859 matches
-
asigurându-mă că fiecare este rumenită cum trebuie. El zace în pat, fumând cu ochii fixați în tavan. Cina e gata, îi strig. Se dă jos din pat și vine la masă. Îl servesc, îi pun în față bețișoarele, un șervet și un mic bol cu oțet. El împinge la o parte farfuriile și începe să vorbească cu o voce ciudată. Să tânjești după celebritate este dușmanul fericirii. Nu există ceva mai rău. Îți pierzi cele mai bune calități. Ești influențată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei de femeie care se ordoneazè în figuri geometrice invizibile, triunghiul imaginar ale cèrui vârfuri sunt reprezentate de aragaz, de masè și de frigider, întrebând din când în când, Unde e piperul? solicitând, Dè-mi o fațè de masè curatè! Farfurii! Șervetele! Tacâmuri! Lumânèri! oprindu-se din baletul ei aerian că sè ciocneascè cu Matei un pahar de vin, e îmbrècatè în blugi și într-o bluzè subțire decoltatè, dar când se apropie de mine o îmbrèțișez flèmând și nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
n-ai fi fugit cu soțul meu, tot n-am fi fost prietene. Te consider o femeie obsedată de sine, superficială și, sinceră să fiu, un pic cam plictisitoare. Deborah a tăcut și s-a șters la colțurile gurii cu șervetul. Ducând o mână la piept, Julia a tras adânc aer în piept. —Plictisitoare? Plictisitoare? Pe-a mă-tii! Nu prea cred! Faptul că fusese descrisă ca o persoană obsedată de sine și superficială n-o deranja câtuși de puțin, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sunteți așa de ocupați cu discuțiile voastre despre fizică cuantică și plăci tectonice. Sunt foarte flatată că insignifianta mea persoană figurează în agenda voastră cea prețioasă. Ambele femei au tăcut. Deborah mesteca leneș în cafea, în vreme ce Julia își aranja furioasă șervetul, întrebându-se neliniștită ce putuse James să povestească despre ea. Dacă povestise ceva, desigur. Se putea foarte bine ca Deborah să-i fi întins o capcană, nu? Dar Julia nu era sigură de nici una dintre variante, iar remarca femeii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cald, sclipind În soare, era o zi persană lăucedă, un prânz alcătuit din pui cu caise, vin rece de Șiraz, o lungă siestă pe balconul camerei mele de hotel, sub o umbrelă de soare decolorată, cu fața acoperită de un șervet umed. Dar, În acea zi de 1 mai 1896, o viață avea să se sfârșească la amurg, o alta avea să Înceapă de atunci. Bătăi repetate și furioase În ușa mea. Sfârșesc prin a le auzi, mă Întind, tresar, alerg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stă treaba, tata se făcea roșu ca racul îndată ce-l auzea pe tovarășul. Când începea emisiunea politică, încremeneam toți pe unde ne găseam în clipa aceea: tata cu puloverul tras peste cap, mama cu o farfurie în mână și cu șervetul de vase în cealaltă, iar eu pe colac la closet. Rămâneam pe el uneori și o jumătate de oră, pentru că ușa băii scârțâia ascuțit și, dacă smuceam de lanț, apa din rezervor gâlgâia, făcând prea mult zgomot, încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ceea ce făcea, dar bietul bătrân, oricât se străduia, nu reușea să-și controleze tremurul, cu atât mai puțin dacă Îl certau, iar rezultatul era că murdărea mereu fața de masă sau scăpa mâncarea pe jos, ca să nu mai vorbim de șervetul pe care i-l legau la gât și pe care era nevoie să i-l schimbe de trei ori pe zi, dimineața, la prânz, și seara. Așa stăteau lucrurile și fără nici o perspectivă de ameliorare când fiul hotărî să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și-i spuse tatălui, Începând de azi vei mânca din asta, te așezi pe pragul ușii pentru că e mai ușor de curățat și astfel nora dumitale nu va mai trebui să se Îngrijească de atâtea fețe de masă și atâtea șervete murdare. Și așa a fost. Dimineața, la prânz, și seara, bătrânul, așezat singur pe pragul ușii, ducând mâncarea la gură cum putea, jumătate se pierdea pe drum, o parte din cealaltă jumătate i se scurgea În jos pe bărbie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
avea să fie noapte. Violoncelistul dădu de mâncare câinelui, apoi Își pregăti propria cină din conținutul a două cutii pe care le deschise, Încălzi ce era de Încălzit, apoi Întinse o față de masă pe masa din bucătărie, puse tacâmurile și șervetul, turnă vin Într-un pahar și, fără grabă, ca și cum s-ar fi gândit la altceva, băgă În gură primul dumicat de mâncare. Câinele se așeză alături, vreun rest pe care stăpânul l-ar lăsa În farfurie și i-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care are În seama sa partea cea mai grea a muncii cu violoncelul și primește de la public mult mai puține aplauze decât mâna dreaptă. După ce termină cina, muzicianul spălă vasele, Împături cu grijă pe vechile Îndoituri fața de masă și șervetul, le puse Într-un sertar al dulapului și Înainte de a ieși din bucătărie se uită În jur să vadă dacă rămăsese ceva nelalocul său. Câinele Îl urmă În sala de muzică, unde moartea Îi aștepta. Contrar presupunerii pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fetele între noi... mai demult. Îți amintești, Watanabe? mă întrebă Nagasawa cu o expresie indiferentă, dând pe gât restul de whisky și comandându-și imediat altul. Hatsumi a pus cuțitul și furculița la o parte, [i-a șters buzele cu șervetul și apoi m-a privit fix. — Watanabe, e adevărat că ai făcut așa ceva? N-am știut ce să zic, așa că am tăcut. — Spune-i adevărul, insistă Nagasawa. Nu mă deranjează! Lucrurile luau o întorsătură urâtă. Nagasawa era îngrozitor când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
uiți În urmă, n-a fost o Înfrîngere. Fata nu-i răspunse, iar el termină de mîncat. VÎntul bătea proaspăt printre copaci și pe verandă se făcuse frig. BĂgă vasele Înapoi În coș și se șterse la gură cu un șervet. Se scutură cu grijă pe mîini și apoi Își puse brațul pe după umerii fetei. Ea plîngea. — Maria, nu plînge. Ce-a fost, a fost. Acum trebuie să ne gîndim la ce-i de făcut. SÎnt multe lucruri care trebuie făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de poliție, de unde să trimită semnalmentele micuțului. Tata i-a ajutat să vadă de sergent. I-a curățat rana, care era undeva Între claviculă și gît, și pe mine m-a trimis la toaletă să aduc niște hîrtie și niște șervete, pe care le-a Înfășurat pînĂ a făcut un fel de dop și l-a strîns tare peste rană cu una din mînecile de la cămașa sergentului. L-au Întins, ca să stea cît mai bine, și tata l-a spălat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu? Atunci să aveți poftă! Aaa, vinișor de care? Avem un Cabernetuț demisec deosebit. Pentru clienți generoși. Îmi dau seama că se referă la Maiko. Pe ceardacul susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas lângă masă, la ordinele noastre. Le fac semn că pot să se retragă. Admirăm curtea largă, pătrată, gurile uriașe ale cramelor deschise. Mirosul vechi, de chefuri cu voievozi, ne face să uităm Bucureștiul prăfuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a pus pui, că n-am curte ca să ținem păsări. Locuim la bloc, așa că mi-a pus șuncă, brânză, ouă. — Numai bine. Mâncăm mai întâi de la tine și pe urmă ne ospătăm cu puil. E bine așa? Teofana așeză un șervet pe suportul de sub fereastra compartimentului și încep să întindă bucatele. În anii aceia se mânca atunci când plecai în călătorie din plin, mai rudimentar, dar mai sănătos decât acum când la modă sunt sandviciurile, hambrugherii, hot-dog-urile. Când au ajuns la pui
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ultravioletele. — le-ai prins tu și pentru mine. Alexandru i-a ajutat să întindă cearșaful. — Ți-e foame? N-am mai trecut pe la cantină ca să nu pierd ultravioletele. Am adus eu ceva bun, scoate Teofana bunătățile, le întinde pe un șervet peste cearșaf. — Ești o bomboană. Meriți să te pup, meriți să te pup, strigă în gura mare sărutând-o pe am’ndoi obrajii, când vede sticlele cu limonadă rece, desfăcând una și înghițind cu poftă. — Ai răbdare, Alexandre! Mănâncă înainte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o pată roșie, difuză. Probabil locul unde a fost steluța, îl iau în palme și-l cântăresc cu grijă. E greu, masiv, iar coaja e călduță ca și când cineva ar dormi înăuntru. ÎI pui pe masă și-l lași acolo, pe șervetul vărgat, pe care se văd firimituri de pâine, fiecare aruncând o mică umbră colorată. Stingi iar lumina. Pe fereastră, cerul nu mai e cu totul negru. Toate lucrurile din cameră au devenit întunecat-albăstrii, iar pereții sânt destul de deschiși la culoare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
du regard... — Haai, Ștefan, măcar vara aceasta, începuse ea. Vara aceasta, măcar, să plecăm în vilegiatură dacă în vara cealaltă nu știm care ne mai poate fi soarta... Altminterea, abia se ținea să nu râdă. Ștefan venise până aici cu șervetul atârnat la gât și ea îl lăsase, ca să se amuze de neatenția lui. Ca de obicei galant, el îi oferise brațul și uite-așa merseseră amândoi până la chioșc, ha-ha-ha, ce pereche făceau ! El înalt și slab, cu picioarele lungi, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ea îl lăsase, ca să se amuze de neatenția lui. Ca de obicei galant, el îi oferise brațul și uite-așa merseseră amândoi până la chioșc, ha-ha-ha, ce pereche făceau ! El înalt și slab, cu picioarele lungi, și la gât cu șervetul de olandă, și ea... L-a lăsat cu șervetul ca să se amuze, dar Sophie oare de ce l-a lăsat ? Pentru că deodată a izbucnit : — Dar pentru Dumnezeu, scoate-ți-l odată, am ajuns de minunea lumii ! Facem spectacol cu servitorii ! Adevărul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui. Ca de obicei galant, el îi oferise brațul și uite-așa merseseră amândoi până la chioșc, ha-ha-ha, ce pereche făceau ! El înalt și slab, cu picioarele lungi, și la gât cu șervetul de olandă, și ea... L-a lăsat cu șervetul ca să se amuze, dar Sophie oare de ce l-a lăsat ? Pentru că deodată a izbucnit : — Dar pentru Dumnezeu, scoate-ți-l odată, am ajuns de minunea lumii ! Facem spectacol cu servitorii ! Adevărul este că Sophie nu știe de glumă ! — Haaai, Ștefan
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știe de glumă ! — Haaai, Ștefan, a miorlăit ea din nou, măcar la Sinaia, măcar o săptămână... — Ei, poftim, pufnise el. V-am spus că nu poate fi vorba de vilegiatură în vara aceasta... Și începuse să-și desfacă de la gât șervetul. — Haaai, Ștefan, insistase ea din nou. Singură insista ! Sophie tăcea, se evanta, își dădea aere de martiră și de imparțială. Iarăși și iarăși, aceleași lucruri... V-am spus că dacă există cineva pentru care vilegiatura, plecarea la aer curat ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prietenos cu mîna din ușă, ți-am lăsat banii pe masă. În clipa În care ajungeți În stradă, o luați la picior rîzÎnd, un pic afumați. I-ați tras o țeapă internațională, Îl vedeți de la distanță cum Își agită furios șervetul alb, Încercînd să vă zărească În mulțimea de turiști din stradă. E de rîs, dar e și de plîns. Acum, e mai mult de rîs, pentru că sînteți un pic matoli, așa că nu vă puteți opri din rîs. Și pentru că e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fie, scumpule... Dar, până să ne spunem cât de mult ne-am perpelit unul de dorul celuilalt, uite aici ți-am adus de mâncare. Ai venit cale lungă și sunt sigură că ți-i foame. Spunând acestea, a ridicat marginea șervetului cu broderie nouă, dezvelind strachina cu tochitură, străjuită de o mămăliguță încă aburindă. Pe colțul mesei adăsta un păhăruț pe care îl bănuiam a fi plin cu lichior făcut de bătrân, alături de ulcica cu vin roșu. În timp ce eu admiram cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și nespuse despre închinarea celor mănăstiri către locurile sfinte să fie în ceasul cel bun. ― Aceeași dorință o am și eu, sfințite - am răspuns cu privirea furată de un decor de pe masă, altfel decât îl știam eu. Acum, sub un șervet brodat frumos, din cele pe care le găseam adesea pe masa din chilia mea, se ascundea ceva. Ce? Nu bănuiam. Bătrânul s-a prefăcut că nu bagă de seamă nedumerirea mea și a trecut de-a dreptul la cele ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ă), care cear(ă) luând-o ispravnicul carile iaste aicea pus de la svinția sa preasvințitul părinte patriarhul de Ierusalim ca să aibă a o trimite acolo la Sv(â)ntul Mormânt”. În timp ce eu rosteam ultimele cuvinte, călugărul a întins mâna către șervetul de pe colțul mesei. L-a ridicat, dezvelind două ulcele în care strălucea rubinul vinului știut, iar alături se afla o strachină cu plăcinte poale-n brâu. ― Hai să gustăm din plăcinte și să ne umezim cerul gurii cu un strop
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]