1,750 matches
-
nevoie să aterizeze și să-și umple rezervoarele. Și pe aici, nu e alt aeroport decât la Santa Marta. — Bine, admise Inti Ávila. Să excludem avionul. Ce altceva ar putea fi? — O șalupă. Dar pare puțin probabil. Să vii în șalupă înseamnă să te expui la atacuri de pe mal. Și să-i cauți pe yubani pe toate aceste râuri și igarapés e ca și cum ai căuta acul în carul cu fân... — Eu continui să cred că e vorba de un avion. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
jumătate. Nu spuse nimic. — Mai sunteți la telefon, domnule? — Da, aici sunt. Și e cinci jumate. — Știu, domnule, se fâstâci tânărul. Dar n-am putut găsi pe altcineva. — Bine. Bine. O să merg acolo să arunc o privire. Trimite-mi o șalupă. Acum. Aducându-și aminte ce oră era și faptul că schimbul de noapte ieșise deja din serviciu, Întrebă: Are cine s-o aducă? — Da, domnule. Tocmai a venit Bonsuan. Să-l trimit pe el? — Da, chiar acum. Și sună-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ne Întâlnim la fața locului. — Da, domnule, răspunse tânărul vizibil ușurat datorită faptului că prelua altcineva conducerea. — Și sună-l pe doctorul Rizzardi. Roagă-l să vină acolo cât poate de repede. Da, domnule. Altceva, domnule? — Nu, nimic. Dar trimite șalupa aia. Chiar acum. Și spune-le celorlalți că, dacă ajung acolo Înaintea mea, să izoleze perimetrul. Să nu lase pe nimeni să se apropie de cadavru. Câte dovezi erau oare distruse chiar În timp ce vorbeau ei, țigări aruncate pe jos, urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și-o puse la foc mare, rămânând lângă ea și așteptând să fiarbă. Când aceasta fierse, turnă lichidul aproape văscos Într-o ceașcă, puse trei lingurițe de zahăr și-o dădu iute pe gât. Clopoțelul de la ușă sună, anunțând sosirea șalupei de poliție. Aruncă o privire la ceasul de la mână. Șase fără opt minute. Probabil că era Bonsuan; nimeni altcineva nu era În stare să aducă atât de repede o barcă. Înșfăcă o jachetă de lână din șifonierul de lângă ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
prea multă gălăgie și mișcându-se mai mult decât i se părea lui Brunetti potrivit la acea oră. Brunetti răspunse cu o fluturare din mână și se-ndreptă În jos pe Îngusta calle pe care locuia. La marginea apei, văzu șalupa poliției acostată lângă scări, cu girofarul albastru pâlpâind ritmic. La cârmă Îl recunoscu pe Bonsuan, un pilot al poliției care avea În vene sângele a nenumărate generații de pescari din Burano, sânge care cu siguranță trebuia să se fi amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tremură fie de frig, fie de rușinea eșecului său și picături mici de apă căzură la pământ. Mergeți amândoi acasă. Faceți o baie, mâncați ceva. Și beți ceva ca să nu răciți. Amândoi bărbații zâmbiră, recunoscători pentru sugestia primită. — Și luați șalupa. O să vă ducă Bonsuan pe amândoi acasă. Bărbații Îi mulțumiră și-și făcură loc prin mulțimea ce crescuse În puținele minute de când era acolo Brunetti. Gesticulă spre unul dintre oamenii În uniformă care veniseră cu el În șalupă și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Și luați șalupa. O să vă ducă Bonsuan pe amândoi acasă. Bărbații Îi mulțumiră și-și făcură loc prin mulțimea ce crescuse În puținele minute de când era acolo Brunetti. Gesticulă spre unul dintre oamenii În uniformă care veniseră cu el În șalupă și-i spuse: Dă-i pe oamenii ăștia mai În spate, apoi ia-le numele și adresele, toate. Întreabă-i când au venit aici, dacă au auzit sau au văzut ceva ciudat În dimineața asta. Apoi trimite-i acasă. Ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dacă poți. Slabe șanse să poată face asta, știa. Veneția avea de oferit locuitorilor ei puține astfel de evenimente; n-aveau de gând să plece fără să se Împotrivească. Auzi sunetul unei alte bărci care se apropia. O a doua șalupă albă de poliție intră pe canal și se opri la aceeași dană pe care o folosise și Bonsuan. Și-n barca aceasta se aflau trei bărbați În uniformă și unul În haine civile. Aidoma unor plante de floarea-soarelui, fețele oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un arc cu deschidere În afară, la trei metri de cadavru. — Sergent Vianello, strigă Brunetti, și unul dintre ei păși În spate din șir și veni la el lângă cadavru. — Adu doi oameni de-ai tăi și duceți-l la șalupă, apoi duceți-l la cimitir. În timp ce se Întâmplau acestea, Brunetti se Întoarse să cerceteze fațada bazilicii, lăsându-și ochii să plutească În sus și-n jurul turlelor ei amețitoare. Își mută privirea de cealaltă parte a campo-ului la statuia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de pe podul principal ce ducea la spital, cum poliția trecu la treabă și-i Întrebă pe oamenii care stăteau acolo ce se Întâmplă. De obicei, se opreau, uitându-se de la uniformele Închise la culoare care Încă se mai fâțâiau pe lângă șalupa de poliție ce tresălta pe-o parte a canalului. Apoi, nevăzând absolut nimic ieșit din comun dincolo de asta, Își vedeau mai departe de treburi. Bătrânul, văzu el, stătea Încă sprijinit de balustradă. Chiar și după atâția ani În rândul forțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
l dădu, barmanul Întrebă: — S-a Întâmplat ceva rău, domnule? — Da, ceva rău, răspunse Brunetti. Ceva foarte rău. 2 Fiind Questura atât de aproape, era mai ușor pentru Brunetti să meargă pe jos la birou decât să urce Înapoi În șalupă alături de bărbații În uniformă. Merse pe drumul din spate, trecând pe lângă biserica Evanghelică și ajungând la Questura pe partea dreaptă a clădirii. Omul În uniformă de la intrarea principală deschise ușa grea de sticlă de-ndată ce-l văzu pe Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un post de carabinieri acolo, pe dreapta cum intri În Piazzale. — Bine. Mașina va fi aici În aproximativ cincisprezece minute, așa că ar trebui să ajungă În mai puțin de o oră, cam pe la șapte fără un sfert. Vom trimite o șalupă să-i aștepte. Va trebui să meargă la cimitir să identifice cadavrul. Va fi cineva care-l cunoștea, căpitane? Brunetti știa dintr-o experiență Îndelungată cât de dificil era să recunoști mortul dintr-o fotografie. — Da, e comandantul său de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și ieși din birou, acum Întremat pentru drumul spre Piazzale Roma și Întâlnirea cu doctorul Peters. Căpitanul Peters. 4 Ajunse la secția carabinierilor din Piazzale Roma la șapte fără douăzeci de minute, lăsându-l pe Monetti să-l aștepte În șalupă să se Întoarcă la bord cu doctorul. Își dădu seama, chiar dacă fără-ndoială era o expresie a prejudecăților sale, că-i venea mai ușor să se gândească la ea ca la un doctor decât ca la un căpitan. Sunase dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Fără să-i aștepte răspunsul, arătă cu degetul pe direcția danei de acostare și-o luă Înainte de partea cealaltă a șoselei. Femeia se opri doar cât să-i spună ceva șoferului, apoi Îl urmă. La marginea apei, el arătă spre șalupa albastru cu alb a poliției acostată la chei. — Veniți pe aici, doctore, zise el, pășind de pe caldarâm pe puntea șalupei. Femeia veni aproape În urma lui și-i acceptă mâna. Fusta uniformei Îi cădea câțiva centimetri sub genunchi. Avea picioare zvelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
șoselei. Femeia se opri doar cât să-i spună ceva șoferului, apoi Îl urmă. La marginea apei, el arătă spre șalupa albastru cu alb a poliției acostată la chei. — Veniți pe aici, doctore, zise el, pășind de pe caldarâm pe puntea șalupei. Femeia veni aproape În urma lui și-i acceptă mâna. Fusta uniformei Îi cădea câțiva centimetri sub genunchi. Avea picioare zvelte, bronzate și musculoase, iar gleznele erau subțiri. Fără preget, Îl prinse de mână și se lăsă ajutată să urce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un lucru ciudat de spus despre un om tânăr. Așteptă să vadă dacă nu avea să mai spună ceva. Pentru că nu o făcu, el Întrebă: Cât de bine l-ați cunoscut? Îi privi nu fața, ci reflexia ei În geamul șalupei. Nu mai plângea, dar pe trăsăturile ei se așezase o tristețe fixă. Inspiră adânc și răspunse: — L-am cunoscut foarte bine. Dar apoi vocea i se schimbă, deveni mai degajată și dezinvoltă. — Am lucrat Împreună vreme de șapte luni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să-l identifice. Tăcerea lui Ambrogiani sugera că și el vedea aceasta ca pe-o tușă deosebit de subtilă. — Ați vorbit cu ea după aceea? Întrebă el Într-un târziu. — Da și nu. M-am Întors În oraș alături de ea cu șalupa, dar ea n-a vrut să discute despre asta. Mi s-a părut atunci că e speriată de ceva. A avut aceeași reacție și când am vizitat-o la bază. — Asta era când ați venit aici? Întrebă Ambrogiani. — Da. Vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
atât de repede uitată de către presă, cealaltă care nu fusese niciodată numită crimă, sau de baza din Vicenza. Derulă În minte scenele cu tânăra doctoriță atât de des Încât ajunseră o obsesie, surprindea frânturi de memorie cu ea: pășind de pe șalupă și Întinzându-i mâna; brațele sprijinite de chiuveta din morgă, trupul zguduit de spasmele șocului; zâmbind când Îi spunea că, peste șase luni, Își va Începe viața. Făcea parte din natura meseriei de polițist să nu cunoască niciodată victimele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Guido, spuse ea, radiind pozitiv la această imagine a familiilor fericite, sunt foarte bucuroasă că te-ai gândit să-i ceri ajutorul. Contele Își petrecu mâna pe sub brațul ei și spuse: Ar cam trebui să plecăm, scumpa mea. A venit șalupa? — O, da, asta am venit să-ți spun. Dar am uitat cu toate discuțiile astea despre afaceri. Se Întoarse spre Brunetti: — Transmite-le Paolei și copiilor toată dragostea mea. Am să sun când ajungem la Capri. Sau la Ischia? Orazio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Rămas-bun, Guido, spuse ea, ridicându-se pe vârful degetelor ca să-l sărute din nou. Contele și Brunetti dădură mâna. Toți trei coborâră Împreună În curte. Contele și contesa se Întoarseră, trecură prin gangul de acces spre apă și pășiră În șalupa care-i aștepta la pontonul palazzo-ului. Brunetti ieși singur pe ușa principală, având grijă să o Închidă În urma lui. 22 Luni fu o zi normală la Questura: trei nord-americani fură aduși pentru că vindeau fără autorizație pe stradă genți și ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
văzu pasarela cu balustrade de metal și scările ce duceau până la ea. Le urcă și când ajunse la Începutul pasarelei, se uită Înainte la podul care se Înălța precum cocoașa unei cămile peste deschizătura din zidul de la Arsenale care permitea șalupei numărul cinci s-o taie drept prin mijlocul insulei și să ajungă În Bacino di San Marco. Podul, văzu el bine, era gol. Nici chiar Ruffolo nu putea fi atât de nesăbuit Încât să se facă văzut oricărei bărci aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
asta, prea emoționat de veste ca să Încerce să Înțeleagă engleza. Însă imaginea Îl lovi acum, când lumina lunii se Întindea peste lagună ca argintul bătut Într-o foiță diafană. Iar Ruffolo, sărmanul, nesăbuitul de Ruffolo, zăcea mort la picioarele lui. Șalupa se auzi de departe și apoi țâșni afară din Rio di Santa Giustina, cu girofarul albastru de pe cabina din față pus În funcțiune. Își aprinse lanterna și-o Îndreptă pe direcția lor, oferindu-le un reper pentru a se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Întruna „milanese traditore“. Nu are nici o logică pentru mine. Brusc, pentru Brunetti avea logică. — Vianello, ai o barcă? — Da, domnule, e afară. — Miotti, sună la Questura și spune-le să trimită Squadra Mobile, imediat, la palazzo-ul lui Viscardi. Vino, Vianello. Șalupa poliției era legat În stânga spitalului, cu motorul la ralanti. Brunetti sări pe punte, Vianello venind aproape În urma lui. — Bonsuan, zise Brunetti, bucuros să-l găsească la cârmă, du-ne aproape San Stae, la palazzo-ul ăla nou, lângă Palazzo Duodo. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcându-l să se lovească de imbarcadero, provocând mai multor turiști un balans, dezechilibrați pentru o clipă. Cu puțin dincolo de Palazzo Duodo, Bonsuan trase barca la riva și Brunetti și Vianello săriră pe mal, lăsând În seama pilotului să lege șalupa. Brunetti alergă de-a lungul Îngustei calle, se opri o clipă ca să se orienteze, venind din direcția aceea neașteptată dinspre apă, apoi o luă la stânga și porni spre palazzo. Când văzu ușa grea de lemn de la curte stând deschisă, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
am de unde să știu. Nici tu, i s-a adresat, apoi, mecanicului de aparat, de alături? Nici. Să găsim un locșor pe-aproape și să aterizăm. Au găsit. Aterizăm. Da. Aterizăm. Au aterizat. Voi plecați. Eu rămân aici. Îmi chem șalupa de servici și, după ce fac rondul proprietății, vă chem. Voi așteptați la proprietatea mea din Tulcea. Bine. Bine. Putem decola? Evident! Au decolat. Eroul sa dus câțiva pași mai Încolo, unde apăruse un om - ai fi zis, un fel de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]