707 matches
-
Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după altul. Edo îl învinovățește pe Stăpânul nostru pentru că i-a adăpostit atâția ani pe creștinii fugiți din Kantō și pentru că a ascultat dorințele lui Velasco și a trimis în Nueva España o scrisoare în care spunea că va primi preoți creștini. Stăpânul nostru trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dacă turiștii vor fi găsiți morți - nu că era varianta cea mai probabilă - se va explica, Într-un mod rezonabil, că a fost o Întâmplare nefericită, de exemplu, că a fost vina turiștilor, dar oamenii cumsecade din Myanmar nu-i Învinovățesc. Oficialii de la Ministerul Hotelurilor și al Turismului au hotărât să aducă un expert În relații publice internaționale - de data aceasta nici firma care-i ajutase să pună la punct campania eșuată din 1996, „Vizitați Myanmarul“, și nici cea care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-a adăugat glasul Înalt și pițigăiat al lui Bootie dând tonul refrenului: Mare este Domnul! Mare este Domnul! Loot a strigat că Fratele Alb Mai Mic nu se afla printre ei. Băiatul era un biet muritor, dar nu Îl Învinovățeau pentru asta. Nu Îi Învinovățeau nici pe Nați, care Îi influențaseră să creadă asta, pentru că ei erau doar jucăuși. Dar acum venise vremea să Îl caute pe adevăratul Frate Mai Mic În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“. Și Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și pițigăiat al lui Bootie dând tonul refrenului: Mare este Domnul! Mare este Domnul! Loot a strigat că Fratele Alb Mai Mic nu se afla printre ei. Băiatul era un biet muritor, dar nu Îl Învinovățeau pentru asta. Nu Îi Învinovățeau nici pe Nați, care Îi influențaseră să creadă asta, pentru că ei erau doar jucăuși. Dar acum venise vremea să Îl caute pe adevăratul Frate Mai Mic În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“. Și Înainte de a mânca ultima cină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mare a fost suferința mea față de fiecare din aceste gesturi. În caz că nervozitatea mea, de care a suferit Irina, îndeosebi, va produce ceva autentic în pictură sau literatură, va fi scuzată. De va produce ceva bun de tot, Irina va fi învinovățită că ființa ei mică a putut avea pretenții și m-a chinuit. Eu știu însă că la suprafață sunt astfel de judecăți. Adevărul sufletesc e așa de complicat că, neputincios, eu n-am nici o părere. Că în preajma mea și-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
transformări. Așa a fost extraordinar celălalt și acum nu-l mai poate suferi, în timp ce cu mine s-a petrecut invers, ca și cum am fi în două talere pe care Ioana le ridică și le coboară pe rând. Și când Ioana mă învinovățește că nu am încredere în ea și că i-am distrus orice fericire, infiltrîndu-i îndoiala și oprind-o de la orice decizie, fărămițîndu-i avântul, gândesc că are dreptate, căci, într-adevăr, așa e firea mea pe care o aplic tuturora și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fel. Dar spune minciuna cu atâta stângăcie, se contrazice așa de ușor, încît încercarea ei numai mă amuză și mă face să am și mai multă încredere. - Întotdeauna îți găsești scuze! Într-adevăr este așa? E drept că atunci când o învinovățesc se scuză, găsește la fiecare tânguire a mea o replică, o explicație. Dar au vorbele o importanță așa de mare? N-o văd în același timp cât e de nenorocită și că totul n-a fost decât o încercare să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar fi părut că fac o lașitate, cu toate că după ce-mi îndeplineam pretenția și o găseam pe Ioana distrusă, voiam să o împac cu orice preț și, fără să mai socotesc că ce făceam acum era tot o lașitate, mă învinovățeam singur, puneam cât mai multă convingere ca să-i găsesc ei dreptate. Spiritul ei de dominație era ceva de sine stătător, nu putea fi explicat simplu, numai prin dragostea prea mare. Îl aplica și alteori, când dintr-o dată o părere de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să invidiez chiar nisipul care mai rămâne de curs și să am panică că totul se poate termina imediat. Și alteori am impresia că chestiunea aceasta mi-e absolut indiferentă și, dacă n-aș produce turburare și n-aș fi învinovățit de romanesc, m-aș arunca imediat în mare. Aș băga de seamă să fac gestul cel mai simplu, ca să nu par lipsit de simplicitate în gesturile mari. Cu toate că alte instincte din mine pretind să-mi fie indiferent ce-ar cugeta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
preocupări puerile. Educația noastră tâmpită ne-a dat iluzia absolutului, și de aceea suntem mereu nenorociți, descoperind că orice sentiment nu este decât aproximativ. - Aceasta nu-i decât o scuză deghizată, pentru a-ți împăca conștiința. Deci nu mă poți învinovăți pe mine că mă scuz. Atât timp cât ai curajul să trăiești, iți aranjezi în folosul propriu tot ceea ce e convenabil. Cazul tău e curios: ești mereu atent la tine și la vecini, încerci să nu fii deloc binevoitor cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o astfel de superbă ocazie în viață! Să cântăm, să ajungă până la bolta cerului! - Dacă ar dura tot timpul așa! - Dar ce ne pasă ce se va întîmpla mîine! Nu trebuie să aducitocmai tu neliniște în beția noastră, așa cum mă învinovățești pe mine de atâtea ori. Se poate ca mâine să murim noi sau să moară Viky, să nu ne mai iubim, să ne despărțim iarăși. Și chiar avem siguranța tragediilor viitoare! Este fatal ca emoția noastră de oameni tineri să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iartă-l când se poartă ca un bufon. E o dulceață, de fapt. De câteva ori, am auzit-o zicând ceva un pic mai trist despre faptul ca să se mărite așa de tânără. Dar avea întotdeauna grijă să nu-l învinovățească pe Richard pentru asta. Dacă ea a pierdut niște ocazii, nu era vina nimănui, decât a ei înseși, insista ea. Richard era motivul pentru care mariajul lor mergea așa de bine. El îi făcuse o “închisoare mult mai plăcută“. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Asta era a doua oară când o vedeam pe mama necăjită într-o singură zi. În mod normal, era la fel de tare ca fripturile pe care obișnuia să le facă (până când am implorat-o să renunțe). —Mamă, sunt bine, nu te învinovăți. Sunt mamă, e responsabilitatea mea să mă simt vinovată. Nu cumva ai coșmaruri? m-a întrebat, într-un nou acces de îngrijorare. —N-am coșmaruri, mamă, nu visez deloc. Trebuie să fie din cauza pastilelor. S-a încruntat: —Nu e normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care am petrecut-o eu rătăcind pe câmpiile modei a durat aproape un deceniu. Și am renunțat să mă duc la coafor după ce am plecat de acolo cu o tunsoare à la Cindi Lauper. (Anii optzeci, nu pot să-i învinovățesc, nu știau ce fac.) Dar fustele cu franjuri și cioburi de oglindă și părul vâlvoi au fost o nimica toată în comparație cu valurile de șoc ale poveștii cu biletul cu complimente. Povestea biletului cu complimente Dacă nu ați auzit-o încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că, dacă ai un apartament de lux la ultimul etaj, cu vedere spre Hudson, la care adaugi un sistem audio sofisticat, băutură cât cuprinde și o mulțime de oameni, va ieși un chef pe cinste. Dar ceva scârțâia. Și îl învinovățeam pe Kent, tipul care dădea petrecerea. Era un bancher pasionat de sport, și locul era invadat de hoarde de amici care îi semănau leit. Necazul cu tipii de genul ăsta e că nu au nevoie de ceva care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ochii pe spate. —Joey, se luminează camera când ieși tu din ea. A venit lângă mine și Rachel. De ce e întotdeauna așa de nesuferit? — Nu se place prea mult pe sine, a spus Rachel. La naiba, nu pot să-l învinovățesc, a zis Jacqui. —Și proiectează această antipatie asupra celorlalți, a continuat Rachel. Nu pricep. De ce nu poate să se poarte ca toți oamenii? Ei bine, dă-o naibii, am plecat. Îmi pare rău că am venit. O seară faină, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
imposibil să îl urăsc pe omul acesta - avea să aibă coșmaruri toată viața și probabil că n-avea să se mai urce vreodată la volan. Dar mila mea pentru Elin m-a pus într-o dilemă: pe cine puteam să învinovățesc de moartea lui Aidan? Apoi am luat avionul spre Boston, am fost la înmormântare, care a fost asemenea nunții noastre, dar retrăită ca un coșmar. Împinsă într-un scaun cu rotile, văzând fețe pe care nu le mai văzusem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
al nostru, am aranjat să-l vedem a doua zi. Asta e, ne-am zis. În sfârșit vom avea o casă! Eram atât de siguri că am venit cu chiria pe primele două luni. Cine-ar fi putut să ne învinovățească pentru că ne-am crezut foarte isteți? O să fim un cuplu normal, am zis, când am luat metroul într-acolo. O să avem un apartament drăguț și o să ne invităm prietenii la cină și o să mergem în weekenduri să vânăm antichități. (Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mele despre avere și satisfacție. Aici am pus bazele dependenței mele de junk food, băuturi dulci, țigări tari, reclame, 24 de ore de televiziune - și, poate, de pornografie și bătaie. Dar pentru asta n-am nici un dinte împotriva Americii. Nu învinovățesc America. Îl fac vinovat pe tatăl meu, care m-a expediat aici imediat după moartea mamei mele. Pe mama o fac vinovată. Abia dacă mi-o mai amintesc. Îmi mai aduc aminte de degetele ei. În diminețile reci mă așezam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe plajă, ca de obicei, iar eu îți voi duce scaunul, fiindcă ești așa de stângaci și de miop. Iubirea mea. — O, Doamne! zise Virgil Jones. — Nu-i vina ta, îi spuse el afară lui Vultur-în-Zbor. Te rog, nu te învinovăți. E răspunderea mea. Mea culpa. — Bineînțeles, o să rămâi cu ea, spuse Vultur-în-Zbor. — Nu, îi răspunse Virgil. Dacă-ți convine, plecăm mâine-dimineață. Vultur-în-Zbor simți nevoia să întrebe: De ce, domnule Jones? De ce m-ai ales pe mine? Domnul Jones zâmbi strâmb. — Dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
revist a de cultură „Hyperion”, cercul literar „Nicolae Labiș,” Liceul Darabani, județul Botoșani, era citat, încă de pe atunci, „pentru versul frumos” dintr‐ una din poeziile lui Teișanu: „Oglinda te cheam ă din buze concave”, evidențiat în revista „Român ia literară”. Învinovățiți că cei ale căror cereri de scriito r nici una n‐a fost respinsă, deși autorii” n‐ au spus nimic în literatură”, ziarul, printr‐ un membru al comisiei de validare a viitorilor admiși ne invită la Copou, la clubul de lectură
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
au dilatat ușor, iar mușchii gambei i s-au încordat, dar doar asta era ce vedeam eu. Mi-am dat seama că era obișnuită cu surprize neplăcute. Până la urmă, era plătită destul de mult pentru a-și asuma riscuri. Nu-l învinovăți pe Saul, i-am spus, încercând să nu par încrezută. Nu mi-a spus nimic. În afară că a folosit cuvântul „șantaj“. Asta mă făcuse curioasă atunci și, de îndată ce Nicola m-a sunat, mi-am verificat prin Tom bănuiala că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de parcă fusese lovit în stomac, s-a prăbușit din nou, vomând încontinuu. Geneviève, cu mâna împrejurul lui Susie, încerca să o convingă să bea ceva - cred că un coniac -, dar Susie refuza isterică, îndepărtând paharul. Nimeni nu putea să o învinovățească. Dominic a ieșit din salon, aproape în fugă. — Am vorbit cu căpitanul vasului, ne-a spus, aplecându-se. Ar trebui să ne oprim în curând. Va chema serviciile de urgență și o ambulanță. —Să-i aduc niște frișcă să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
minciunii relevate. Voi ști s-o îndur? Voi ști s-o ocolesc? Voi ști măcar acum, în acești ultimi ani pe care îi mai am, să-mi urmez drumul pe care îl simt al meu? Nu am ucis. Nu am învinovățit pe cineva cu mărturie mincinoasă. Nu am făcut astea până acum. Ajute-mi Domnul să nu le fac nici de acum înainte. Tihna Bibliotecii cu puterea din atâtea și atâtea vieți închise în paginile acestea colbuite de ziare, cărți, manuscrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să vă spun unde-i Fermín, mă puteți lăsa chiar aici... Nu mă interesează nici cît negru sub unghie unde-i prietenul tău. Acum nu sînt de serviciu. N-am zis nimic. — N-ai Încredere În mine, și nu te Învinovățesc. Dar cel puțin ascultă-mă. Toate astea au mers deja prea departe. Femeia aceea nu avea de ce să moară. Te rog să lași În plata Domnului toată afacerea asta și să uiți odată pentru totdeauna de omul acela, de Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]