KorAP: Find »[drukola/base=șam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...37 >

914 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

huruitul unui vehicul ce se apropia de vila. — Mă duc să deschid ușa din față, zise Eleanor. Durează îngrozitor de mult până când strecoară toate ziarele în cutia poștală. Ieși în vestibul. Bărbații se așezară și o așteptară. — Cum arata dezbrăcată? întreba Șam, curmând tăcerea. — Hai, măi, ce Dumnezeu! Zău că mă interesează! — N-am prea băgat de seamă. Hai, nu ma tromboni, Adrian! Vrei să spui c-ai convins-o pe Fanny Tarrant să-și dea jos țoalele și n-ai remarcat cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
sau formă curului? Se râde la păsărica? Adrian nu-i răspunse. Se uită cu ochii cât cepele la Fanny Tarrant, care apăruse în ușă dinspre vestibul și încremenise în prag la auzul numelui ei. — Pun pariu că se râde, continuă Șam, fără să-și dea seama ce se petrece în jur, si se întinse în șezlong, cu ochii închiși. Bag mâna-n foc că Fanny Tarrant se râde cu sfințenie pe linia bikinilor în fiecare vineri seara, lăsându-și doar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
râde cu sfințenie pe linia bikinilor în fiecare vineri seara, lăsându-și doar un smoc îngust de păr pubian, ca o mustață verticală. Am dreptate? — Inexact! De fapt are forma literei V, spuse Fanny, intrând în cameră, urmată de Eleanor. Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse Fanny, dar nu mă așteptam să dau peste dumneavoastră, domnule Sharp. Tânără părea palida și un pic dusă, buimaca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
dusă, buimaca. Era îmbrăcată lejer, cu o cămașă lungă, purtată peste pantalonii asortați. Eleanor era furioasă și nedumerita. — Tu ai invitat-o? îl întreba ea pe Adrian. — Bineînțeles că nu, răspunse el. — Poate-a uitat ceva la sauna, isi dădu Șam cu părerea. — Ce vrei? o întreba Adrian pe Fanny. — Îmi închipui că l-ați citit... articolul meu despre dumneavoastră... Nu. Încă nu ne-au sosit ziarele. — Ah, scăpa Fanny, părând de-a dreptul jignita. Ei bine, să fiu în locul dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ar pasă. Fapt e că nimeni n-o să-i dea nici o atenție. Privi cu jind spre masă și adaugă: — Te pomenești că acolo-i cafea? — Ce se-ntâmplă aici? În casa asta nu sunteți bine-venită. — Ca să folosim un eufemism, interveni Șam. Ce-aș mai bea o ceașcă de cafea! zise Fanny. — În cazul ăsta beți, dar să nu vă așteptați să v-o torn eu, o preveni Eleanor. Fanny se duse la masa fără să mai aștepte altă invitație și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
noștri de studenție? — Treaba aia a rămas între noi. N-aș putea să iau și-un pic de pâine prăjită? Eleanor dădu din umeri, neștiind ce să mai creadă. — Serviți-vă singură. — Te putem servi și cu altceva? se interesa Șam pe un ton sarcastic. Ce-ai zice de niște ouă? Preferi ochiurile? Cu gălbenușul moale sau mai bine făcute? Nu, mersi, pâinea-i grozavă, răspunse ea, înfulecând cu poftă. Cred că mi-a scăzut glicemia. În mașină simțeam că leșin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
moale sau mai bine făcute? Nu, mersi, pâinea-i grozavă, răspunse ea, înfulecând cu poftă. Cred că mi-a scăzut glicemia. În mașină simțeam că leșin. — Uite care-i treaba: pe mine, unul, începe să mă plictisească joacă asta, spuse Șam. Zi ce-ai de zis și-apoi plimba ursu’. Sau pur și simplu plimba ursu’. Fanny se uită pe rând la fiecare din ei, apoi la televizorul din colț, care nu era deschis. — N-ați auzit, nu? — Ce să auzim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Diana, prințesa de Wales. — Ce face? bâigui Eleanor. — Cum? întreba Adrian. Fanny le povești cum gonise cu mașina prin Paris, urmărită de paparazzi, despre tunel, pilon și ciocnirea mortală. Și când zici că s-ar fi-ntâmplat toate astea? întreba Șam. — Astăzi, în zori. — Ești sigură? Există o confirmare oficială? o întreba Adrian. — Bineînțeles, zise Fanny. Noi am auzit-o la radio acum mai bine de-o oră. — Care noi? — Creighton și cu mine, în drum spre Gatwick. Adrian privi spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Adrian. — În numărul de azi al lui Sentinel am două articole. Interviul cu dumneavoastră și un fragment de jurnal. Cea mai mare parte a jurnalului se referă la Diana. Tăcu o clipă, țuguindu-și buzele. — Mai să fie! spuse încetișor Șam. Când am auzit știrile, prima mea reacție a fost un amestec de uimire și neîncredere, le povești Fanny. Apoi mi-am adus aminte de fragmentul de jurnal. M-am gandit la oamenii care vor auzi știrea despre moartea Dianei chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
de Madona a câmpurilor minate, care ia pe genunchi prichindei mutilați, si de diva sexy a lumii occidentale, care taie frunză la câini pe barcă cu motor a lui Dodi, în costumul de baie din piele de leopard...“ — Minunat! exclama Șam. Recunosc stilul. — Nu sunt singurul ziarist care a atras atenția asupra acestui fapt, spuse Fanny, dar nimeni nu și-ar dori să vadă că apare azi așa ceva cu propria-i semnătură. Aș fi dat orice să pot face textul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Eleanor. Să vă iertam? — Ar fi un gest frumos, răspunse Fanny pe un ton ce-i trădă surprinderea. Se uită la Adrian. Acesta dădu din umeri. Nu știu ce importantă mai are... — Nu! N-o lasă să scape așa ușor, Adrian! interveni Șam. Să fiu al dracu’ dacă eu, unul, am s-o las! — A, nu mă gândeam la dumneavoastră, domnule Sharp, zise Fanny. Nu cred că am remușcări în legătură cu articolul acela. — Puțin îmi pasă, fiindcă tocmai voiam să-ți spun să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
am s-o las! — A, nu mă gândeam la dumneavoastră, domnule Sharp, zise Fanny. Nu cred că am remușcări în legătură cu articolul acela. — Puțin îmi pasă, fiindcă tocmai voiam să-ți spun să-ți vari în cur remușcările! i-o întoarse Șam. N-am auzit în viața mea așa o smiorcăiala de tot rahatul. Fanny îl ignoră. — Uitați care-i treaba! N-ar trebui să vă simțiți prea prost din cauza interviului meu, îi spuse ea lui Adrian, căci nimeni n-o să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
auziră ușa de la intrare închizându-se în urma ei și apoi motorul mașinii punându-se în mișcare. Adrian se apropie de fereastră și se uită afară. Eleanor curma tăcerea. — Incredibil, murmura ea. — Convertirea lui Fanny Tarrant pe drumul spre Gatwick? întreba Șam. — Moartea Dianei, zise Eleanor. — Ah! făcu Șam. Auziră pneurile scrâșnind pe pietriș când mașina lua viteza. Adrian se întoarse de la fereastra. — E incredibil de poetic, nu-i așa? Că într-o tragedie antică grecească. Nu te-ai aștepta că viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ei și apoi motorul mașinii punându-se în mișcare. Adrian se apropie de fereastră și se uită afară. Eleanor curma tăcerea. — Incredibil, murmura ea. — Convertirea lui Fanny Tarrant pe drumul spre Gatwick? întreba Șam. — Moartea Dianei, zise Eleanor. — Ah! făcu Șam. Auziră pneurile scrâșnind pe pietriș când mașina lua viteza. Adrian se întoarse de la fereastra. — E incredibil de poetic, nu-i așa? Că într-o tragedie antică grecească. Nu te-ai aștepta că viața să imite artă atât de îndeaproape. — Poetic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
gânduri. Dar atunci când ne-a spus - făcu un semn în direcția în care plecase Fanny - cand ne-a zis „A murit Diana“, am simțit o durere, ca și cum mi-ar fi fost cineva apropiat. E ciudat. — A fost o stea, spuse Șam. Pur și simplu. — Ba nu-i deloc simplu, Șam, răspunse Eleanor. Deschise televizorul și se așeza pe șezlong, lângă el. Era un televizor destul de vechi și îi trebui câtva timp până să se încălzească. — Faptul că percep evenimentul că pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
în direcția în care plecase Fanny - cand ne-a zis „A murit Diana“, am simțit o durere, ca și cum mi-ar fi fost cineva apropiat. E ciudat. — A fost o stea, spuse Șam. Pur și simplu. — Ba nu-i deloc simplu, Șam, răspunse Eleanor. Deschise televizorul și se așeza pe șezlong, lângă el. Era un televizor destul de vechi și îi trebui câtva timp până să se încălzească. — Faptul că percep evenimentul că pe-o dramă nu-nseamnă că nu mă afectează, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
De fapt mă afectează mai mult decât aș fi crezut că-i cu putință. Poate că nu tot atât cât pe Fanny Tarrant, dar totuși... — Fanny Tarrant! Doar nu te-a dus cu actul ei de căința, nu? se amestecă Șam. În curând o să revină la îndeletnicirea ei de denigratoare, ca, de altfel, toata tagma ei. Cand începu să se audă sonorul reportajului de la știri, Adrian se așeza pe șezlong ca să se uite și el la televizor. Nu știu, spuse el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
sonorul reportajului de la știri, Adrian se așeza pe șezlong ca să se uite și el la televizor. Nu știu, spuse el. Moartea cuiva contează. Chiar și moartea unei persoane pe care n-ai cunoscut-o dacă e destul de... — Poetica? îi sugera Șam. Chiar așa, de fapt, zise Adrian. „Care stârnește milă și frica, plus curățirea acestor pătimi.“ — Vechiul nostru prieten Aristotel! exclama Șam. Ce ne-am face fără el? — Ne este milă de victimă și ne temem pentru noi. Poate avea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cuiva contează. Chiar și moartea unei persoane pe care n-ai cunoscut-o dacă e destul de... — Poetica? îi sugera Șam. Chiar așa, de fapt, zise Adrian. „Care stârnește milă și frica, plus curățirea acestor pătimi.“ — Vechiul nostru prieten Aristotel! exclama Șam. Ce ne-am face fără el? — Ne este milă de victimă și ne temem pentru noi. Poate avea un efect serios, spuse Adrian. — Taceți odată, pentru Dumnezeu! zise Eleanor, care ședea între ei. N-aud o vorbă. Reprezentantul unei organizații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
între ei. N-aud o vorbă. Reprezentantul unei organizații caritabile evocă într-o discuție cu prezentatorul știrilor activitatea desfășurată de prințesa în beneficiul celor care căzuseră victime minelor de teren. — Zici, așadar, că ne paste un catharsis național? îl întreba Șam pe Adrian pe la spatele lui Eleanor. — Tot ce se poate, veni răspunsul lui Adrian. La televizor rulau acum imagini de arhivă cu Diana în costum safari, pășind ferm, cu capul sus, pe-o cărare marcată într-un tufăriș infestat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ce se poate, veni răspunsul lui Adrian. La televizor rulau acum imagini de arhivă cu Diana în costum safari, pășind ferm, cu capul sus, pe-o cărare marcată într-un tufăriș infestat cu mine. — Ei bine, rămâne de văzut... zise Șam. Cred că eu o s-o iau din loc, Ellie. Unde mi-e vasul? întreba el, ridicându-se în picioare și privind în jur. — Ah, Șam, nu pleca! îl ruga ea. Mai stai! Păi, nu știu... — Adrian! spuse Eleanor. — Poftim? — Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
o cărare marcată într-un tufăriș infestat cu mine. — Ei bine, rămâne de văzut... zise Șam. Cred că eu o s-o iau din loc, Ellie. Unde mi-e vasul? întreba el, ridicându-se în picioare și privind în jur. — Ah, Șam, nu pleca! îl ruga ea. Mai stai! Păi, nu știu... — Adrian! spuse Eleanor. — Poftim? — Spune-i lui Șam să mai stea. — Mai stai, zise Adrian, fără să-și dezlipească privirea de pe ecranul televizorului. — Sunt rupt de oboseală, cu schimbarea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
eu o s-o iau din loc, Ellie. Unde mi-e vasul? întreba el, ridicându-se în picioare și privind în jur. — Ah, Șam, nu pleca! îl ruga ea. Mai stai! Păi, nu știu... — Adrian! spuse Eleanor. — Poftim? — Spune-i lui Șam să mai stea. — Mai stai, zise Adrian, fără să-și dezlipească privirea de pe ecranul televizorului. — Sunt rupt de oboseală, cu schimbarea asta de fus orar... O să adorm. — Avem un pat în camera de oaspeți. — Credeam că-l... îngaimă Șam, părând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
lui Șam să mai stea. — Mai stai, zise Adrian, fără să-și dezlipească privirea de pe ecranul televizorului. — Sunt rupt de oboseală, cu schimbarea asta de fus orar... O să adorm. — Avem un pat în camera de oaspeți. — Credeam că-l... îngaimă Șam, părând să regrete acest început de frază ...Folosește Adrian, bâigui el. Adrian întoarse capul spre el. — Stai jos, Șam, zise el. Vreau să mai stai. — Bine, fie. Șam se așeza. Eleanor îi strânse mâna. Se uitară la televizor. Reportajul despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
de oboseală, cu schimbarea asta de fus orar... O să adorm. — Avem un pat în camera de oaspeți. — Credeam că-l... îngaimă Șam, părând să regrete acest început de frază ...Folosește Adrian, bâigui el. Adrian întoarse capul spre el. — Stai jos, Șam, zise el. Vreau să mai stai. — Bine, fie. Șam se așeza. Eleanor îi strânse mâna. Se uitară la televizor. Reportajul despre câmpul de mine se termină. Prezentatorul știrilor se răsuci pe scaunul lui rotitor și vorbi spre cameraman. — Te pomenești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]