trecerea la stadiul de colaps, de rapidă reducere a forțelor (dar fără sincopă), este marcată de agravarea unora din manifestările cele mai amenințătoare ale
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cu o găleată plină cu zăpadă din care punea pe un șervet înfășurat pe mâna bolnavă. „Da’ ce faci acolo, Petruță?” „Îi pun omăt pe mână, că i s-o umflat de nu mai încape în mânecă și s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tablou impersonal: un câmp negricios de floarea-soarelui care prilejuiește vecinilor de compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a orizontului - coaste de deal învinețite de hectare de vie... Fuga mea de acasă în căutarea inspirației îi pare lui Tanger firească, după ce a lămurit treaba cu fata, cu femeia. Nici eu n-aș putea să trăiesc altfel, mă vezi că mă mai cert cu pitica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-i facultativă. În fine, frate-meu s-a hlizit de mine cum dorm cu ciorapii în pat: „Așa, Gigi, puneți-i bine, ca să-ți găsești degetele dimineața, să nu le cauți prin tot patul!“. Adevărul e că mi s-au învinețit un pic două degete de la picioare - de, și la școală e cancer de frig. Mama mi-a pus niște foi de varză pe degerătură și de aia mi-am pus și ciorapii, doar nu era să mă frec cu varza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
amuzant, îi spusese partenerului exact unde poate să-l găsească. După câte se părea, stătea la un hotel. — N-am auzit niciodată de hotelul ăsta, spuse dna Strickland. Dar Fred îl știe foarte bine. Zice că e foarte scump. Se învineți la față. Parcă-l și vedea pe soțul ei instalat într-un apartament luxos, cinând la cele mai elegante restaurante; și pe deasupra își imagina cum își petrece zilele la curse de cai și serile la teatru. — La vârsta lui asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
două armate de șerpi. O armată a trecut pe lângă ei și au urmat drumul spre miazăzi, iar cealaltă a înconjurat locul unde se găsea Stup. Erau atât de mulți șerpi încât pe Stup l-au trecut fiorii și s-a învinețit de frică, deși Căiță îl încuraja cum putea mai bine: -Fii cuminte, băiete, nu te vom părăsi. Fii încredințat că pe acest nenorocit îl vom omorî cât de curând și ... N-a terminat de spus pentru că Stup l-a întrerupt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să protesteze și a îndrăznit să întrebe de acuzația care i se aduce, fața toată a milițianului s-a lățit instantaneu și gâtul i s-a lățit și el în prelungirea feței, cu vene cu tot și i s-a învinețit, dar mai ales venele. Și doar atâta n-a fost clar, dacă înjurătura care i-a țâșnit pe gură în clipa următoare, porcoasă și rea, îi stătuse în gât ziua întreagă, clocindu-se pe încetul și abia acum găsise prilejul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dat la mine. Nu e adevărat Ce s-a-ntâmplat? — Și-a înfipt capul sub rochia mea. — Cum? — Am crezut că glumește până când a încercat să-mi tragă chiloții cu dinții. — Iisuse. — Mă doftoricești? — Hă? — Îmi faci tratament? Mi-am învinețit partea dinăuntru a pulpei. Vrei să te uiți, te rog? Un magnat al petrolului mi-a oferit cincizeci de petrodolari. Să i-o sug în lift. — Ce ai făcut? — I-am cerut șaptezeci și cinci. Numai că atunci mi-a cerut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unul din caralii m-a prins asupra faptului. În timp ce trăgeam aer în piept pentru a-mi dovedi nevinovăția, moneda mi s-a oprit în gât. Până să vină celălalt tip cu trusa de fiole, eu am tușit până m-am învinețit. Când am reușit s-o umplu, fiola de cristal aproape că m-am ridicat de la pământ, ca un balon cu heliu. Pare-se că Ossie e un excentric în pat. Pe lângă el, eu eram un dulce copil. Nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu te băga. — Dar e absurd, tovarășul maistru! E absurd! Și lacrimile i-au țâșnit din ochi cu violență, vocea i s-a Înecat repetând Întruna „e absurd! e absurd!“, gura i s-a strâmbat și chipul i s-a Învinețit: — E absurd! Absurd! urla fără să se mai poată opri. E absurd, nenorociților! Nu mai vreau să trăiesc! Nu mai vreau! Nu v-am făcut nimic! Mă duc peste ei! Mă duc la Ceaușescu! Trecătorii Întorceau capul, uimiți de isteria
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
gând voluntar era să-și împietrească expresia feței, să-și înfrâneze dorința de a ucide, să se ascundă, să aștepte lăsarea noapții. Când murise Drusus, noaptea îi fusese de folos pentru că plânsese. Acum, fiecare mână strângea cu putere brațul opus, învinețindu-l; mintea plăsmuia imagini ale dușmanilor învinși, care strigau în zadar. Se ascunse în bibliotecă, într-un colț unde nu era suficientă lumină ca să citească. Însă nu-și dădu seama. Întinse mâna la întâmplare, luă un volumen, se întoarse, ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l joace de multe ori în secolele viitoare. În plină Curie, cineva declară că tânărul Împărat corupea obiceiurile. Fu criticat până și pentru încălțările pe care le purta: după caliga - foarte tare, cu cuie, cu șuvițele de piele grosolană care învinețeau degetele și încheieturile -, nu se mai mulțumea cu încălțările romane obișnuite, cu acel calceus senatorius întotdeauna negru ori cu încălțămintea tipică a împăratului. Când avea chef, purta sandale ușoare, în stil grecesc, iar uneori chiar cothurni, cu talpa de plută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spre casă după ce-o lăsasem pe secretara mea Renata, scăpată dintr-o tulburentă relație cu mine, și încă mai purtam centura de siguranță pe care o legasem intenționat, ca s-o scutesc de stânjeneala unei îmbrățișări. Pieptul mi se învinețise serios la impactul cu volanul, genunchii mi se izbiseră de tabloul de bord atunci când corpul intrase în propria-i coliziune cu interiorul mașinii, dar singura mea rană gravă a fost un nerv retezat la nivelul scalpului. Aceleași forțe misterioase care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
asemenea spectrului coloristic al vopselelor auto. Uitându-mă în jos la propriu-mi corp, mi-am dat seama că, după modelul rănilor, un inginer auto ar fi putut reconstitui sigla și modelul mașinii. Profilul tabloului de bord, precum și profilul volanului învinețit pe piept, îmi era imprimat pe genunchi și pe tibii. Impactul celei de-a doua coliziuni dintre corpul meu și compartimentul interior al mașinii era definit de aceste răni, precum contururile corpului unei femei ținute minte, preț de câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe spate, uitându-se la Catherine cu ochi confuzi. O privi cum își trage în lături coapsa stângă prinsă de crampe, o mișcare pe care-mi aminteam s-o fi făcut de o sută de ori cu mine. Avea sânii învinețiți de degetele lui Vaughan, urmele formând un desen ca de răni ale unui accident. Îmi venea să mă întorc și să-i ajut să înceapă următorul act sexual, să vâr sfârcurile lui Catherine în gura lui Vaughan, să introduc penisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de valuri Cu spumă ursuză se sparg Mii de scoici negre la maluri Și cochilii aduse din larg Sunt aruncate spre moarte Doamne, câtă nedreptate! Devin fire de nisip Grosier, apoi mai fin Este crudul lor destin. Cerul s-a învinețit Marea, fiară încolțită Dușmănoasă, urâțită Pescăruși țipă strident Zeul Mării încruntat Ține strâns acel trident Totul este iminent. Anne Marie BEJLIU Referințe critice “... despre Anne Marie Bejliu... prefața volumului Geometria sufletului scrisă de doamna Iolanda Malamen surâs (viața tablourilor uitate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și pace până când... a ajuns la poalele munților Himalaya. Violetta, nepricepută într-ale alpinismului, dar îndrăznind sănfrunte muntele, speriată de gândul posibilității de a-și pierde părinții, începe să escaladeze. E frig, gerul îi pătrunde în oase, buzele i se învinețesc, picioarele cu greu o mai ascultă. Fiecare pas ajunge să fie o victorie cu frigul, cu neputințele și cu limitele unui trup firav, necălit. Încet, foarte încet, ajunge destul de sus. Cu cât înaintează, cu atât vântul suflă mai tare. Violetta
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și, pe un teren de tenis prăpădit, două fete își trimit neîndemânatic mingea răspunzând la telefoane adresându-și câte-un cuvânt la răstimpuri. Ploaia După zile caniculare, începe ploaia ... picături străvezii se scurg pe geamuri, ca niște lacrimi, cerul se învinețește și plouă, plouă perdelele s-au umflat, parcă se feresc de șiroaiele fierbinți, primii stropi sunt dulci ca laptele fiert, lalelele mai păstrează mult timp, după ce ploaia încetează, perle aurite pe florile arcuite ca niște cupe în care se îneacă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]