524 matches
-
scoarță de copac, iarbă și șobolani. Ea nu mai mănâncă și îl roagă să-i povestească mai multe despre cum a fost să treacă prin exil. Era după Tatu, începe el. Armata noastră a luat-o spre nord. În munții înzăpeziți am găsit o oarecare siguranță, cu toate astea, însă, înălțimile amețitoare au slăbit pe toată lumea. Mulți au pierit, iar animalele de povară și proviziile au fost abandonate. Ne aflam în regiunile mocirloase ale pajiștilor mlăștinoase. Era o imagine de coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și al lui Alecu Văcărescu și că își făcuse studiile la Viena și Pisa. Dar imaginea tânărului studios fu imediat înlocuită de imaginea petrecărețului care chefuise cu lăutari țigani la marginea orașului. Și generalul află amănunte despre local și împrejurimi înzăpezite, despre fumul fripturilor și despre ulcelele băute până la fund în repetate rânduri și preschimbate imediat în cioburi, după obiceiul chefuitorilor, amănunt care stârnise entuziasmul femeii, cadânei, zicea omul. Bea, spărgea și cerea mereu alte și alte ulcele. Când vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care-s ai tuturor și ai nimănui. Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul trotuarului îngust de lângă Dâmbovița, punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
imediat întreagă, ieșind neatinsă din strânsoarea lor, iată-i agățându-se unul de altul, apoi risipindu-se într-o clipă, împrăștiindu-se în împărăția fără margini a cerului, îmbrăcând și dezbrăcând forme, urcând dealuri și coborând văi, explodând deasupra piscurilor înzăpezite. Aproape în fiecare seară ieșeam în grădină, chiar și iarna, mă întindeam pe iarbă, priveam în străfundurile cerului ore în șir la tot ceea ce se petrecea acolo, lucru asupra căruia nu aveam nici un fel de control, de parcă aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mă pedepsească, ce îndrăzneală, cu ce drept, iar eu mă adresez spinării lui, știu că nu mergi singur, dar nu îmi răspunde, trage după el scara din balcon până în dormitor, apoi se cațără pe ea până ajunge pe piscurile înzăpezite ale dulapului. Mă uit cu ostilitate la labele picioarelor lui frumoase, deget după deget, desenând o diagonală perfectă, trăgând cu ochiul prin pielea măslinie, chiar sub nasul meu, pentru o clipă am impresia că nu ne va părăsi cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Îmi dau seama că știrile s-au terminat. E un film. Ziua cârtiței: disperat, știristul american prins între ghețuri o ia mereu de la capăt. Fiecare zi e la fel. Ceasul-radio îl trezește la 6 cu aceeași discuție glumeață despre orașul înzăpezit. Toți prezentatorii vorbesc sau șmecherește sau foarte grav. Oricum tonul baritonal, de macho, e obligatoriu. Absolut toți arată însă ca naiba. Vocea le iese dintr-un corp butucănos, costeliv, burtos, rahitic. Vocea lor - penisul lor. Așa, despre știristul ăla prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei? Acuma în magazine găseai toate alea, dar bani ioc. Să te-mbolnăvești de inimă rea, nu alta. De la Adjud încolo, vremea s-a stricat. S-a pornit o vijelie și un vifor de ne era frică să nu rămânem înzăpeziți. Piciorul se umflase ca o pâine dospită, pantoful stătea să pocnească, vorbăria mă scotea din minți. Nimeni nu se plângea că pe vremea Marelui Cizmar nu aveai voie să cârtești, că nu aveai acces la cultură, la informație, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dintr-un balcon întunecat. Cu ochii în lacrimi, îi vorbeam tot timpul, sperând să mă audă, așa cum îi vorbisem altădată lui Lili. Vorbeam chiar cu voce tare, scoțând aburi în aerul care mirosea a gheață. Am luat-o printre brazii înzăpeziți și, după o încîlcire de alei, am ajuns la panta care cobora spre lac. Aici, în vale, ceața devenise și mai groasă. Din loc în loc, câte un bec cu neon îi mai spărgea masivitatea. Era umezeală și frig, dar nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de porumb de un galben nenatural, prinși de fundul oceanului cu pedunculi subțiri), carbonifer, permian, triasic, jurasic, cretacicul cu reptilele lui caraghioase (Gina se strâmba de râs privind "marele" Tiranosaurus rex, de vreo cincisprezece centimetri înălțime), miocen, pliocen, cuaternar (mamuți înzăpeziți în peisaje apocaliptice, față de care Antarctica e un joc de copii); în culoarul cu fosile Gina n-a fost cuminte: a deșurubat o piuliță cu care era prins genunchiul cerbului uriaș, al cărui schelet era dominat de niște coarne galbene
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
conversa pe teme literare. Deci îmi spui că te întorceai de la serviciu (nici acum nu știu prea bine ce învîrți, o chestie cu cifre, cifre și iar cifre, un institut cu multe inițiale) și tocmai așteptai mașina într-o stație înzăpezită. Asta acum o oră jumate, două. Aproape că nici nu puteai privi în direcția din care trebuia să vină mașina, căci din partea aia veneau și rafalele de zăpadă care te orbeau. Pe stradă, în amurgul care începea să se lase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din cămară, țipă Vlad rîzÎnd. Ies plouat, fără alte efuziuni, cu inima sfîșiată de tristețe. La 7.30 dimineața, sîntem deja În curtea garnizoanei din Hațeg, după ce ne-am afumat Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În spate muntele cu piscul Înzăpezit. Se adună baterii de la toate unitățile din jurul orașului. Cu toții veți forma o unitate nouă, ne spune ceremonios un maior, după ce sîntem aliniați În careu. N-avem de ce să fim mîndri, sîntem cu toții convinși că e vorba de o strategie agricolă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alb al viitorului. Asemenea gânduri îi săgetau mintea acum când ședea pe patul alb din dormitorul școlii și își ținea în mâini genunchiul cald, îmbrăcat în ciorapul maro. Îi săgetau mintea, laolaltă cu numeroase alte gânduri, cu imagini ale pârtiilor înzăpezite și ale plopilor liliachii, ale melancolicului lac din Texas, ale dragului ei tată, încruntându-se de îngrijorare în timp ce-și pregătea prelegerile, ale garsonierei sordide în care vărsase atâtea lacrimi înainte de a se fi ivit Pearl, ale feței nervoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca să viziteze un oraș-fantomă (lui Hattie îi plăceau orașele-fantomă); urcaseră cu mașina într-un loc foarte înalt, de unde, înconjurați de șiruri întregi de alte mașini, priviseră la imensele coame de munți acoperite de zăpadă, care se iveau îndărătul altor creste înzăpezite și îndărătul cărora se ondulau alte întinderi de zăpadă, până în depărtările albe în care ochiul nu mai putea desluși. (John Robert ura automobilele dar, fiind californian prin adopțiune, era nevoit să conducă o mașină.) Margot, și mai târziu Pearl, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trupul său mort, sfârtecat de gloanțe să nu alunece pe povârniș în jos, lăsând iarăși descoperită acea gură de foc care le stătea în calea victoriei... Pentru câteva clipe s-a lăsat liniștea... Și în sală la fel... Deasupra întinderii înzăpezite se înălța un cer mohorât și totul era mohorât în jur. Urmau asaltul general asupra colinei, entuziasm și urale... Alte umbre s-au perindat apoi pe ecran, în prim-plan sau în depărtare. Gestul de sacrificiu al eroului îl fascina
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
abundente. Pe pantele acestora, curg multe pârâiașe zglobii, formând din loc în loc mici cascade și inundând căile de acces către înălțimi. Acolo, împărat este vechiul masiv vulcanic, acum în adormire poate veșnică, care se numește Piton Neige, adică Piscul Nins, înzăpezit. Deși în Réunion nu există iarnă decât în calendare, acest pisc oferă singura imagine a zăpezii pentru localnicii care nu au avut prilejul să vadă și alte zone ale lumii. Trebuie să fac precizarea că muntele respectiv măsoară 3070 de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
am pregătit spre expediere. Astăzi nu m-am odihnit la prânz, dar am reușit să definitivez recenzarea volumului „Vocea manuscrisului”, primit de la dl. Iorgu Gălățeanu... Am prins încă o zi bună, productivă... Am timp să văd la televizor multă lume înzăpezită - cu copii mici chiar - care vociferează că nimeni nu-i ajută, deși au fost preveniți să nu riște plecarea la drum... și tot ei cu gura mare!! Marți, 22 decembrie 2009. Au trecut exact 20 de ani de la memorabila zi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
crengi încovoiate stropi de lumină vânt printre stele - un clinchet de zurgălăi abia perceput ninge liniștit peste omul de zăpadă - batrân meditând pârtie goală - toate chicotelile la gura sobei mașina albă ca în visele mele - și tot mai ninge sat înzăpezit - visele copiilor în alb și negru magia iernii - într-o singură noapte dispar case-ntregi zăpezi între noi - din când în când doar vântul spulberă liniștea noapte cu polei - lângă Carul Mare alunecă o stea ceaiul de mentă - în cameră
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
cu icoane pe sticlă am crezut, literal mente, că am trecut prin zeci de camere - și fascinantele ei țoale și cosmeticale. N-aș fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un Pentru D., vingt ans après 17 bec chior, și-a strecurat mânuțele ude în buzunarele palto nului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu fratele ei, îmbrăcat cu o haină prea subțire și o șapcă - Go Big Red - își croia drum prin troienele de la marginea drumului. Se întoarse și mârâi când trecu pe lângă el, respingând intruziunea. Sutura șoselei centrale o adâncea în bezna înzăpezită. Era absurd: Mark, un șofer aproape profesionist, să se răstoarne, ieșind de pe o șosea de țară dreaptă ca o săgeată, pe care o știa ca pe propriul buzunar. Să zbori de pe șosea în centrul Nebraskăi - era ca și cum ai fi căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi făcut mai bine să meargă înapoi acolo. Păcat, pentru că - alt gând trecând rapid prin minte... Ar trebui într-adevăr să dau de urma băiatului... 12 Gosseyn simți pe față adierea unui vânt rece. Cât vedea cu ochii, numai vârfuri înzăpezite. Și chiar sub poalele lor, un. râu cu ape repezi și malurile înghețate. Văzu băiatul care admira cu ochi măriți peisajul. Obrajii lui palizi începuseră să prindă culoare. Putea să fie numai răceala acelui vânt care străbătea prin toată nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mână pe băiat, Gosseyn - din cauza gândului său - privea în jos și în jurul lui, cu speranța brusc renăscută. Trase cu atenție aer în piept. Aerul, deși rece, părea să fie exact așa cum își amintea memoria comună, aerul de pe Pământ. Vârfurile muntoase înzăpezite, apa curgătoare pe jumătate ascunsă sub gheață, erau cu siguranță o variație a miilor de peisaje similare din sutele de zone muntoase de pe Pământ. Sentimentul de speranță îl însoți pentru aproximativ o sută de iarzi de coborâre. În acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ardea mocnit și umbla încolo și încoace de-a lungul marginii aflată sub el, și-și arunca când și când ochii peste margine. Brusc Enin îl strigă e - Cred că am putea coborî mai bine pe-aici. Arătă spre panta înzăpezită care părea mai puțin dreaptă. - Vin imediat acolo, strigă Gosseyn. Mai întâi, următorul lucru pe care și-l propuse trebuia încercat. Cu băgare de seamă întinse mâna și apucă o creangă dintre cele mai groase. Tresări. Și-i dădu drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să reflecteze. Treptat, faptul că era așezat destinse mușchii încordați ai lui Ashargin. Gosseyn făcu o pauză corticotalamică non-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i se opri precum pasărea lovită în plin zbor. Zeu Adormit? Avea o amintire vagă a altor "fapte" înțelese de Ashargin. Aparent, Zeul Adormit odihnea într-un cufăr translucid, în sala interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întindea fără nici o meandră peste nisipul vălurit, spre un munte care se vedea la orizont. Ferme mici, cîmpuri și păduri se aflau la poalele dealurilor și străluceau în ploaie, de parcă ar fi fost argintate. Vîrful era crăpat în multe culmi înzăpezite, printre care pluteau nori, toate acestea adăpostite sub un curcubeu, trei pătrimi de arc violet albastru galben portocaliu roșu strălucind blînd pe cerul strălucitor. Rima zîmbi privind în depărtare și-l luă de mîini. Ce bine că m-ai scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să reflecteze. Treptat, faptul că era așezat destinse mușchii încordați ai lui Ashargin. Gosseyn făcu o pauză corticotalamică non-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i se opri precum pasărea lovită în plin zbor. Zeu Adormit? Avea o amintire vagă a altor "fapte" înțelese de Ashargin. Aparent, Zeul Adormit odihnea într-un cufăr translucid, în sala interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]