975 matches
-
e însăși copilăria mea. Cu Arieșul, pe malul căruia mi-am visat drumul artistic, cu școlile și oameni care mi-au fost alături și m-au format, cu imaginile de joc și veselie, cu salina în care alergam, cu drumurile șerpuite către sala de repetiții, cu magnificile porți ale individualizării mele. De toate mi-am amintit acum, cu o nemăsurată bucurie, când am vizitat Salina Turda, podul către inima Transilvaniei, un loc nealterat, de o frumusețe și complexitate cum rar vezi
O POARTĂ DESCHISĂ SPRE COPILĂRIE, PRIN INIMA TRANSILVANIEI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351748_a_353077]
-
din fântâna nimicului: sunt nimicul, suavă splendoare a cerului uimit. Acel nimic se dăruie numai omului neștiutor, în tăcere. Tot ce atingem, acum, acele reflexe, scaunul, peretele iluminat, toate se privesc în vid, avide. * Nimic, nimicul, însetatul nimic, petele, unduitoare, șerpuiesc peste perdea, nimic, la fel cu miriada de stropi, stropi rătăcitori purtați de vânt peste mare în fața falezei dimineața merg la nimicul lor, vin din nimicul lor, saltă, urcă, coboară, traversează aerul orb și se-ntorc la apa fulgurantă. * Înveșmântează
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
în zbor, Lasă-le să treacă, plece Chiar înconjurat de dor Eu voi rămâne rece Timpul se va scurge monoton Sau poate în tempo rapid Îmi va seca al dragostei izvor Va dispare ce-i splendid. Va curge râul liniștit Șerpuind ferice Eu voi fi mai necăjit Nu știu ce voi zice! Îmi voi împrumuta timid Masca mulțumirii, Mă voi încorseta în zid, Zidul amintirii. Peste tot ceea ce scriu Se va lăsa uitarea, Nu cred că va fi târziu Să-ți cânte nepăsarea
EVOLUŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356460_a_357789]
-
unii văd chipul Satanei, imaginea se repetă... Mii de hârtii ca niște păsări mici, albe, nevinovate, cu aripi întinse zboară din turn și cad pe pământ... Oamenii fug, unii se transformă în scrum, alții delirează sub dărâmături. Moartea cade neagră, șerpuind pe zidurile care se dărâmă ca niște castele de nisip... Ochiul galben al soarelui privește neputincios pământul acoperit cu aripi sumbre, aripi ce nu se mai zbat... Liniștea dimineții fuge pulverizată de zecile de mii de fragmente de geamuri prin
MARŢEA NEAGRĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356040_a_357369]
-
un spectacol fascinant oferit de mama natură pe scena munților. Reîntors în mica stațiune turistul poate lua telecabina și de la înălțime să admire panorama încântătoare care se desfășoară sub el sau, dacă este cu mașina, să urce pe șoseaua ce șerpuiește ca o panglică printre pintenii stâncoși. În stânga se ridică pieptul de piatră al versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârșit și versantul opus, pe alocuri plutind în ceață. Spectacolul văii frapează prin priveliștea ce încântă privirile care alunecă
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
sus, iar mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul lacului de acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru. De pe coronamentul barajului în arc, cu o înălțime amețitoare, undeva în adâncuri se vede fundul văii ca un firicel ce șerpuiește printre versanții abrupți. Te minunezi de ceea ce vezi și te întrebi nedumerit: „Cum or fi stat oamenii să lucreze la asemenea înălțime?” De la asemenea distanță îi vezi ca pe niște furnici. Dar asemenea baraje sunt multe în țară și sunt
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
situată la 50 de kilometri de Limassol în direcția Larnaca parcurgând o bună bucată de drum pe autostradă iar apoi, de la Agios Theodoros spre munte (respectiv pantele sudice ale Munților Troodos), încă vreo 10-11 kilometri pe un traseu superb. Șoseaua șerpuia printre dealurile calcaroase ornate cu arbuști, livezi de măslini și pâlcuri de viță de vie terasată, toate formând un minunat ansamblu coloristic în nuanțe de verde, împodobind coastele stâncoase precum niște dantelării croșetate din fire de viață. Pe măsură ce ne apropiam
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
o alta cu biserica și a treia, cu obiecte meșteșugite de locuitorii Lefkarei. Așa mi s-a confirmat pentru a nu știu câtea oară care sunt lucrurile cele mai importante din viața ciprioților de aici: tradiția, familia și biserica. Străduța șerpuia printre casele placate cu piatră de Lefkara ca o terasă săpată în creierul muntelui, iar pe de-o parte și cealaltă, ciorchine de prăvălioare, care mai de care mai cochetă și asezonată cu fețele zâmbitoare ale proprietarilor. La un moment
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
unde locuiește și muncește mama ei. De cum am ieșit din oraș am urcat mereu, trecând prin doar câteva sate cochete și mai mult printre munți unde vegetația era mult mai bogată ca în alte zone vizitate de curând și unde, șerpuind prin serpentine șoseaua-mi părea aidoma celei de pe Piatra Craiului, pe ruta Cluj-Oradea. Mă simțeam mult mai aproape de locurile de-acasă și starea de spirit doborâtă de canicula limassoniană s-a schimbat automat. Louvaras este un sat așezat în creierul
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
aici pe Valea lui Andreiași, când treceam podețul peste firul apei să intru în curte. Nu era nici o intervenție de-a mea, pentru că boii nu dădeau greș niciodată, pentru a călca care cumva cu roata, pe alăturea de cărarea ce șerpuia spre curtea casei părintești. Mamei nu-i spuneam îndrăzneala mea de a-i lăsa slobozi, mai ales pe direcția podului. Nici eu nu m-am gândit vreodată la cine știe ce urmări. Eram tare mulțumit că puteam fi de ajutor fratelui mamei
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
În 1997 ne-am mutat definitiv în SUA, la Birmingham și ne-am luat o casă într-o arie istorică, construia în anii 1920-30 în mijlocul unei păduri din care mai rezistă și astăzi o mulțime de copaci seculari, drumuri înguste, șerpuite cu suișuri și coborâșuri, cu urme de terenuri de tenis, după modelul countryside-ului englezesc. Mara Circiu: Comparativ, cum ați caracteriza mediul artistic regăsit în România post-comunistă vis-a-vis de perioada dinainte de Revoluția din 1989 când dvs. activați în sfera artistică? Petru
INTERVIU CU MAESTRUL PETRU BOTEZATU, PICTOR DE BISERICI, ICOANE ŞI PICTURĂ SECULARĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356540_a_357869]
-
și bineînțeles profitabile, lucrătorii ar fi avut nevoie de 373 de tone de oțel și vreo 90 de tone de sticlă. Jos, undeva, abia zărit printre stâncile abrupte și stratificate în pante inegale și suprapuse, se târă o “curelușă” care șerpuiește molcom și firav, cu siguranță cea mai rămas din albia fluviului Colorado. Toate “asperitățile” reliefului acestei fantastice întinderi “extraterestre” sunt botezate, denumiri cu rezonanțe de “topos și etnos”, vârfuri, văi, punți, platouri, podețe naturale”: Lipan, Yavapai, Hopi, Navajo, triburi sau
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
suflet din lacrimi ne găzduia, ne ospăta din puținul lui. Apoi cu castravetele cum îi spuneam mașinii noastre familiale, cu Ica și Florin. Acum cu VW, un golfuleț ce strâmbă din nas pe drumurile noastre. Peisajul pe Valea Vălișoare, ce șerpuiește printre dealuri împădurite și largi pășuni montane îmi răscolește amintirile trecutului. De sus din Pasul Vălișoare cobor în Brad, un orășel cu rezonanțe istorice și tradiții în mineritul metalelor prețioase. Urmează o intersecție unde o iau spre Abrud pe un
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ! (3) ÎN DRUM SPRE ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346149_a_347478]
-
BĂRBATUL ÎNDRĂGOSTIT Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului Bărbatul îndrăgostit suferă de timiditate. Inima lui un trandafir ce stă să înflorească, Mâinile lui două poteci pe care trupul femeii trece șerpuindu-se, ochii lui două cuiburi în care frumusețea se adună pune ouă și scoate pui, tăcerile lui peșteri niciodată călcate niciodată văzute niciodată închipuite.Doar peșteri. Cuvintele vânturi adiind, ape curgând, uneori tunete, fulgere, alteori doar mări liniștite învelindu-ți
BĂRBATUL ÎNDRĂGOSTIT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356085_a_357414]
-
ochi de peruzea, Din flori de aur poartă pe cap o coroniță Și-n rochia sa dalbă străluce ca o stea. Pe umeri cad în valuri cosițele de aur, Iar pieptul ca de piatră tresaltă-n mersul lin, Pe mijloc șerpuiește, lucrată de un faur, O mică cingătoare, bătută în rubin. Obrajii-i sunt petale din rozele magnolii, Pe buze poartă pârgul cireșilor de mai, Prin genele-aplecate își slobozește solii, Iar briza se dezmiardă în părul său bălai. Suflarea sa topește
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
în metastaze Pasu-mi orb și-a luxat iar glezna Fără s-aștept nici critici, nici ovații Pe sârma vieții tot m-aventurez Legat la ochi voi face acrobații Nu voi cădea, cu moartea pariez. Pe umbrele ingrate ale neopririi Voi șerpui fără nici o vină Și-n gândul tremurat d'emoția trăirii Simt gustul dublei porții de adrenalină. HAIKU-URI 1. Visând la îngeri poetul exersează arta zborului 2. tâmpla muntelui: în vene tril de păsări doar brațul pernă 3. un bob
NECUNOSCUTE... CUNOSCUTE (POEME) de BOGDAN NICOLAE GROZA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368996_a_370325]
-
palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Și toți se aplecau până la pământ scuturând în fața lor un
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎN ZORI Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN ZORI Se pierde lumina în asfințit, Umbre se despletesc prin copaci, Pe Șasa șerpuiește un fir de argint, În scorburi liniștea e hărțuită de vârcolaci. Pe ochi s-a așternut o eșarfă de doliu, Văd numai Luna ce ține-ntr-un corn Puzderia de stele de sub albastrul lințoliu, Care, la mii de ani lumină
ÎN ZORI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369402_a_370731]
-
nu mai credem ce am spus odată; De multe ori iubim fără speranță Si-ntoarcem gâtul după o stricată. De multe ori cunoaștem adevărul, Dar ne mințim și le sucim pe toate- Chiar apă vie și-a pierdut izvorul Tot șerpuind prin veacuri de păcate. De multe ori un anotimp atomic Terifiant încearcă a răzbate, Iar noi pozam cu un surâs flegmatic, Mistificând speranțe veșnic mutilate... Referință Bibliografica: ANOTIMPUL ATOMIC / Marius Nanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV
ANOTIMPUL ATOMIC de MARIUS NANU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369470_a_370799]
-
legende și misticism, plină de frumuseți ireale, înconjurată de masivele Parâng și Făgăraș ce o îmbrățișează protector, străbătută fiind de râurile Olt și Lotru, și de numeroasele râulețe ce izvorăsc din munți, reci ca gheața și dulci ca mierea, ce șerpuiesc domol peste câmpuri, dealuri, și prin satele din regiune. Această Țară a Loviștei, atestată documentar în anul 1233, este leagănul oamenilor străvechi, al Marilor Străbuni, născuți odată cu pământul, culminând cu străvechiul neam al burilor, din care a făcut parte și
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
atunci pe dealurile mele, Eu mirele din Munți și tu mireasă Acolo în căsuța de sub stele, Cea dintre toate, singura- Acasă! Ploua și-atunci și erau flori de mai, Câtă risipă albă de petale! Ce minunat, dumnezeiesc alai În urma noastră șerpuind a vale... Ploua și-atunci, îți mai aduci aminte, Răspunsul meu flămând de întrebări? Dar ploaia era caldă și cuminte, Cu fulgerele încremenite-n zări. Ploua și tu râdeai- Copilărie! Acolo, între noi și Dumnezeu, Era în tine-atâta Poezie-
NUNTĂ DE MAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369589_a_370918]
-
va mai fi lut... Au crăpat sărăturile și încovoierea cojilor gri îmbogățea imaginația vreunui creator rătăcit de ziua de azi. Câte forme, câte nuanțe, câtă risipă, câtă căldură, câtă frământare! Pe-aici, la o palmă distanță de lanul cu grâu, șerpuia pârâul vechi de când știm noi. Au rămas pietrele goale și albia s-a pierdut. S-a pierdut? Se respiră neputință peste tot. Zile și nopți de trudă devenite scrum, înnegresc gândurile. Așteptarea ploii a fost consecventă și cu rugăciune. Încă
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎNTR-O PÂNZĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1334 din 26 august 2014 Toate Articolele Autorului știi semnul acela șerpuit din mijlocul pădurii derutant mai era tăietorii de lemne au crezut că pot face din el cea mai bună vioară de copacul misterios nici vorbă ascunsesem câteva șoapte acolo și ziua în care m-am oprit să cutreier lumea cu
ÎNTR-O PÂNZĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368188_a_369517]
-
îi părea cunoscută. Era din semiprofil și fața îi era umbrită. Rochia verde de satin îi dezgolea umerii frumos modelați și decolteul îi evidenția rotunjimea plină a bustului. Părul greu era strâns într-o pieptănătură sofisticată. Doar o buclă lungă, șerpuia îndrăzneț răsfătandu-se norocoasă pe sânul drept. Ținuta trupului denota distincția și eleganța delicată a unei lebede. Privea transpusă, la ce se întâmplă pe scenă. Oare respira? M.Joseph înghiți în sec. Parcă primise un pumn în stomac. „ Imposibil!” - Ei, ce
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
și costumația ta de bal. - E înfățișarea mea naturală, sire ... și culoarea părului. - Nu poți apărea la bal îmbrăcată că o pasăre tristă, în culori cenușii. O pictoriță are idee despre ce vorbesc. - La bal? Eu? Un fior rece îi șerpuia pe spate. - Desigur! E singură ocazie când îți poți invita un partener. - Dar ... Joseph ridică amândouă sprâncenele: - Dar? o îngână. Alma era încurcată și rușinată. Îi ridică mai mult bărbia și o privi de aproape. Îi aștepta cu nerăbdare răspunsul
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]