769 matches
-
Printre flori). Biserica cu icoanele ei făcătoare de minuni, mama nonogenară, norii, munții, prietenii, și chiar firul de iarbă, acesta este universul poetic al Elisabetei Lușcan, o femeie la vârsta când multe întrebări și-au aflat deja răspunsurile, când apele învolburate ale anilor tineri s-au așezat blânde în matcă, dar când iubirea rămâne să înfrumusețeze viața până la sfârșitul ei și să dea inspirație cât timp pe Pământ mai sunt poeți. Un volum de versuri ce se cade a fi citit
PE O PUNTE DE GÂNDURI, GINGAȘĂ TRECEA POEZIA… “PUNȚI ÎNTRE GÂNDURI” DE ELISABETA LUȘCAN [Corola-blog/BlogPost/346115_a_347444]
-
Acasa > Cultural > Marturii > PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE III Autor: Sorin Andreica Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului 4.Liceul Acuma realizez că perioada cea mai învolburată a vieții mele era cea din liceu și parcă cu predilecție pentru această etapă a vieții cum de altfel am observat că în anii 80 s-a întâmplat ceva, las istoricii să clarifice, ceva ce i-a determinat pe îndârjiții
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE III de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370819_a_372148]
-
de abia acuma, mi-a pus o vorbă bună să ajung la vreun diribau (construcții cfr) pentru că era de față, dar nu i-a reușit, parcă o mână nevăzută m-a salvat (soarta avea alte planuri cu mine mult mai învolburate). Într-o zi stam pe bancă cu un coleg și îl văd cu coada ochiului pe acel personaj de la comenduire cum trece aproape de mine chiar în spatele meu pentru ca să audă ce vorbesc, mi-am dat seama după modul cum se fofila
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE III de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370819_a_372148]
-
ling frumoasă stea Apoi pătrund cu grijă că printr-o poartă sacra Pe cerul minții tale sînt mii de galaxii Care se sparg în cioburi de stele parfumate Născînd alte imperii de nuferi străvezii Că un ocean cu valuri abia învolburate Tu te răsfeți la urmă cîntînd o melodie La flautul din care scoți sunete curate În timp ce eu îți sorb dulceața, păpădie & SONETE DISPERATE 28/11/2009 01:02 Riom 1 Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Tu nu auzi
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
Acasa > Poezie > Delectare > EȘAFOD Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Aveam, în suflet, un sertar în care-mi păstram amintirile. Ascuns. Drept cheie, iubirea mea, de tânără femeie, învolburată, ca marea în amurg. Nu-l deschideam deloc, știam că aveam o comoară, dar, mai târziu, a fost un eșafod, un loc în care iubirea a venit să moară. (Pictură: Dan Constantinescu - Coloana) Referință Bibliografică: Eșafod / Cristina Crețu : Confluențe Literare
EŞAFOD de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370942_a_372271]
-
cunoștea și căruia azi ii sunt foarte apropiați. În serile când bunicul nu era epuizat sta și fuma pe pragurile înalte ale șatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viața lor învolburata, după care eu eram ahtiat. Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a bunătății pe care o cunoșteam doar seară după o zi de trudă pe pragul prea înalt al șatrei
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
cunoștea și căruia azi ii sunt foarte apropiați.În serile când bunicul nu era epuizat sta și fuma pe pragurile înalte ale șatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viața lor învolburata, după care eu eram ahtiat.Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a bunătății pe care o cunoșteam doar seară după o zi de trudă pe pragul prea înalt al șatrei
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă ulucele, Stau toate-n panică Galinaceele. Se scaldă-n șanțuri Rațele, gâștele. Au pierit, oare, Muștele, muștele? Se prăvălesc apele, Apele slobode! Vin, vin la vale Cu-nverșunare, Rupând în cale Drum și cărare, Învolburate, Apele, Apele! Dar, deodată Apare o roată Însângerată Pe zarea toată: E Soarele, Soarele, Zvârlindu-și pletele, Bucurând fetele Cu mii de scânteie De curcubeie. Vine pe lume Soarele! Soarele! Referință Bibliografică: DRUM LIN SPRE CER... FILUȘ JULEA! (Un om
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
căutat prin ale mării coclauri Și peste negrele mărilor zări. Te-am căutat și prin taina-i adâncă Și prin sufletu-i rece eu te-am cătat, Și prin lacrimile-i pline de sânge, Și prin gându-i tulbur și-nvolburat. Te-am căutat și-n tăcerea-i în geamăt Și printre suspinele-i sugrumate, Am răscolit și prin urletu-i veșnic Și prin patima-i dinaine de moarte. Nerăscolit n-a rămas nici destinu-i, Nici ofurile-i pline de dor n-
TE-AM CĂUTAT ÎN PRETUTINDENI DE MARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370014_a_371343]
-
culori? De ce îngheți și timpul ce-a apus Lăsând o urmă prinsă-n depărtări Și-mi scrii cuvinte care nu s-au spus, Redevenind prin umbre doar uitări? Și, iar, de ce privești marea-n abis Când inima ți-e mare-nvolburată? Ți-ai înecat adâncuri într-un vis Strigând iubirea-n valuri câteodată? Te-ntreb, dar nu primesc nici un răspuns. Mă pierd în ceață ca o destrămare; Misterul tău, încă, nu m-a străpuns, Rămâne-vei în veci o întrebare! DINCOLO DE
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
o purificare. Ea încoronează viața,c-o dorință unanimă Și stigmatizează fața,în a vieții pantomimă. Nu vorbesc despre credință, că ea trăiește în tine Și semnifică puterea nevăzută,ce e-n sine. Viața noastră-i trecătoare,ca o apă învolburată. De-o trăiești frumos și sincer,n-o s-o regreți niciodată. Îți călăuzește pașii,eternă-i a sa fântână. Te duci,dar rămân urmașii,când viața ți se curmă. Doar se știe că iubirea văzută și nevăzută, Ce-n viață
IUBIREA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370573_a_371902]
-
coșciugul în care se odihnește de obicei. Îi înfigem țepușa în inimă și-i dăm foc! Din scrum nu mai reînvie! A doua zi, pe la orele prânzului, se treziră cu mințile încețoșate de licoarea vinului și se aruncară în apele învolburate ale râului. Înviorați și cu trupul curat, mâncară ce rămăsese din toiul nopții și savurară ultimele picături de vin. Își ridicară tabăra și se pierdură în pădurea de brad pe cărări de munte printre izvoare, cascade, trunchiuri răsturnate de vânt
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
permanent la ea și avea ca complice o vrăjitoare care îi prepara otrăvurile. A fost protejata Liviei până când aceasta a murit. Apoi acea femeie a fost găsită cu gâtul tăiat într-un șanț și au aruncat-o apoi în apele învolburate ale Tibrului... -Ce destin josnic dar meritat! conchise Nerva. ,,Hodie mihi, cras tibi!” (Azi pentru mine, mâine pentru tine!) spuse el gândindu-se la destinul celor două femei. -,,Vae soli! ˮ(vai de cel singur) completă Thrassylus. -Chiar așa Thrassyl
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
ce importă este puritatea și sinceritatea. Restul e fantezie și moft! • Tandrețea este un semntiment infinit. Oricît ai risipi din ea, îți rămâne destul pentru amorurile viitoare, întâlnite în drum. • În albia iubirii curg și ape liniștite, dar și altele învolburate, care nu vestesc zile bune. Iubirea alină durerea. • Unde doi se iubesc, al treilea e de prisos. Punct! • Valul dragostei te acoperă, sau doar te scaldă și merge mai departe. • Iubirea și poezia fac casă bună când trăiesc în armonie
GÂNDURI REBELE (39) – AFORISME: DESPRE IUBIRE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369522_a_370851]
-
că pe- Adonis îl doboară Și pe plajă stau tivite lacrimile nefiresc... Trosnesc scoicile strivite ea vrea chip dumnezeiesc... Din visare, Muritorul s-a trezit la țărm de mare: a fost Îngerul cu dorul, ori Zeița ursitoare? Iar în marea-nvolburată, se pierd gânduri și răstimp peste noi cortina cade se ridică în Olymp! autor: Mariana PETRACHE Referință Bibliografică: ENIGMĂ / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2042, Anul VI, 03 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache
ENIGMĂ de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370627_a_371956]
-
Cu clorofila picurând o scuză— Străpungere solară-n liniștea senină Aruncă-n poala iernii o acuză. Neobosite ore pedalează Cu frazele-azvârlite în răspăr. Din rotunjimi de muguri explodează Parfumul alb al florilor de păr. Cuvintele—catarge-ascunse-n ceață— Adâncuri de tăceri învolburate. Și totuși primăvara vine îndrăzneață Cu fluturi și miresme asortate. Referință Bibliografică: MIROASE A PRIMĂVARĂ / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Pușa Lia Popan : Toate Drepturile
MIROASE A PRIMĂVARĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369700_a_371029]
-
aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, câinii urlă a pustie, Sufletul se nalță-n ceruri, pe lugubra simfonie Plâng pe piatra rece, mamă, bucuriile apuse. Mângâierile
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
timpuri Ne credeam eterni și puri Și iubeam fără măsură Toată seva din natură. Iar când lemn ne-a trebuit, L-am ales, l-am șlefuit În strai nou l-am îmbrăcat Ba mai mult, l-am și cântat! Bistrița învolburată Ne-aducea lemnul odată Dar acum, după verseturi, Ne aduce numai PET-uri! de Gabriel Todica Foto: tablou de Gabriel Todica 29.06.2015 Referință Bibliografică: Plutaș pe Bistrița / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V
PLUTAŞ PE BISTRIŢA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369771_a_371100]
-
Îmi duc tăcut durerea care doare La margine de lume poposesc Să văd cum cade cerul în pustiu Și în periplul mult prea nefiresc Îmi iau răgaz o slova să iți scriu Chemările pornite, cu speranța, Catre nemărginiri și ape-nvolburate Vor fi cerute martore-n istanța De vor răgaz pentru eternitate Imaginând călătorii spre astre Privind albastru-roșu la apus Voi contemplă când numeroase castre S-or mistui în secol descompus Cu toți visăm și căutăm iubire, În obsedantul veac, fără
SECUNDELE ÎN LOC VREAU SĂ OPRESC de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368138_a_369467]
-
Vremuri > SUB POVARA VREMURILOR Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului (Dedicată timpurilor de azi-2014) Sub povara vremurilor Încărunțește omul Și iarnă devine, I se usucă frunzele Și sunt luate de vânt, Învolburate, căzute la pământ ... Oamenii ascunși în trupuri Ca în turnuri cu crenele, Dorm ... așteptând schimbarea, Cătușele însă Le strivesc gândurile. Fluviul vieții Se strecoară tăcut și molcom Printre prizonierii vremurilor, Doar sălciile -și acordează Strunele chemând Primăvara Și cântul vieții
SUB POVARA VREMURILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370213_a_371542]
-
inimă, oricât de împietrită ar fi fost ea. Tânărul era proaspăt bărbierit, cu un ten fin, mirosind plăcut a lavandă. Părul era îngrijit pieptănat, la început cu o cărare laterală, când a intrat în compartiment, acum, din cauza curentului, răvășit și învolburat. Purta, pe lângă bluza sa roșie, un pantalon alb strâns pe picior, prins de mijloc cu o centură lată iar în picioare avea o pereche de pantofi sport negri. Săndicăi nu-i venea să creadă ce se întâmplă cu ea. Alerga
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
nu se arată. Cu puterile împuținate acum și de pierderea câinelui, porni totuși la drum. Simțea în nări mirosurile Dunării ademenitoare! Se opri mai devreme, căzând într-o somnie halucinantă. Se făcea că e printre ai lui împingând barca spre învolburatele valuri cu o poftă lacomă de pescuit. Se trezi într-o lumină caldă, binefăcătoare, ceva mai puternic, i se părea, decât în ajun. Și mare-i fu bucuria când îl zări pe Câine alergând nebunește spre el. Crezu că are
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
nu mai știam pe ce lume trăim. Unde dracului să dispărem, doar nu suntem fachiri ca să dispărem în neant?- ne întrebam noi. Și după câteva minute, generalul s-a urcat în avion și a decolat, spre apus, trecând peste apele învolburate ale Donului. Băiatul dumneavoastră atât a mai apucat să spună: M-am uitat după el cum a plecat, l-am urmărit câțiva metri, după care s-a instalat un haos nemai văzut: întâi a căzut o bombă peste noi și
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014. cândva, monahii au cerut să fie acoperite cu frunze goliciunile lumii. astăzi sunt dezvelite intru victoria altor simțiri. orașul cu gropi (frumosul-urât!) are copaci și pietre cu forme de om și o apă învolburata cu un mal pe care e poetic să stai cu ochii închiși sau c-o față. numai bărbații parcă-s bolovăni rostogoliți dintr-o stâncă. îi observ cum se rup, cum se zbat, cum, ireversibil, canibalici devin. dar nu-ți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352819_a_354148]
-
Strofe > Simpatie > CÂT TE-AM IUBIT... Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1630 din 18 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cât te-am iubit, nu o să știi vreodată, Erai ca aerul pe care-l respiram Ca plaja pentru marea-nvolburată Sau frunzele pentru-nverzitul ram. Cât te-am iubit, nu poate să îți spună Nici teiul lângă care te-așteptam Nici strălucirea razelor de lună Sub care eu la tine doar visam. Cât te-am iubit aproape c-am uitat
CÂT TE-AM IUBIT... de NELU PREDA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352912_a_354241]