765 matches
-
familiei este explicată de prințul Lupu Mavrocosti prin faptul că strămoșii săi s-ar trage din migratorii pecenegi, dar adevărul este că bunica sa (descendentă a domnitorului Constantin Racoviță) ar fi schimbat pruncul la naștere cu un prunc dintr-o șatră de țigani. Fiind pasionat de construcția aeroplanelor, visătorul prinț Lupu Mavrocosti s-a îndatorat excesiv la bănci, iar prietenul său, inginerul francez Antoine Bernard, s-a oferit să-l ajute. Cei doi se cunoscuseră în timpul Primului Război Mondial, când Bernard fusese membru
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
în anul 1967, semnând muzica pentru comedia " Se caută un paznic". A scris muzică la peste 200 de filme: "Nunta la palat", "Singur în fața dragostei", "Zece ierni pe o vară", " Explozie cu efect întârziat", "Durata zilei", "Casă pentru Serafim", "Lăutarii", "Șatra", "Gingașa și tandra mea fiară", "Anna Pavlova", "Patul lui Procust" etc. Este semnificativă contribuția sa la dezvoltarea filmului de animație din republică, realizând coloana sonoră a peliculelor "Capra cu trei iezi", "Maria Mirabela" , serialul "Guguță" ș.a. A semnat muzica pentru
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
și al Premiului de Stat al URSS. (1986). În anul 1972 a primit “Scoica de Argint” la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian pentru muzica din filmul "Lăutarii", iar în 1976, “Scoica de Aur”, pentru coloana sonoră a filmului "Șatra". În anul 1997 fost decorat cu "Ordinul Republicii", iar în 2000 cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer. În 2008 a primit "Ordinul Pentru merite în fața Patriei" (acordat de Rusia), Ordinul "Dinamo România" în grad de Comandor, Medalia "Mihai
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
tătari, iar la muzeul din Baia Mare șunt expuse armele și harnașamentul pe care le folosea. Toponimele din aceste regiuni șunt mărturii ale traseelor și popasurilor ale cetei de haiduci a lui Pîntea: Izvorul Pintii, Casa lui Pîntea, Fântâna lui Pîntea, Șatra Pintii, Vârfu Pintii și Peșteră lui Pîntea. Există numeroase legende care vorbesc despre „berbințele (bărbânțele) cu galbeni” ale lui Pîntea, ascunse în peșteri din diverse regiuni. Pe serpentinele de coborâre din pasul Gutin spre Baia Mare, puțin mai jos de hanul
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
este ridicat odată cu biserica, fiind adăugat ulterior, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului 17, când turnul se generalizează în arhitectura sacrală din Maramureș. Turnul acesta este foarte îngust la bază și, în mod surprinzător, se lărgește la șatra (foișorul) clopotelor. Cornii vechi ai coifului, dimensionați după lățimea bisericii, lungi de 2 stânjeni regali, au fost aruncați în foc și înlocuiți cu alții mai noi în anul 2000, de aici coiful țuguiat față de cel precedent. Portalul de la intrare în
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
În anul 1864 se constată oficial „Cătunul Vlașca” cu numele de la Vlasin Crețescu. La început cătunul Vlașca era administrat de Mănăstire, dar în 1908 se alipește la Cașin. Se spune că puțin în urmă de 1864, au sosit în Cașin șatre de țigani fierari, cismari și lăutari. Aceștia au fost împroprietăriți de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1864 în cătunul Vlașca și se gasesc acolo până azi. Dintre cei mai vechi țigani, de relgie creștini ortodoxi, se evidențiază Vasile Aradului, Aleco
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Mite Kremnitz în „Regele Carol al României”. În timpul acestei călătorii și-a dat seama că va trebui să aducă schimbări în țară, situația nefiind deloc roz. De pildă, prima imagine pe care și-o amintește din Capitală, este a unei șatre care trăsese în spatele hotelului în care era cazat, printre porcii ”evadați” din curtea unei gospodării din preajmă. Hotelul era situat pe... Podul Mogoșoaiei, actuala Cale a Victoriei. Femeile din lumea bună nu puteau traversa străzile din centru, din cauza noroaielor, circulând
Cum a devenit 10 Mai Sărbătoarea Națională a românilor. Ascultă Imnul regal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64375_a_65700]
-
tata, scrie scrisori de sertar. Și s-a terminat și partea a doua de roman. Urmează acea a treia istorie, de care vorbeam la început, adusă în Frăsinet, unde Ștefania se întoarce, cu o prietenă, în vacanță, de zarva unei șatre de țigani. Lumea din care veneau ele, a recalificării și-a cincinalelor, a planificării familiale rezolvate de chiuretă, intră în ritm cu o precauție în care găsești, pe alese, și silă, și îngîmfare, și calcul strîmb, de orășean. , Omul rămîne
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
Și eu am spus: „Dacă ar da o bombă peste noi, ce bine ar fi!”. Atunci am văzut prima dată aeroplan. După aceea am stat acolo trei sau patru săptămâni - patru, că pe 2 iulie am plecat. Am făcut o șatră mare, tot, rude, era și prietena mea, care avea numai mamă, doi medici stomatologi cu familiile lor și un fabricant, care avea numai un băiețel de șapte ani, nu mai avea nevastă... Toți eram prieteni... Și am fost vreo 18-20
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tot, rude, era și prietena mea, care avea numai mamă, doi medici stomatologi cu familiile lor și un fabricant, care avea numai un băiețel de șapte ani, nu mai avea nevastă... Toți eram prieteni... Și am fost vreo 18-20 În șatra aia, dar destul de ordonat. Așa de ordonat, că a doua zi au fost nemții sau ungurii și au spus: „Asta trebuie luat, partea cealaltă trebuie luată...”, peste un sfert de oră „partea cealaltă trebuie luată și zidită altfel”, unde spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cealaltă trebuie luată...”, peste un sfert de oră „partea cealaltă trebuie luată și zidită altfel”, unde spun ei. În fine, au spus că tot trebuie dărâmat și făcut acolo unde ei spun. Atunci au dărâmat tot și acolo au făcut șatrele. Norocul-nenorocire a fost că a doua zi nu știu cum a intrat omul de la fabrică și a adus tot felul de lucruri care ne-au trebuit pentru șatră și n-am fi avut... Noroc de un văr de-al meu, care era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și făcut acolo unde ei spun. Atunci au dărâmat tot și acolo au făcut șatrele. Norocul-nenorocire a fost că a doua zi nu știu cum a intrat omul de la fabrică și a adus tot felul de lucruri care ne-au trebuit pentru șatră și n-am fi avut... Noroc de un văr de-al meu, care era foarte agil și a putut să aranjeze lucrurile, că mama și cu mine... eu mai ales, că nici nu puteam să mă mișc, așa eram de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Târgu-Mureș. La fabrica de cărămidă deja am găsit bunicii, familia unchiului care a fost la muncă... Ulterior au venit, după vreo două zile, și rudele tatălui. - Cât timp a durat transportul? - O zi. - Puteți descrie ghetoul? - Curtea era plină cu șatre, cu corturi, adică improvizații, fiecare cum a fost pregătit. Noi, bunicii, tata era mai pragmatic... Venea ploaie, vânt, ne băgam În cuptor - cuptor de ars cărămidă. Era pază de jur-Împrejur. Maghiari. Care vegheau. Dar nu În sensul că dacă eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-au numărat printre locuitorii satului în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Peste 100 de maghiari au fost colonizați de guvernul de la Budapesta la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. O șatră de țigani s-a sedentarizat din vechime pe vatra localității. În ultimul secol populația evreiască, apoi și cea germană, au dispărut. S-a redus foarte mult componenta etnică maghiara. Un număr însemnat de familii din alte zone ale țării, în
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
chestionîndu-l pe Wakefield despre preferințele lui pe măsură ce desenează. — Doar două camere, dormitor și bibliotecă, și o baie și bucătărie, desigur, răspunde Wakefield cînd apare problema Împărțirii. Curînd se ițesc planurile unei case, care arată cam ca o căruță țigănească de șatră. Cybelle adaugă niște panouri solare, Franțoise desenează un pat și niște rafturi ajustabile. — E minunată, spune Wakefield, dar dacă ar fi o femeie... Dar ce-ar fi să fie două femei? sugerează Cybelle. — Oh, Franțoise Își dă una peste frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de mulți ani. Anul acesta parcă-s mai mulți ca niciodată, m-a informat contabila. De unde sunt de loc? Au case mari și gospodării frumoase la marginea orașului reședință de județ în care locuiesc atunci când nu umblă prin sate cu șatra. După ce mi-a spus toate acestea, contabila parcă voia să-mi mai spună ceva, dar avea o reținere. Ce vreți să-mi mai spuneți, tovarășa Pungă? Cea mai bătrână dintre ei este Maria. Toți cei din colonie ascultă de ea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îmi arăta o carte pe care era moartea cu o coasă în mână. Am tresărit. Maria s-a oprit din menit când lângă noi a apărut Ghiță, care a apucat-o de fustă și i-a spus nervos: Ia-ți șatra și pleacă imediat de aici, femeie mincinoasă! Maria și-a tras fusta și i-a răspuns cu tupeu: Nu plec când vrei mata! Plec atunci când spune primăreasa să plec. Ea e femeie bună! Mata nu ești! Dacă ești așa mare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de o lume cu șorțuri albe, scrobite, și bonete de cameriste, cu fețe de masă lungi, din damasc imprimat cu floricele argintii, abia vizibile. Era copilă când tatăl ei, Geoffrey Stillowen, „a descoperit-o“ (așa suna povestea) pe Ruby, în șatra de țigani care locuia la marginea maidanelor și față de care manifesta interese filantropice, și a angajat-o ca servitoare a fiicei lui. Ruby era cu doi ani mai mare decât Alex. Arăta și pe atunci ca și acum: brună, dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să o șutesc de la colegul nostru de salon. Se vede cum, ajuns În gară, dau nas În nas cu patrule militare care se Învîrt prin mulțimea de țărani și de oameni simpli și veseli, așa că-mi găsesc refugiu Într-o șatră de țigani care stau undeva În marginea peronului și cîntă și așteaptă un tren spre VÎlcea. (Mă gagiule, da’ tu ce pățiși mînca- ți-aș de sameni așa tare c-o mumie? Ia vino la baba să-ți ghicească.) Se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
focul În plita ce ne Încălzea, deopotrivă, ființele de lut și cele de duh. Din plită n-a rămas nimic, tigaia, oalele, cratițele s-au turtit, iar tuciul cel mare - turnat În urmă cu generații Întregi de Însuși bulibașa unei șatre de țigani nomazi și dăruit unor strămoși de-ai mei În chip de mulțumire că, În mărinimia lor, Îngăduiseră Înălțarea cortului și așezarea taberei În larga curte ce și azi există - a fost făcut țăndări de roțile cele negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al schimbării bobinelor era unul, Neamțu, un băiat nespus de subțirel și care fuma Întruna. Era Încredințat că Ghiță tăia special filmul la o scenă anume numai ca să-l umple pe el de draci. De zece ori văzuse filmul despre șatra de țigani și de zece ori trăise dezamăgirea care aproape Îi lua răsuflarea. Pe pânza pe care Ghiță o albea din când În când cu praf de cretă, țiganul Zobar o Învârtea de zor În jurul focului pe țiganca Rada și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
faci, fă, îl omori!” „Las’ că fac acuma altu’.”) Era ca un fel de viol colectiv: bărbații de pază rareori făceau față încercând să apere coada (nevestele strigau „Nu te băga, că te omoară!”), aveau loc și încăierări, dar cu șatra nu prea avea rost să te pui, că erau obișniți cu pușcăria și aveau înțelegeri cu miliția. Aflați la marginea societății, ei erau elementele neinhibate, „nedomesticite”, aveau forța falică a primitivității sălbatice. Existau însă și țigani de treabă care, contra
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
difuzat peste hotare, va ieși în 1960 într-o versiune mult dezvoltată, alcătuită din trei volume: Clopote și struguri, Printre stele, Carul de foc. El deschide un ciclu, din care fac parte toate celelalte romane și nuvele ale autorului, afară de Șatra (1968). Scris la persoana întâi, Desculț încheagă, din imagini trecute prin sensibilitatea copilului Darie, alter ego al naratorului, un tablou epopeic al vieții de chin dusă de sărăcimea satelor din câmpia Dunării în primele două decenii ale secolului al XX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
moare”. E îndrăgostit de Uruma, a cărei făptură îi deșteaptă în sânge vuietul pădurii nebune de altădată și tot clocotul sălbăticiei magnifice din alte timpuri. Sănătoasa primitivitate, lumea arhaică, datinile și rânduielile proprii umanității necorupte, originare, sunt elogiate și în Șatra, roman ce urmărește odiseea tragică a unei comunități de țigani în timpul războiului. Rădăcinile sunt amare (I-V, 1958-1959) nu este decât un reportaj patetic, propagandistic, dilatat (redus, în 1969, sub titlul Vântul și ploaia), o frescă superficială a vieții chinuite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
foc, București, 1960; Darie, București, 1960; Costandina, pref. Aurel Baranga, București, 1962; Jocul cu moartea, București, 1962; ed. pref. Aureliu Goci, București, 1994; Versuri, pref. Radu Popescu, București, 1962; Pădurea nebună, București, 1963; Ce mult te-am iubit, București, 1968; Șatra, București, 1968; Cântec șoptit, București, 1970; Pagini alese, I-II, îngr. și pref. Adriana Mitescu, București, 1970; Povestiri de dragoste, București, 1970; Pentru oamenii acestui pământ, București, 1971; Scrieri, I-IX, București, 1971-1979; Sabia timpului, București, 1972; Șaptezeci, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]