410 matches
-
de pompieri și scutieri, și tancuri, și camioane cu soldați venind neîncetat dinspre sud, din direcția în care ar fi luat-o spre slujba lui, spre Școala Specială nr. 2, ca și cum războiul ăla ar fi izvorât de-acolo, ca să se învolbureze și să dea în clocot aici. Avusese timp să vadă mai mulți copii de cinșpe-șaișpe ani și mai mici, dintre care recunoscu câțiva pe care ar fi trebuit să-i ia pe inventar peste două ore. Fugiseră, desigur, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
niște săgeți albastre, de sub cârpele șterse și desperecheate, ce-l acopereau. Apoi, minune...! Două aripi albe magnifice, de anvergura acelora de condori din Anzi fâlfâie, cu pleznituri de bice, de-a dreapta și de-a stânga umerilor săi, precum o baterie învolburată de bandiere cavalerești, de asalt. O strună pocni... Afară? În mine? Aripi largi mă cuprinseră, line, Răpindu-mă tandru în sus și decis Și-ntr-o clipă, fui în Paradis! îi tremură încețoșat, Poetului, amintirea unor stihuri izvodite, ca și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
chiar o dojană. Apoi câțiva reluară melodia în vreme ce alții bufniră în râsete, iar după ce se mai depărtară puțin, unul dădu un chiot prelung și ascuțit, parcă să ridice toată lumea în picioare. În același moment noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic, parcă glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile jăraticului de acolo. O vâltoare de scântei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. Mici și îndărătnice stoluri de păsări de foc, scânteile se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Țipete diverse țâșniră într-o îmbrînceală generală. Printre glasurile speriate însă porniră deodată înjurături și amenințări. Toader Strîmbu, la câțiva pași, răbufni cu o mutră roșie de ură: ― Ce, boierule, vrei să ne omori? În aceeași clipă mișcarea mulțimii se învolbură. Deasupra lui Trifon se aplecaseră câțiva să-l sprijine. Oamenii se îmbulzeau valvârtej, într-o înnebunire subită. Pe când rostea Toader Strîmbu întrebarea, un băț de rădăcină cu măciuca cât un pumn de copil se înălță în aer lângă Miron Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deosebiră rândurile și cei câțiva călăreți, și trăsura cu prefectul și procurorul, apoi tunurile trase de câte șase cai, încheind trupul apocaliptic ca o coadă turtită cu solzi metalici. Cu cât oastea tăcută se apropia, cu atât gălăgia țărănească se învolbura ca un cor sălbatic amețitor. Grămădirea de oameni se răsfira în părți de-a curmezișul șoselei, subțiindu-se, parcă toți ar fi vrut să vadă mai bine pe vrăjmași și să-i înfrunte. 0 comandă aspră răsună în vârful coloanei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coborârea ultimei manete, se înapoie lângă colegii lui și așteptă. În mod inconștient. Lambert se întoarse pe jumătate la deschiderea spre exterior, ca o reacție instinctivă la apropierea necunoscutului. Tambuchiul alunecă pe-o parte. Valuri de praf și vapori se-nvolburau în fața oamenilor. Zorile aruncau pe planetă luciri portocalii. Nu era galbenul familiar și reconfortant al lui Sol, dar Dallas nădăjduia că pe măsură ce astrul va urca la zenit lucrurile se vor aranja. Le furniza destulă lumină pentru a vedea prin aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
călduță și să privească tăcută citirile instrumentelor. Montanul Jones nu avea astfel de slăbiciuni. Așezat pe coadă, admira cu mare interes dansul elementelor dezlănțuite de cealaltă parte a geamului blindat. Găsea deosebit de vesel spectacolul pulberilor măturate de vânt care se învolburau în lumină. Jones știa că nu putea să înhațe vreunul din acei fetuși strălucitori care veneau să-l sâcâie drept sub nasul lui. El înțelegea legile fizice inerente existenței unui solid transparent, care limita acest joc. Putea foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ocup eu de menținerea lui Nostromo. ― Urcare la o sută de metri, înregistra Ripley pe pupitrul ei. Bubuitul se amplifică în exterior atunci când remorcherul se desprinse de suprafața pârjolită. Nava se balansă la o sută de metri deasupra solului, furtuna învolburând praful sub burta ei. Pilonii masivi care-o susțineau se repliară încet în compartimentele lor metalice. Un șoc surd traversă pasarela, confirmând ceea ce ordinatorul imprimase pe console. ― Suporturi retractate, anunță Ripley. Închid blindajele. Plăci groase de metal glisară pe șinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și acesta intră în curte și apoi în casa unde se aflau rudele și unii dintre cei mai apropiați prieteni. La căpătâi ardeau lumânări aprinse în sfeșnic. Fiind în apropierea Bobotezei, afară era un ger cumplit, iar pe cer se învolburau nori albi de ninsoare. Mai aflu că preotul, unul tânăr, venit de vreo trei ani în parohia satului locuia la oraș, la vreo 40 de kilometri de sat, unde avea apartament, așa cum se întâmplă cu mulți slujitori ai Domnului care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cum se și cuvine să fie, gândindu-ne la frații din Ardeal. Altminteri, răposatul rege Carol ar mai fi ținut secret tratatul cu Germania vreme de treizeci de ani ? Iată ușa îndepărtată de o palmă, astfel încât boarea fierbinte de-afară învolburează perdeaua străvezie, crème, fluturând deasupra parchetului lucios ca o oglindă ! Și, oricât se gândește, tânărul nu găsește nicio explicație liniștitoare. Dacă Profesorul a deschis ușa, este posibil și să fi ieșit pe terasă și să-l fi văzut, târât de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în care se găsea un tablou victorian înfățișându-l pe Iisus la Emmaus. Preotul își trecu degetele prin pletele-i feciorelnice și veni înapoi lângă John Robert, care se așezase. Părintele Bernard se instală în strana din fața lui, se răsuci învolburându-și poalele și își întoarse fața spre filozof. — Mi-ar plăcea să vă spun: „Bine ați venit înapoi“, dar, de fapt, ați fost tot timpul prezent aici. Și-apoi nu cred că eu sunt cel chemat să vă spun „bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la toți trebuie să mă gândesc înainte de a pronunța verdictul. Și cum să-i mulțumesc pe toți? Înțeleg că de sentința mea depind foarte multe. Nu e vorba doar de un om. E vorba de toate patimile care s-au învolburat în jurul acestui om. Dacă pronunț achitarea, vor urma răzbunări sângeroase. Dacă nu, adversarii lui Robespierre se pot deda la noi excese. Și toate acestea din vina mea... Îmi aduc aminte că într-o noapte m-am dus la o prietenă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
infinit, toate precise și clare. O cadă care ieșea din zid era făcută și ea din oglinzi. Se rotunjea puternic începând de la sol până la o înălțime de aproape un metru. Apa, ieșind din trei mari robinete, se năpustea și se învolbura zgomotos în jurul unui bărbat enorm, gol, roșcat, îmbăiat de patru tinere. Bărbatul ridică ochii. Îl văzu pe Gosseyn și făcu semn tinerelor să se dea la o parte. Erau niște fete vioaie. Una dintre ele opri apa. Celelalte se dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în urma lui, dar sunetul lent, șchiopătat se apropia tot mai mult. în cele din urmă, ajunse la un dulap, nu mai avea pe unde ieși, și strînse cu putere de mîner, încercînd să țină ușa închisă. O apă înghețată se învolbura, înghțindu-i picioarele. Se trezi în întuneric, cu jumătate din așternuturi pe podea. Prin fereastră străluceau trei stele, iar gîștele cîntau afon pe iaz. Strîngîndu-și păturile în jurul lui, își ușură repirația luînd efedrină și și-o imagină sclavă într-un bordel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
infinit, toate precise și clare. O cadă care ieșea din zid era făcută și ea din oglinzi. Se rotunjea puternic începând de la sol până la o înălțime de aproape un metru. Apa, ieșind din trei mari robinete, se năpustea și se învolbura zgomotos în jurul unui bărbat enorm, gol, roșcat, îmbăiat de patru tinere. Bărbatul ridică ochii. Îl văzu pe Gosseyn și făcu semn tinerelor să se dea la o parte. Erau niște fete vioaie. Una dintre ele opri apa. Celelalte se dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tragă mai tare de încheieturi pentru a-i ridica brațele și mai sus. În partea dreaptă, simțea tensiunea din articulație, în locul în care brațul se unește cu umărul. Durerea era atât de intensă, încât putea să o vadă: o roșeață învolburată în fața ochilor. Era sigură că cei doi îi vor disloca brațele. Apoi încetă, iar ea fu trântită la loc în scaunul moale, ca o păpușă. Miller vorbi din nou pe același ton. Ca și cum ar fi făcut o scurtă pauză pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Gloria a scăpat la timp de acolo. — Vă rog să mă scuzați, doamnelor, spuse domnul Levy, fluierând printre dinți. Puteți vorbi despre Gloria și fără mine. Se ridică și se duse în cada de baie cu vârtejuri. În timp ce apa se învolbura și se agita în jurul lui, se întreba cum va putea vreodată scăpa de Levy Pants punând-o în cârca vreunui sărman cumpărător. Doar trebuia să poată fi și ea folosită vreodată pentru ceva. Un patinoar? O sală de gimnastică? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pulsând de căldura captată și disperată să caute o cale de scăpare. Clădirile înalte din mijlocul orașului erau prinse în capcana aerului încins la 46 o C. Mergând în josul Străzii 59, am văzut un val încins de căldură care se învolbura - o rafală fierbinte de vânt formată din resturi de dărâmături venind spre noi. La început, cu o înșelătoare mișcare aproape amenințătoare, vântul dogoritor ne-a împins în timp ce alergam să traversăm strada cu gândul de a scăpa. Apoi, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
În cele mai nebănuite feluri. Da? zâmbi el. — Firește. După ce se Îmbrăcară, luă un aparat foto și un trepied și le fixă pe terasa de jos. Programă aparatul să fotografieze automat și Își făcură poze pe plaja pustie, cu oceanul Învolburat În spate. Briza era destul de puternică, cerul era acoperit, soarele se ascunsese după nori. Nu se putea spune că era o zi frumoasă, dar pentru Kitty era una dintre cele mai splendide zile din viața ei. Mi-e foame, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Matthew. Ori poate că nu exista „alesul“, doar „următorul“. — Ted, Îmi placi. Dar ai apărut prea târziu. — Prostii. Îi năvăliră În minte gânduri și imagini care se succedau rapid. O amintire a ei cu Matthew făcându-și poze cu marea Învolburată În fundal; Desert Rose plângând În rulotă, singură, În așteptarea ei; Diane la capătul barului, mângâindu-și delicat paharul și simțindu-se abandonată. Nu pot, zise ea. — Bine, atunci. La revedere. — La revedere, zise ea indiferentă. Ted se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
șerpuiește spre gară. Oprește... O voce interioară îmi spune: trebuie să alegi! Inevitabil va trebui să alegi! Alegi bine, alegi mai puțin bine, alegi cu sufletul, alegi rațional, subiectiv sau obiectiv. Trenul acesta? Sau următorul? Se aude un fluier. Urc învolburată de dorință și mă așez cu drag lângă viitor, în brațele confortabile ale ideii construite cu multă trudă și îndârjire. Mă bucur frenetic trepidând de emoție. Uneori iubesc să mă așez lângă prezent, dar viitorul e cel lângă care mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu-ți puterea de a privi și lăsându-ți doar boarea lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fini ce urcă val după val, umplând căușul avid al norilor. Este atâta pulbere, condensată strat după strat, ce umple bolta albastră a cerului. Și lumina fulgerului scăpărând răzleț printre apele de sus. Cer și pământ, ape și foc reunite învolburat în spațiul incomensurabil ce-și poartă povara de apă. Milioane de nori ce îmbrățișează pământul în coborârea lină a ploii. Cântă ploaia și cântă oceanele de ploaie de deasupra. Floare cu floare, iarbă cu iarbă, firicel de apă cu firicel
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
încă de dimineață Iorgu a alergat într-un suflet la cimitir la Vasilica, să aprindă candela, să se roage și să fie lângă dânsa măcar câteva clipe la sfârșitul de an... Gerul nu slăbea deloc, ba chiar părea să se învolbureze. Tot drumul până la mormânt, aleile erau înecate de nămeți până la genunchi. A fost greu, dar n-ar fi putut îndura să stea, cu acest prilej, departe de dânsa. Odată cu înserarea ajunse acasă... Aștepta noaptea... tot noaptea era singurul său bun
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sărută. Iar visează se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie regretă, suspină dar trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Laur ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Se întrerup ades și se despart cu dificultate însă merg mai departe, tot mai departe! Ea veselă îi aruncă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]