750 matches
-
admis. Din păcate, mă exprimam În italiană: eram altă rasă. Ieși În față șeful, pe nume Martineti, care atunci mi se păru cât un turn, strălucind de măreție și desculț. Hotărî că trebuia să suport o sută de șuturi În șezut. Probabil că voiau să redeștepte șarpele Kundalini. Am acceptat. M-am așezat la perete, ținut de brațe de doi adjuncți, și am suportat o sută de lovituri cu piciorul gol. Martinetti Își făcea datoria cu forță, cu entuziasm, cu metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al Marelui Priorat In Partibus de Rhodos, Malta și Salonic. Am hotărât să intrăm. Încăperea era mai degrabă lipsită de gust, Împodobită cu miniaturi tantrice care reprezentau șarpele Kundalini, cel pe care templierii voiau să-l deștepte prin sărutul pe șezut. Mi-am spus că, la urma urmei, nu meritase osteneala de a traversa Atlanticul ca să descopăr o lume nouă, dat fiind că aș fi putut găsi aceleași lucruri și la sediul lui Picatrix. În spatele unei mese acoperite cu o pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i răpunsese, însă, Fratele. Nu-i răspunseseră nici Vălică ori Boss. Nici Apostatul, care încă mai suspina, nemângâiat. Nici măcar Îngerul! Îi vorbise chiar Lucică, mortul... Din sicriu! Cel puțin, aceasta a fost percepția singulară a Avocatului. Lucică se sculase în șezut, zâmbind pișicher și-și scosese vata îndesată otova în urechi și în gură. Nu te mai zgâi și tu la mine, măi, Dinulache, că mă deranjează, zău! îl roagă el pe Avocat, care părea să fie singura persoană în stare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
premieră la un teatru oficial. La Cameră ședințele anunțate pentru ora trei încep obișnuit după patru. Azi, la trei fără un sfert nu mai lipsea decât noul guvern. Și Roșu numai cu ceartă izbuti să-și cucerească un locșor de șezut. Titu Herdelea rămase în picioare în fund... Incinta gemea de lume, fiindcă veniseră și senatorii să asiste la spectacol. Pe toate fețele însă se citea mai multă spaimă decât solemnitate, încît Stan Răcani, primul-redactor al unui ziar independent și efemer
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înțepături. Le-am tamponat din când în când cu spirt cu crin alb, chiar le frecam cu petale de crin, scoase din spirt. Pe unele le storceam și se terminau și alte furuncule noi ieșeau. Am făcut și băi de șezut în fiertură de frunze de nuc, în apă. Am pus doi pumni de frunze de nuc în trei litri de apă, le-am fiert 30 de minute. După fierbere, am turnat apa cu frunze în lighean. Am completat nivelul lichidului
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
am turnat apa cu frunze în lighean. Am completat nivelul lichidului, cu apă rece, până la jumătatea ligheanului. Am verificat temperatura. Dacă era prea fierbinte, o lăsam să se mai răcească, până la plus 37o Celsius (temperatura corpului), apoi mă așezam cu șezutul în lighean. Baia de șezut dura 30 de minute. După baie m-am șters și m-am îmbrăcat. Am aruncat apa cu plante, care se folosește o singură dată. Am mai aplicat un tratament pentru retragerea furunculelor: pun vârful degetului
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în lighean. Am completat nivelul lichidului, cu apă rece, până la jumătatea ligheanului. Am verificat temperatura. Dacă era prea fierbinte, o lăsam să se mai răcească, până la plus 37o Celsius (temperatura corpului), apoi mă așezam cu șezutul în lighean. Baia de șezut dura 30 de minute. După baie m-am șters și m-am îmbrăcat. Am aruncat apa cu plante, care se folosește o singură dată. Am mai aplicat un tratament pentru retragerea furunculelor: pun vârful degetului arătător de la mâna dreaptă pe
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pentru toate împărățiile pămîntului. 26. Trupul tău mort va fi hrana tuturor păsărilor cerului și fiarelor pămîntului, și nu va fi nimeni care să le sperie. 27. Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la șezut, cu rîie și cu pecingine, de care nu vei putea să te vindeci. 28. Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minții, 29. și vei bîjbîi pe întuneric ziua în amiaza mare, ca orbul pe întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
bătrânii ieșeau, în pachește și papuci, cu scaunul pe partea umbrei. Moș Șaie parcă râde cu dintele în care își sprijină limba. În odaia de la miazănoapte șade Eli Cohal cu cei șapte plozi ai săi. Noaptea, Eli se scoală pe șezut și-i poruncește soției : - Golda, scoal’ ș-aprinde lamba ! - Ce vrei, tu Eli, să trezești copiii ?! - Aprinde, tu, lamba, că vreau să gândesc ceva. - Chichi mișighiner ! se pocnea Golda cu palma peste frunte și, aprinzând lamba, ofta. Ei, domnule, dacă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
din ce În ce mai furios, dar grăsanul crezu că așa era felul lui, probabil că se gîndi: „E dat dracului piratul ăsta nou“ și se Întorcea să se ducă să caute o altă spadă, cînd, deodată simți o lovitură teribilă care-i ardea șezutul. „Na“, Îi zise Fernandito, Înapoindu-i liniștit bățul și grăsanul, Încremenit, cu uimirea Întipărită pe față, frecîndu-și dosul și avînd o expresie mai curînd de dezamăgire decît de mînie, luă bățul care nu-i mai slujea acum la nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
picior, În mijloc. „Nu m-aș mira să se prăbușească În timp ce mîncăm“, se gîndea și nu Îndrăznea să taie carne, nici să-și sprijine coatele pe ea, ca să nu apese prea tare. Și apoi scaunele aveau foarte puțin spațiu pentru șezut și În fiecare clipă se temea că dacă nu e atentă o să alunece Într-o parte și-o să se lovească, „la vîrsla mea căzăturile și loviturile sînt tare păcătoase“, Îi explica ea lui Carlos, care Întotdeauna o lua peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că poporul francez venea În căutarea Mariei Antoaneta, dar pe loc se Întoarse la realitatea peruviană, la istoria țării așa cum o vedea Juan Lucas și-și recapătă simțul umorului. „Cam prea făloasă mulatra asta“, Își spuse văzînd-o cu pulpele rotunde, șezutul foarte mare și mult mai rotund ca pulpele și În sfîrșit țîțele unite Într-una singură, enormă, rotunda și provocatoare. Un chip foarte copilăros și rotund Încununa această apariție Încîntată de viață, nespus de satisfăcută de ea Însăși. Susan renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și, amintindu-și de sfatul confratelui Margulis, ieși aproape în fugă să și aducă o seringă dintr-un vas cu apă care fierbea la foc mic, pe o sobă, în cămăruța de alături. Când se întoarse, blondul se ridicase în șezut și spunea ceva, articulând cu greu. Costache își scosese o carte de vizită și-un creion, încercând să scrie ce auzea: lumină, Popescu, lumină, cu stele, Maica Precistă. I se păru că aude și ceva cu „sar“ sau „dar“, apoi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe care le expunea. Doar că Sonia nu făcea îmbrăcăminte (tată-său se jura că nu știe cum se ține o foarfecă!), ci huse de scaune. Tot Beirutul new fashion, care era minimalist și cam snob, își punea, la bucătărie, șezutul pe huse cu mutra lui Che Guevara, semnate Sonia d’or. Prezentarea ei din France Soir suna halucinant și putea să îl facă invidios și pe tată-său: „Tânăra Sonia, fiica unică a cunoscutului jurnalist Sebas Leclerc, dă o lecție
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez? — Nu, răspunse aspru domnul Gonzalez. — O, sunt bucuroasă, spuse domnișoara Trixie, călcând pe una dintre mâinile întinse ale lui Ignatius. — M-ai nenorocit! tună Ignatius și se ridică dintr-un salt în șezut. Mi-ai zdrobit oasele de la mână. N-am să mai fiu niciodată în stare să o folosesc. — Domnișoara Trixie e foarte ușoară, îl consolă șeful de birou. Nu cred că ți-a putut face prea mult rău. — A călcat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pat! urlă doamna Reilly. Trase de pijama, dar trupul se afundase în saltea ca un meteorit. Ridică-te până nu-ți mut din loc fălcile alea grase. Când văzu poșeta mamei sale ridicându-se deasupra capului, Ignatius se ridică în șezut. — O, Doamne! Ți-ai pus pantofii de jucat popice! Ignatius își aruncă privirea ochilor roșii și albaștri și galbeni dincolo de marginea patului, mai jos de furoul mamei sale care depășea tivul rochiei și de ciorapii de bumbac care stăteau încrețiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
viabile din punct de vedere comercial. Când am pășit în afara hotelului, am fost impresionat de aspectul modest al mașinii pe care gazdele mele o trimiseseră pentru mine. Era argintie și semăna cu o Honda Civic, un model de bază cu șezuturile tapițate cu material textil și, un radio zgâriat. Arăta de parcă ar fi aparținut unui student într-o situație precară, de la universitate. Poate că automobilul de serviciu normal rămăsese în pană și trimiseseră un angajat să mă preia. Dar nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
simplu nu era în stare să manifeste nicio emoție, dovadă că, imediat ce îl primi pe Porfiri în camera sa, Virginski căzu înapoi pe pat. Aceasta îl obligă pe Porfiri să rămână în picioare, în camera nemaiaflându-se niciun loc de șezut, iar acesta din urmă se mulțumi să adulmece aerul, care era neașteptat de înmiresmat. Porfiri se uită la figura amărâtă a tânărului și simți agitația unei anxietăți adânci. Nu putea să nu își amintească de studentul a cărui crimă dublă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fier de sub ele. Din stal s-a auzit un bombănit de dezaprobare, de data asta la adresa lui Flaviano, care, încă în țărână, plângea de furie și de durere. Am aruncat bara lângă el, spunându-i cu voce tare: - Pentru ceva timp șezutul îți va sluji doar să-ți faci nevoile. Mi-am reluat locul într-un ropot de aplauze, singurele de care am avut parte în toată viața. În seara aceea a fost mare petrecere în casa lui Giuliano. Toți nobilii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îi spunea Încolăcindu-se uimită și Încântată În patul garsonierei, a fost fantastic, nu știam că poate fi așa. Maja era pe dinăuntru fin granulată, ca o gogoașă de mătase. Acum Însă e uscată, aproape abrazivă. Elio se ridică În șezut, Își puse picioarele desculțe pe covoraș, Își aranjă smocul de fire sure și umede care-i acopereau pieptul ca o spumă și-și aranjă părul, Încercând cu disperare să spună ceva. Și chiar dacă-i părea meschin să-i spună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Spune-mi dacă faci ceva,/ dacă m-auzi,/ dacă vei avea grijă de tot ce ți-am dat. Visul nu se Întoarse. Din păcate, nu mai era nimic de făcut. De-acum era treaz. Trase așternutul și se ridică În șezut. Își puse papucii de pâslă. Imaginea patului Îl Întristă o clipă, căci era un pat impecabil, cu așternuturile aranjate, cu pernele umflate. Parcă nu dormise nimeni În el. Se forță totuși să gândească pozitiv. Pesimismul său Îi influența negativ Întâmplările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care-i calcă În picioare, pe care Îi Împing, pe care-i lovesc, nu stabilesc un raport Între ei și Roma, decât atunci când li se pare că vreo vânzătoare seamănă cu cine știe ce madonă. Picioarele lor, aparatele de fotografiat, umbrelele și șezuturile Îi ascunseră dezamăgirea Valentinei. Țiganul cu acordeonul Îi puse sub nas un pahar de carton. Câteva monede străluceau pe fundul lui. Emma nu-l văzu, iar țiganul trecu mai departe nemulțumit. A venit vremea să-i spun totul. De-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
năpustit peste mine înarmat de frunze roșiatice. Eram amândoi obosiți în urma „războiului” și îi auzeam răsuflarea alertă. Era lângă mine, pe jos, întins, printre frunze de diferite mărimi. El a spart tăcerea: Angela, îngerul meu păzitor! M-am ridicat în șezut, pe urmă m-am sprijinit în cot și îl priveam în ochi șoptindu-i la ureche: De ce-ai făcut asta? Se uită la mine uimit, așa că am vrut să continui, dar se ridică și el și privi cerul albastru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmi căzu pe obraz, se scurse ușor, la vale și eu deschid ochii. Observ că afară ninge cu fulgi de zăpadă ușori și micuți, fiecare având o formă și mai detaliată decât cel precedent. Am vrut să mă ridic în șezut, probabil intenția de a pleca, însă cineva șopti ușor în timp ce-mi prinsese mână și mă întinse la loc pe spate: Nu pleca, te rog! Cuvintele au fost spuse blând și parcă simțeam durerea cu care le rostise. Mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe care-l luase drept un ecran radar. Trîntit pe jos pe dalele camerei de spital, Lucas se holbă la Marie, al cărei chip arăta o intensă stupefacție, și putu măsura Întreg ridicolul situației. - Un coșmar... Îngăimă el ridicîndu-se În șezut. Cu cine vorbeai? Întrebă el, bănuitor. - Cu medicul. A ieșit tocmai Înainte ca dumneata... Îl cercetă cu privirea. - Parcă ai fi văzut o fantomă. - N-ai plecat la Plymouth? reluă el sec, desprinzînd cu o strîmbătură perfuzia. - Văd că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]