575 matches
-
închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele parcate în rând într-un garaj rudimentar și adormi. Zorii îl găsiră în vârful palmierului cel mai bogat în roade, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sub acoperișul jaimei sale, dormind lângă Laila. A fost noaptea cea mai liniștită. Vântul nu se tânguia, picioarele ca de pluș ale dromaderului nu făceau nici un zgomot când călcau pe sare, și acolo, în mijlocul acelei sebhka, nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din imensul erg, când puțul cel mai apropiat se afla la peste o sută de kilometri, la poalele munților Sidi-el-Madia. „într-o bună zi o să-i apară cadavrul mistuit de soare, dacă între timp nu l-au găsit hienele și șacalii“, își zise, dar, în fond, nu era convins, pentru că acel om îi mărturisise că fusese de două ori pe „pământurile pustii“ și era sigur că nu-l mințise. Pentru targuí, o sută de kilometri de erg nu erau, probabil, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l facă pe Abdul-el-Kebir s-o înghită și, odată cu căderea nopții, se ghemui cu genunchii strânși pe o pătură pusă pe nisip și adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla de când, băiețandru fiind, aproape un copil, descoperise într-o dimineață că mâncaseră un ied abia născut și pe maică-sa. Erau niște animale respingătoare și scârboase, șontoroage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a oaspetelui său, și se blestema pentru ignoranța lui și pentru că nu se simțea capabil să-l oblige, dându-i câteva picioare, să alerge pe acea întindere spre libertatea aflată la doi pași. Se lumină de ziuă. Alungă hienele și șacalii, dar vulturii continuau să vină cu zecile, pângărind cerul cu zborul lor funest, sfârtecând cu ciocurile lor puternice carnea celor doi oameni și a animalului care cu douăzeci și patru de ore în urmă erau încă plini de viață și croncănind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unde o fi, de ce întârzie. Iată-mă întorcându-mă de la școală, despărțirea lor încă nu mi-a distrus viața, ea este încă prizonieră în închisoarea secretelor, uneori mai strigă în toiul nopții, dar eu încă nu aud nimic, numai conversațiile șacalilor, noaptea, mai trezeau din când în când în mine un sentiment nedefinit de teamă și îngrijorare. Pe drumul acesta mă întorc acasă, printre livezi, un drum prăfuit, de țară, dezgolit de mașini, adesea pășesc pe el desculță seara și în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nerecunoscut, și ochii tulburi care fixau ceva fără încetare. Abia după un timp m-am întors să văd ce privea ea. Atunci m-am lămurit. În fața noastră era un deșert. Pădurea se termina brusc, ca un picior amputat, retezat de șacali. Și cât vedeai cu ochii se întindea un pustiu nesfârșit în care nu se zărea nici un arbust, nici o umbră. Doar galbenul ars și obositor al nisipului abrutizat de soare. Aproape mașinal, m-am aplecat, am luat un pumn de nisip
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
uriaș de nisip. Deșertul era ca un ochi mort, imobil și neîndurător, fixat asupra noastră. O imensă pată galbenă care ne ardea privirea, un gol în care nu exista nici un semn de viață. Poate doar șerpii, m-am gândit... Sau șacalii... Și, într-adevăr, parcă în fața noastră era o turmă de șacali de nisip cu gurile deschise. Aveau dinți lungi de cuarț și ochi rigizi de piatră. În rest, totul în ei era de nisip. Până și părul cenușiu. Stăteau cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
neîndurător, fixat asupra noastră. O imensă pată galbenă care ne ardea privirea, un gol în care nu exista nici un semn de viață. Poate doar șerpii, m-am gândit... Sau șacalii... Și, într-adevăr, parcă în fața noastră era o turmă de șacali de nisip cu gurile deschise. Aveau dinți lungi de cuarț și ochi rigizi de piatră. În rest, totul în ei era de nisip. Până și părul cenușiu. Stăteau cu gurile căscate, iar tăcerea urla în gâtlejurile lor. Parcă nu așteptau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când voi deschide ochii se va legăna amenințând să mă muște. Îmi e, într-adevăr, frică, domnilor. Nu, nu că o să mor de sete în deșert. Voi găsi, poate, o oază unde să beau apă. Nu mă tem nici de șacali. Mă tem numai de fiara din mine care, simțind deșertul, va mârâi și mai tare decât până acum și va vrea să termine răfuiala cu Dumnezeu. Aici încă mă apără amintirile, dar în deșert voi fi singur cu această fiară
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care proorocesc, și spune celor ce proorocesc după gustul inimii lor: "Ascultați Cuvîntul Domnului! 3. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Vai de proorocii fără minte, care umblă după duhul lor și nu văd nimic! 4. Proorocii tăi, Israele, sunt ca niște șacali în mijlocul dărîmăturilor! 5. Voi nu v-ați suit înaintea spărturilor, n-ați înconjurat cu un zid casa lui Israel, ca să rămîneți tari în luptă în ziua Domnului. 6. Vedeniile lor sunt înșelătoare, și proorociile lor mincinoase. Ei zic: "Așa vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
nelocuit pentru o populație care depinde de agricultură“. Botanistul și geologul expediției i-au confirmat spusele, observând „sterilitatea incurabilă și irecuperabilă“ a unui ținut care ar trebui „să rămână pentru totdeauna sălașul neatins al vânătorului băștinaș, al bizonului și al șacalilor“. Odinioară, turmele de bizoni cutreierau acest bazin. Râuri cafenii de carne curgeau de-a lungul preriei, ținând în loc zile în șir caravanele... S-a terminat cu turmele, spunea ghidul. Și cu șacalul și cu vânătorul băștinaș - au fost dați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
neatins al vânătorului băștinaș, al bizonului și al șacalilor“. Odinioară, turmele de bizoni cutreierau acest bazin. Râuri cafenii de carne curgeau de-a lungul preriei, ținând în loc zile în șir caravanele... S-a terminat cu turmele, spunea ghidul. Și cu șacalul și cu vânătorul băștinaș - au fost dați la o parte. Orașele câinilor de prerie, cu străzile lor subterane întinse pe kilometri întregi, s-au înecat în otravă. Vidrele de râu, aproape anihilate. Antilopa americană, lupul sur - împușcați cu toții. La pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pizza, despre cât de proaste sunt manualele de engleză și cât de ciudat se predă substantivul, despre cine de cine e îndrăgostit în clasă, despre magia lui Harry Potter, despre animalele sălbatice din România și despre integrarea muflonului și a șacalului în fauna autohtonă etc., simțindu-ne legate printr-o comunicare secretă, privilegiată, împărtășind aceeași înțelegere, cumva non explanatorie, a lumii și vieții. Ai spune că, dacă niște mame pot sta la taclale fără odraslele lor, o vor face pentru a
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
Doamne și zei Unii au dorit democrație Și frăție Cu americanii Și hoinarii, Alții au dorit să meargă în apus, Unii au urcat în sus, Au devenit miliardari Și șacali. Țara a ajuns în grabă De pradă La dispută Și derută. Azi părinții sunt uitați. Se omoară frați cu frați. Prostituția și drogul Au cuprins țara și globul. Fărădelegea Încalcă legea, Nu-i omenie, Ci dușmănie. Pentru un os, Mare
Doamne ?i zei by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83192_a_84517]
-
o zi: Panaiteștii au fost singurii care nu obiectau să dea doi lei în plus la apă sau lumină, au acceptat fără să cârtească tirania Valericăi și a lui Popa. Habar n-aveți cine sânt ăștia! O viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule! Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie, se ține de intrigi. Adaugă în șoaptă: Moșul are o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și pe prim-ministru ca pe un lup Îmbrăcat În blană de oaie. Acum, că i se interzisese să mai folosească această metaforă, plănuia să Înfățișeze cabinetul ca pe o haită de lupi, iar pe prim-ministru ca pe un șacal Îmbrăcat În blană de lup. Dacă și caricatura asta era interzisă, se gândise la o strategie salvatoare: pinguini! Era hotărât să-i reprezinte pe toți membrii cabinetului ca pe niște pinguini Îmbrăcați În frac. — Iată noua mea teorie! a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a învățat lecția, sigur că n-o să îndrăznească să se urce dacă ești de față, dar, când va rămâne singur, fără să-l supravegheze nimeni, mă tem că metodele tale educative nu vor avea destulă forță ca să disciplineze instinctele bunicului șacal care stă la pândă în capul lui Găsit, Bunicuțul șacal al lui Găsit nu și-ar bate capul nici măcar să adulmece păpușile, ar trece mai departe și și-ar continua drumul, căutând ceva care ar putea fi cu adevărat mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urce dacă ești de față, dar, când va rămâne singur, fără să-l supravegheze nimeni, mă tem că metodele tale educative nu vor avea destulă forță ca să disciplineze instinctele bunicului șacal care stă la pândă în capul lui Găsit, Bunicuțul șacal al lui Găsit nu și-ar bate capul nici măcar să adulmece păpușile, ar trece mai departe și și-ar continua drumul, căutând ceva care ar putea fi cu adevărat mâncat, Bine, te rog doar să te gândești ce s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
socialiștilor”, autorul denunță „lașitatea” adepților războiului printr-o pledoarie individualist-pacifistă: „În război, gesturile sînt lașe. (...) asasinarea premeditată a pacifiștilor (...) măsuri contra panicei, contra adevărului și minciunei toate înlesnirile pe cari le face pufuirea separată a individului... Porți înlăuntrul tău leul, șacalul, hydra, — stăpînește-i. În vremea războiului, toate fiarele sgîlțăie zăbrelele și lacătele seculare, și le înving. Sîntem păzitorii lași ai menajeriei noastre”. Metafora ironică din final este prezentă - în cu totul alt context - și într-un poem din epocă al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
picioarele lui. Dacă bătea din palme, începeau să alerge în cerc și adunau turma. Când șuiera într-un fel anume, se puneau de pază cu atâta ferocitate că de atunci niciodată turmele lui Laban n-au mai fost atacate de șacali sau de vulpi. Sau dacă se nimerea vreun hoț, mai bine fugea mâncând pământul decât să simtă pe pielea lui colții acelei mici haite dezlănțuite. Câinii lui Iacob au devenit curând ținta invidiei celorlalți și mulți s-au oferit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
drumurilor lungi și-i învăța să tragă cu praștia și să arunce cu săgeata. Acolo, departe de cortul mamelor, le spunea povestea înfricoșată a lui Isaac, tatăl său. Când stăteau împrună pe pășunile cele mai îndepărtate, atenți să nu vină șacalul despre care se spunea că dă târcoale sau când pur și simplu stăteau și se bucurau de aerul răcoros al unei seri de vară, el le povestea despre cum Avraam l-a legat pe Isaac de mâini și de picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un gest cu totul extraordinar. Lea a îngenucheat în fața lui Iacob, i-a luat mâna și i-a sărutat-o. S-o văd pe mama așa supusă era la fel de ciudat cum ar fi fost să văd o oaie vânând un șacal sau un bărbat alăptând un copil. Mama, care niciodată nu rămânea fără replică, aproape că se bâlbâia. - Bărbate, tată al copiilor mei, dragul meu prieten, a spus ea. Vin să te rog ceva, nu pentru că ar trebui, ci pentru că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era ceva solemn, doar un cântecel pentru copii despre o musculiță care supăra un iepure și iepurele a mâncat-o, dar apoi a fost la rândul lui mâncat de un câine, care a fost apoi și el mâncat de un șacal pe care îl urmărea un leu pe care l-a vânat în cele din urmă un om, iar omul a fost apoi omorât de An și Enlil, zeii din ceruri și pus acolo ca să se învețe minte. Era un cântecel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]