6,670 matches
-
cu matrapazlâcul, cu talcșăul, cu nunta ori cu botezul secolului, cu prăpădul mistreților, cu campania, cu resuscitarea promisiunilor moarte, cu picior spate gios și pupatul piața endependenți. Așa acum, când încerc să dau expresie unei "opinii", unei "atitudini", cum îi șade bine unui cetățean responsabil, pe tema acestui "Pact pentru educație", stau și mă întreb dacă are vreun rost. Dacă nu cumva impulsul meu cu civică motivație nu rămâne doar o reacție de defulare într-un moment de apelpisire față cu
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
Constantin Țoiu Octombrie 1956. La teatrul din Reșița, despărțire de actrița X înaintea spectacolului Gaițele. Ședea în cabină, în fața oglinzii, și în timp ce vorbeam, se machia privindu-se atentă, deschizând mare gura, căscând ochii, încrețindu-și fruntea... Avea 35 de ani și trebuia să se machieze pentru rolul ei din piesa lui Chirițescu... Trebuia să fie o
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
fie prea grav. Proza lui Ion Hobana are culoarea odihnitoare a tuturor romanelor care explică ratarea prin small talk. Făcute din aceeași făină, divertismentul și ruina merg mînă-n mînă, într-o vreme în care, cu toată precipitarea evenimentelor, încă se șade și se povestește. Cînd și unde am pierdut această școală, a prozelor scurte, abătute de vreun destin cu care n-au ce face, în afară de să-l justifice, prin bucăți din viața omului care-l poartă, e greu să spui pe deasupra
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
cerului, apoi porțelanul dedicat împăratului. Fusta a apărut lîngă Cairo, într-o periferie cu croitorii, trecînd, pe urmă, în neogreacă. Lighioană trage la legiune, și ajuns, prin pură confuzie, sau prin neînțelegerea unei metafore, să însemne fiară. Marțipanul, om care șade, în arabă, ajunge, în timpul cruciadelor, o monedă cu Iisus pe un tron. Sensul i se schimbă la Veneția, unde începe să însemne o cutie mică, și apoi conținutul ei dulce. Cuvinte simple, unele intrate, în parte, în umbră, pe care
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
restaurantului "Pekin", își trăia viața obișnuită. Câtă amărăciune mai există încă dincolo de fiecare gemuleț rus luminat", oftă literatul. Uliana Vladimirovna Lifantieva-Gorceakova, anul nașterii 1964, persoană fină, exilată vremelnic de către soț în afara orașului, la vilă, pentru că se pusese iar pe băut, ședea la etajul întâi al vilei lor modeste, în încăperea numită camera cu șemineu. Se uita la televizor, citea un ziar din care prima pagină fusese ruptă. Kîsenka, o pisică grasă, se freca tot timpul de picioarele frumoase ale femeii, nesluțite
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
pretențios. Această princesă are multe daruri și e dotată cu o inteligență superioară, pe lângă marea ei frumusețe clasică. Luăm ceaiul împreună când la regele George, ca un adevărat gentleman, îmi servește ceaiul ca unei persoane de rang regal. Ca musafiră șed având la dreapta pe regină și la stânga pe regele George care povestește cu mult duh anecdote, unele despre marele actor Alexander Moissi, pe care a avut să-l cunoască personal. Regina vine cu multă plăcere și la mine acasă unde
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
hotel în care, prin întâmplare, găzduise și Liszt). Motivul că n-am locuit la unchiul doctor, care era foarte afectat de acest lucru, fu că trebuia să stau în centru pentru a-mi putea face exercițiile cotidiene pianistice, iar unchiul ședea departe și nu avea pian. Concertul deslănțui un adevărat delir. Sala Talia (ceamai mare sală a Sibiului) era tixită până laultimul loc. Flori, discursuri din partea Reuniunii Femeilor Române, cu președinta d-na Catinca Bârseanu, soțiamarelui luptător ardelean Andrei Bârseanu în
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
la numele de Alfonso al Castiliei o șubreziseră și-i tăiaseră cheful de viață. În trăsura care o ducea acum spre Coimbra, capul îi alunecă ușor într-o parte, lipindu-se de clavicula domnișoarei de companie. Ines de Castro, care ședea alături, își coborî privirea spre figura suptă a Constanciei și își înăbuși un oftat. Îi era milă de prietena ei, însă de ea însăși i se rupea inima. Nu s-ar fi dus pentru nimic în lume la Coimbra, departe
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
Alecu Gheorghiescu). Peste cîțiva ani, aflat în culmea gloriei și convins că va mai domni încă multă vreme de acum încolo, același personaj parcă e altul: ,în sala de bal, vodă, îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la brîu, ședea în mijlocul sofalei între ferestre, rezemat pe perne, cu gugiumanul de samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mîinile încleștate la ceafă. La dreapta și la stînga ședeau cele șase beizadele șir" - Un bal la curte în 1827. în
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
bal, vodă, îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la brîu, ședea în mijlocul sofalei între ferestre, rezemat pe perne, cu gugiumanul de samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mîinile încleștate la ceafă. La dreapta și la stînga ședeau cele șase beizadele șir" - Un bal la curte în 1827. în lumea dubioasă și amestecată din jurul aristocraților, pasta descrierii se îngroașă pînă la caricatură. Cel mai bogat bucureștean de la 1800, Băltărețu, un soi de Gobseck dîmbovițean, chemat de boierii care
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
întoarcere, că nu mai rămăsese din ele decât apă. La Nanjing au trebuit să participe la conferințe politice, unele ținute de Deng Xiaoping, viitorul lider al Chinei, și de Generalul Chen Yi, viitorul ministru de Externe. Mama și colegele ei ședeau pe iarbă, la umbră, în fața Universității Centrale, în timp ce conferențiarii stăteau în picioare sub soarele arzător, timp de două, trei ore. Cu toată zăpușeala, vorbitorii fascinau auditoriul. Într-o zi, mama a trebuit să alerge cu toată unitatea ei mai multe
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
partea revoluției", aveau dreptul la o asigurare de sănătate. Mama a fost la un pas de moarte. A trebuit să i se facă o transfuzie și un chiuretaj. Când a deschis ochii după operație, l-a văzut pe tata, care ședea lângă ea. Primele ei cuvinte au fost: "Vreau să divorțez". Tata și-a cerut iertare din toată inima. Nu avusese nici cea mai mică bănuială că era însărcinată - de fapt, nici ea. Remarcase că nu avusese ciclul, dar și-a
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
Vezi că știi?... întâi și-ntâi a fost Podul Mogoșoaiei, - o iau metodic... Pe urmă, Calea Victoriei... Piața Victoriei... Acum i se va zice Calea Oilor, nu? - Dacă zici mata. - Zic și eu... Și mai zic Strunga Oilor, Pieții Victoriei, unde șade guvernul, - unde este Mulgătoria... Mulsul Oilor, adică pe noi, care ne mulge... Mulsul național. Cum am fi niște sonde de pe Valea Prahovei. Multe cruci aici stropite cu agheazmă, adusă de la muntele Athos... - Și cum construim noi... Calea... Drumul ăsta al
Transhumanțe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8144_a_9469]
-
ridică volbură naltă în aer. Apoi o nevăstuică își iese din gaura pusă-n margine de drum, se pune-n două labe, se uită ca o păpușă isteață împregiur și iar - vîșc! intră la adăpost. în vîrful cumpenei de la puț șade o cioară pribegită și cîrîie din cînd în cînd a pustiu. (Pădureanca). Astfel continuă desfășurarea acestei capodopere a lui Slavici, nuvelă cu morți violente cu încleștări, cu suferințe umane nesfîrșite, dar cu un ritm lent și grav. în Pădureanca nimeni
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
și încâlcită. Numai așa sunt posible și explicabile toate acestea: și noi, și viața, și voința și puterea noastră de a o trăi. Sfârșit de noiembrie, vânt slab, cer senin și soare puternic. O dimineață în care aș putea să șed îndelung la masă și să scriu cu spor. În fața mea răsar chipuri și scene de viață, se deapănă epoci, se dezvăluie relații dintre societăți și evenimente, se lămuresc cauze, se limpezesc destine ale unor indivizi și istorii ale unor specii
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
altcineva, sub numele meu, a scris toate acestea, iar apoi a murit sau a plecat pentru totdeauna. Ca și cum textul de dinaintea mea ar fi scris într-o limbă pe care eu nu o cunosc și n-am cunoscut-o bine niciodată. Șed și, cu jenă și mare tulburare, aștept clipa inevitabilă când va ieși la iveală înșelătoria mea și îndoita mea rușine. Prima, că, uite, nu sunt în stare să leg ca lumea două vorbe; iar a doua, că m-am dat
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
miraculos lucru e supraviețuirea. Peste cincizeci de ani, cînd eu voi fi de mult ciolane în pămînt, sau cenușă într-o urnă, el, adică tot eu, cu ochii ăștia ai lui, voi trăi mai departe, voi umbla pe străzi, voi ședea în fața pianului, sau voi sta în fața pupitrului de dirijor, sau a unor portative de compozitor... Dar cel mai important - grav chiar - aproape toți copiii cam de vîrsta băiatului nostru (5-6 ani), din căsnicii desfăcute, mor. Iar dacă trăiesc, cresc cu
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
mizerie, cum ajunge, într-o noapte, pe Calea Victoriei, acel Ivănescu, subminează, o vreme, "experiența" la care, ca la o vivisecție, se supune acest stăpîn anxios, deopotrivă cu singurul lui avut, femeia. Gîndurile de la prima întîlnire cu Ivănescu își găsesc, cum șade bine unui roman construit cu atenție pe ici, pe colo maniacală, confirmarea: "Doamne, de ani de zile văd cum - aproape întotdeauna cu cele mai bune intenții - sînt ajutați oamenii într-un mod care îi umilește, îi degradează, sau în cel
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
aceea spune chiar El: „Cel ce crede în Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“ (Ioan 8, 12) împlinindu-se astfel proorocia lui Isaia: „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor care ședeau în latura umbrei morții, lumină le-a răsărit“ (Isaia 9, 1). Vorbind despre cunoașterea lui Dumnezeu, Iisus ne-a explicat: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl care M-a trimis“ (Ioan 14, 9). Așadar, prin
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
drumuri În palma sa i se citesc meridianele mintea intuiește plăcerea, trupul său o execută ca pe un amor dumnezeiesc de frumos. Într-o zvârcolire, Într-o secundă pântecul se descoase. la căpătâiul femeii stă icoana fecioarei. În trupul acesteia șade infinitul sădit Într-o sămânță. și În sămânța aceea, femeia a pus viața fecioarei câte un gram, câte o picătură s-a scurs de pe fruntea și trupul ei până când sămânța a scâncit, a cunoscut aerul cu miros de pastilă lumea
POEZII. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/99_a_385]
-
stârnind admirație ascultătorilor, mi-aduc aminte că genialul nostru Enescu, pe-atunci încă foarte tânăr, își luă vioara și cântă un concert de Bach. Eu, care nu-l mai auzisem până atunci, foarte emoționată mă adresez Reginei, de care nu ședeam prea departe: „Tot al nostru e mai mare”. Uimită de exclamația mea, Regina după o clipă spuse: „Copilița asta de 9 ani a vorbit adevărul!” Veni și rândul meu de a arăta ce pot și cântai din Bach și altele
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
să să-ncrăvască Cu pîinea cea de mîncare, Să să facă omul tare. Copacilor de pre cîmpuri Tu le dai sațîu pre timpuri, Și chedrilor din Livanul, Ce-i răsădești pre tot anul. Acolo vrăbii ș-or face Cuiburi, di-or ședea cu pace, Că le este rodionul Povață, pus de la Domnul. Cerbilor le-ai dat să salte Pre munți cu dealuri nalte, Și iepurilor scăpare Le-ai dat s-aibă supt stînci tare. Luna ai făcut cu rază, Să crească-n
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
blocare temporară a sângelui. Nimeni nu petrece nepedepsit două nopți la jocul de cărți, de la zece seara până dimineața la opt. Sau poate fusese un cutremur? Primele mari cutremure se simțiseră și aici, afară. Se uită prudent în jur. Daffy ședea la birou ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În mijlocul curții, cei trei luptau cu vântoasele. Pesemne n-a fost cutremur. Pesemne o fi fost altceva. Talentul e a ști să alegi. El avea o experiență de douăzeci și cinci de ani
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
de un milion li se pare leafă de mizerie. Totuși, Kasper revenise aici mereu. Fiindcă mâncarea era grozavă, și cine caută supremul nu trebuie să ignore nici o cale. Și pentru că în maestrul bucătar se auzea pe el însuși... Doamna Albastră ședea pe o bancă de piatră, ținând sub braț cutia viorii. Se ridică și preluă scaunul pe rotile. Africana plecă, stareța îl împinse încet pe o potecă, de-a-lungul lacului. Primăvara și lumina îi pătrunseră în sânge ca vinul în fierbere, ca
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
iarbă și fiecare copac îmi erau foarte cunoscute. Nefamiliari îmi erau în schimb stâlpii albi înfipți în pământ și pe care erau scrise cu tuș negru și nume cunoscute și nume necunoscute: până și pe pământurile roditoare ale familiei mele ședeau drepți în picioare numeroși stâlpi de acest fel. Am aflat de-abia mai apoi că în răstimpul cât am stat eu în lumea umbrelor strigându-mi nedreptatea în fel și chip, în lumea oamenilor se desfășurase reforma agrară, iar pământurile
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]