1,971 matches
-
strict muzical este în mare parte entuziasmant. Cel scenic regizoral rămâne discutabil. Faust este o operă romantică franceză scrisă de Charles Gounod în mijlocul de secol XIX. A avut un succes imens, dobândit treptat în chiar timpul vieții compozitorului. Reține toate șabloanele genului, mizând pe melodica elegantă, pe o anume superficialitate a percepției proprie unui public care - și atunci ca și acum - apreciază aspectul epic, succesiunea evenimentelor, frumuseț ea melodică și mai puțin conținutul spiritual al dramei lui Goethe. Fervoarea credinței, sacrificiul
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
vorba numai de școli, ci și de profesori. Că demnitatea unei asemenea profesiuni de excelență ar fi trebuit să-i bîntuie pe profesorii cu vocație ca să declanșeze o luptă împotriva îndobitocirii elevilor. A pulverizării lor în mii de tîmpenii, de șabloane, de futilități. Am înțeles cum la orice Fugă din Bach trebuie să fii atent la tăcerea basului. Așa cum trebuie să fii atent la tăcerile lui Cehov. Tema Fugii este una dintre cele mai grele de sens, mai misterioase și mai
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
eu numesc „întîlnire”. De la o zi la alta ascult diferențele din muzica lor, simt metamorfozele, trag cu ochiul la libertatea care le conturează discursul muzical, intervențiile, felul în care se privesc pe ei înșiși și unii pe ceilalți. Ies din șabloane, devin ei, iar muzica se personalizează, vorbește despre fiecare, îi scoate din șir, îi înnobilează. Mă obsedează acest spectacol. Acest master class pus la cale de un om, un doctor, și nu de o instituție. Socoteam eu ce normal ar
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
Sperantia. Cele mai interesante fragmente sînt citatele din Sperantia, mici oaze de tresărire în duh, tonul prăbușindu-se de îndată ce exegetul ia cîrma comentariilor, sufocîndu-le sub inerția formulelor previzibile. Invariabil, interpretarea în marginea textului scade textul, acoperindu-l de patina unor șabloane fioroase, care te lecuiesc de dorința de a-ți rafina viața prin canoane filosofice. Sînt cărți care apar numai spre a mîngîia vanitatea autorilor lor, Filosofia lui Eugeniu Sperantia. Cinci studii analitice făcînd parte din această categorie.
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
sărit pe geamul hotelului ca să strig și eu, ca păunii, vestea formidabilă trimisă de Leo. Prietenul meu. Inteligent. Ferm. Cinic. Tandru. De o tinerețe fără bătrînețe. Fermecător cînd voia. Și afurisit tot cînd voia. Clevetitor și discret. Artist. Desprins de șabloane. Îndrăgostit de cuvînt și de imagine. De film și de fotografie. De păuni și de fluturi, de iarbă, de cer. De frumos. De viață. Nu sînt la Petersburg, pentru că Alex Leo Șerban nu mai e. La adunările mondiale și anuale
Păunii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5631_a_6956]
-
de tensiunea evenimentelor, lucrurile sunt cu atît mai acute: mentalitatea dominantă nu rabdă decît varianta oficială de interpretare, iar pe un eseist îl recunoști după arta cu care știe să-și strecoare ideile uzînd de o strategie de păcălire a șabloanelor impuse. În schimb, lipsa de tact discursiv naște ostilitate reactivă și represalii iminente. La asta se mai adaugă un amănunt psihologic: prezentată sub unghi strict informațional, orice istorie e un șir plicticos de amănunte aride, o galerie inertă de fapte
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
s-a scurs exclusiv în spațiul securizant al bibliotecii. De fapt, Hronicul și cântecul vârstelor ne atrage atenția asupra observațiilor făcute cândva, la sfârșitul anilor ’80, într-unul din ultimele texte ale lui Constantin Noica. Acesta se revolta împotriva formulei șablon, de poet-filosof, care îi fusese aplicată lui Blaga de către cei care l-au recuperat, parțial și ezitant, după interdicția dintre 1948 și 1961. Formula i se părea lui Noica jignitoare față de autenticitatea filosofiei lui Lucian Blaga, care nu este o
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
are un moment al lui, impecabil desenat, impecabil jucat. Mirela Oprișor, o Mașa cu două fețe, înainte și după căsătoria cu Medvedenko. Lipsită de prejudecăți, îndrăzneață în cuvînt și faptă, emo, puternică și nonconformistă, pentru ca să intre apoi în șir, în șablonul soțiilor delăsate, grase și șleampete după naștere, ștearsă, fără replică, moartă și nefericită ca doliul pe care îl poartă în suflet și în haine. Carmen Tănase face o bijuterie din Polina sa. Tot în dublă ipostază. Elegantă, senzuală, femeie în preajma
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
Dacă nubilitatea avea farmecul ei în textele de până acum, în Amorțire, maturii se comportă ca niște adolescenți. Fie că sunt bolnavi, debili, depresivi sau suferă de grandomanie. Inautentici prin deficitul de autenticitate și precaritate psihologică, eroii sunt fixați în șabloane inaugurate de Lăzărescu dintotdeauna. Prin urmare, nu se poate vorbi despre evoluție în construcția personajelor. Ele rămân previzibile în ingenuitatea lor și candide până la absurd. Nicio explozie, nicio deraiere de la un destin previzibil. Infuziile psihologizante nu există, deși motive ar
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
de curînd cronici semnate de critici cu cotă din presa de specialitate. Am recitit și cronicile de pe la noi, cam din aceeași perioadă. No comment. De unde și de ce, mai ales, lipsa de priză? Înghesuirea unui spirit debordant în formele strîmte ale șabloanelor a fost, la urma urmelor, ceva mult mai la îndemînă. Ceva practicat cu ușurință. Istoria recentă a teatrului românesc, a listelor de premii și premiați nu îl are pe Purcărete în top. Nici de departe. Istoria artei spectacolului de teatru
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
experimentații Petru Cimpoeșu și Nichita Danilov. Dacă țara a rămas tristă, moldovenii și-au păstrat umorul. Când îi publica, în urmă cu șaptesprezece ani, cartea de debut, Alex Ștefănescu știa cu cine are de-a face. Cătălin Mihuleac ieșea din șabloanele nouăzeciste. Și făcea tot posibilul să-și păstreze aura specifică. De fapt, Cătălin Mihuleac era de la prima carte un specialist al umorului, utilizând satira și parodia ca un maestru. Îi lipseau însă desfășurările narative capabile să întrețină mecanismele preferate. Cel
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
orice frică, ci convertită în ură întreținută, pentru ca astfel orice întoarcere la sisteme opresive să nu mai fie posibilă. Naratorul găsește un alibi participărilor la crime. Vinovăția trebuie îmbrăcată în ură, așa slăbiciunea nu mai reface memoria nocivă. Pe acest șablon citim uciderea istoriei recente (disidentul Hariga, cel care învață să ierte călăul) și a filosofiei (Maximilian). În schimb, rămân neconcludente recuzita și structura romanului. La ce bun trimiterile structurale la Ispirescu, Collodi, Creangă, Barrie, Baum și Carroll? Dar nucleele absurdiste
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
în frecventele luări de poziție cu caracter incriminant, pe care le iei în paginile referitoare la ideologia „gândiristă". Desigur, punctele de vedere ale lui Nichifor Crainic sunt adesea contestabile, dar refutarea lor cerea un alt limbaj critic decât acel al șablonului de invective propriu presei comuniste din anii de tristă amintire a epocii staliniste. M-au indispus apoi unele lucruri de mănunt. Astfel, între altele, de ce era nevoie a se invoca părerile unor ipochimeni, fără nici o autoritate în materie, ca Lotar
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
istorică și științifică. Acesta este un alt punct de divergență între filosofia lui Machiavelli și cea troțkistă: în vreme ce faimosul florentin se baza strict pe experiența sa politică și pe rațiune, eliminând cu totul prejudecățile de ordin moral sau religios și șabloanele de gândire, făcând din politică o știință cu reguli proprii de funcționare, Troțki a făcut dintr-o doctrină politică o religie, ajungând, astfel, să nu îi mai observe limitările și să nu își mai adapteze strategiile astfel încât să poată stabili
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
crimei perfecte, a culpei fără inculpați, a vinii fără vinovați."6 Dacă ideologia și regimul comunist au propus ca personaj principal "omul nou", în realitate istoria societăților comuniste a fost făcută de indivizi ce nu s-au prea încadrat în șablonul oficial. După cum ne arata Georgeata Condur 7, "preconizatul Om Nou s-a născut cu forcepsul și prezența multiple malformații. Chiar și folosind teroarea în anumite perioade, sau resocializarea mai subtilă în altele, rezultatele obținute au fost modeste față de așteptări. [...] În
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
să se desfășoare sub ochii noștri"40. Concluzii Consider că utilizarea metodelor calitativa în cercetarea comunismului din România este utilă în primul rând pentru că este o formă de reabilitare a individului. Pentru că vechiul regim l-a ignorat, operând doar cu șabloane, precum "societatea socialistă multilateral dezvoltată", "omul nou" ș.a., individul și-a dus existența într-un soi de clandestinitate. Povestea vieții ne poartă spre ceea ce s-a întâmplat cu individul dincolo de cortina de fier a discursului oficial. În al doilea rând
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
care i l-a dat lui Gheorghe Visu, de pildă, de a se elibera de nostalgia călătoriilor făcute în rolurile de altădată. Alcătuirea unui scenariu solid între comic și dramatic, mereu pe muchie de cuțit, echilibristica făcută ca să se evite șabloanele din orice plan, lucrul amănunțit cu actorii, unul și unul, ipostaze noi în care au apărut pe scenă, profunzimea gîndului și a abordării lui, contrapunctul comic, să spunem, au funcționat impecabil în 89.89.... Punctul nevralgic în Vitamine, care plasează
Vitamine fel de fel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10910_a_12235]
-
ce se petrece lîngă mine - știu că există un "altceva", dar nu merg mai departe nici cu căutarea și, uneori, nici cu frămîntarea - despre felul primar în care se manifestă revolta, spaima, despre lupta cu ispitele și cu necunoscutul, despre șabloanele barbariei. Pe mine m-a marcat teribil acest spectacol. Așa cum mărturiseam la început. Textul lui Vasili Sigariev, pe care nu l-am citit și îl aud prima oară acum, descoperit și tradus din germană de Vlad Massaci și Cristi Juncu
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
a cere iunie 1882. La rândul lui, Maiorescu și să se extindă și să se aprofundeze eliberarea Ardealului. Tratatul le-o îl informează pe ministrul Casei studiul operei lui Eminescu? interzicea. Printre multele voci din Imperiale austro-ungare, contele Conform unui șablon convenabil, Regat care cereau libertate pentru Kalnoky. Eminescu a fost mereu prezentat ca Ardealul nostru, poate cea mai În ziarul „Timpul”, Eminescu a o ființă labilă, neadaptabilă, un rezonantă era cea a lui Eminescu. scris un articol în care îndemna
Mihai Eminescu - Patriot şi Martir. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Memoirs/87_a_69]
-
însă locuiau în clădirea lor, la două verste depărtare de oraș, și duceau o viață misterioasă, ba chiar legendară, în opinia „pătlăgelelor”. Ippolit îi invidia pe cadeți, le invidia epoleții azurii cu monograma galbenă a țarului Alexandru, lipită neglijent după șablon, și insignele cu vulturul imperial, dar lipsit, din voia tatălui său, de posibilitatea de a primi o educație militară, a rămas în gimnaziu, unde era notat cu trei și doi de minus și comitea tot felul de lucruri nemaiauzite. În
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
la fel îl jucăm în singurătate, cînd continuăm să fim actori față de noi înșine. Primul dezechilibru descrie abrutizarea lumii recente, o lume în care oamenii renunțe la nuanțe înlocuindu-le cu clișeele la modă, urmarea fiind aplatizarea gîndirii sub apăsarea șabloanelor. În loc de finețea unei limbi distinse, ajungem să ne exprimăm dacă nu onomatopeic, atunci în expresii copiate din filme. Mai mult, atitudinile pe care le avem în viață sînt copiate din filme. Al doilea dezechilbru presupune conflictul interior al unor ființe
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
dorința ca urmașii să afle moralitatea celor dispăruți). Încă ceva: este foarte limpede faptul că Ecaterina Bălăcioiu- Lovinescu începe scrisorile cu aerul unei „boli noi”, singurătatea, însă tratată medicamentos cu speranțe, și ajunge, foarte curând, să-și identifice destinul în șablonul unei tragedii antice. O numește pe Monica - Euridice, Nemesis, Antigona. Semn că nu mai trăiește în istorie, ci repetă, tragic, un destin reconfigurat. Mai mult, în familiarizarea cu sfârșitul, singura ei frică este o moarte ce se continuă, nu se
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
Petițiune. Oameni fără program, care-i deranjează pe ceilalți dintr-un program închipuit. Timpul individului, chiar când e instituționalizat (petrecut la un birou oarecare), rămâne, se vede, o himeră. Am mai spus că oamenii lui Caragiale nu există în afara unui șablon - politicieni, mutându-se permanent, dar nerezistând fără partid, sau lefegii, cârcotind cu orice prilej, dar știind că demisia e lucru mare, și suprimarea, o catastrofă. Platitudinea lor vine și din neputința de a-și gestiona timpul, de-a-și fixa soroacele
Soroace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3966_a_5291]
-
moldoveni ce să mai zici, să știi că rușii n-au nici o vină! Am auzit că se pune raketu pe mijlocul drumului, face pe mortu și când vrei să-l ajuți îți pune pistolul la tâmpla și te jefuiește. Cu șabloane de genul acesta operează nu numai străinii de regiune. În urmă cu 6 ani mi-a luat foc mașină pe drumul care leagă Urziceni de Buzău, un drum în câmp, reabilitat ca-n palmă, foarte circulat. Am tras pe dreapta
Viziteaza Marea Neagra! Masina ta e deja acolo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18797_a_20122]
-
cheltuiala, să se calce în picioare timp de două zile cu alte câteva sute de ziariști, la un cutremur în Haiti. Asta când subiecte internaționale își fac loc cu forța în grila, dând buzna peste editorii șefi. Atunci când nu perpetuează șabloane, abordarea ziaristului străin în zona are rezultate uimitoare. Poate și pentru că are un ochi proaspăt și nu este blazat. Un ziarist britanic a scris o carte despre regiune care rămâne completă și actuala după 20 de ani . Încercăm o abordarea
Viziteaza Marea Neagra! Masina ta e deja acolo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18797_a_20122]