588 matches
-
tînăr care promite... Are viitorul În față. Puteți să-l Întrebați orice. Viitoarea speranță apăru În cele din urmă, tremurînd tot. Spre deosebire de director, acesta era exagerat de palid și, din cîte mi-am putut da seama - purta ochelari -, avea priviri șirete. Îmbrăcat cu niște pantaloni jerpeliți și Încălțat cu galoși, arăta jalnic. Faptul că nu s-a arătat deloc emoționat cînd a fost prezentat de director se datora nu atît calmului, cît expresiei de nedumerire care i se citea permanent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
defect de vedere - încercând s-o străbată, simțea o nesiguranță, ca un permanent dezechilibru, de fiecare dată, însă, învins cu tinerețe și abilitate, înfloream la adierea conversației lor, - le auzeam fără să le ascult, ocrotit de prezența Anei și pleoapele șirete ale fiicei ce-i stătea alături ca o fotografie a ei făcută de un fotograf ambulant, într-un parc, cum se obișnuia înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ori se prefăcea că nu înțelege. Și mă lua cu vorba-i pripită înainte, îmi zâmbea prietinește, își întindea degetul, trăgându-și în piept bărbia, se jura pe onoare și striga că a fost caporal în artilerie. Era o vulpe șireată domnul Sandu Popescu, de nu mai avea margine. Țuicile pe nesimțite le strecura spre pușcaș: boierul plătește! și tutunul, ori lipsea, ori nu lipsea din chimir, un pac nu strica: boierul plătește! Și zâmbea cu fața rumănă ca o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măcar scrisorile care-mi veneau de la București; eram ca într-un vis frumos, din care voiam să nu mă mai trezesc. Dragomir își mișca cu bucurie mustățile lungi, mă lăsa cu dorurile mele, mă primea vesel, mă petrecea cu ochi șireți când plecam - și-și făcea afacerile. Dar de ce putea el face în lipsă-mi, nu-mi păsa. Voiam să mă lase în pace toată lumea, de altceva n-aveam trebuință. Și fata părea că n-are nimic în viața ei decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am fost?... Simții că prea întrebam și răspundeam ușor. Trebuia mai bine să curm dintrodată ciorovăiala aceasta. Sandu, tot zâmbind, mă privea în ochi. Eu, acuma, tăceam. Apoi, asta-i, boierule, eu voiam numai să știu... Atât... Și ochii lui șireți așteptau parcă o mărturisire. Eu încălecai repede și dădui pinteni calului. Iar pe drum, cu neliniște, începui să-mi perindez prin minte toate mișcările și privirile pușcașului. Apoi mă gândii la Chiva, la zorii de dragoste pe care abia-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alte părți mai bogate ale târgului; subțiri, palizi, flăcăuașii aceștia deapănă mărunt din picioare, tremurând în diminețile răcoroase și molfăind încă cea din urmă îmbucătură de pâne. Iar spre bariere, „spre porțile cetății“, se îndreaptă babe cu ochi ascuțiți și șireți, cu șaluri grele în spete. Așteaptă pe sătenii din împrejurimi și dezbat crâncen prețurile, din cinci în cinci bani, cu supărări, cu jurăminte, cu ochii bulbucați, cu gurile care nu-și mai contenesc melițatul. Acolo, în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și cu săniuța, grămădit în lăicere, cu căciula pe sprâncene și cu gulerul ridicat. Numai vârful nasului i se vedea. —Măi Niță, grăi Faliboga cătră Lepădatu... ai văzut și tu pe omul stăpânirii... primarele de la comună... Domnu Vâlcu îi vulpe șireată... Cum vine boieru, adulmecă îndată spre noi... Da’ altfel, cine-l mai vede pe-aici? I-a dat boieru o hârtiuță albastră - și gata, el se chiamă că și-a făcut datoria... Altfel aici noi în de noi trăim - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
număr mare să-i ureze o misiune reușită și să contribuie cu câteva monede din aur la cheltuieli. În ce mă privește, mă plictiseam într-un colț, când iată că veni să se așeze lângă mine un bătrân cu ochi șireți. Era nimeni altul decât Hamza, bărbierul care îmi făcuse circumcizia. Mi-a cerut vești despre tatăl meu și a deplâns moartea dezrobitorului pe care-l întâlnise ultima oară la noi acasă, la Albaicin. S-a interesat apoi de învățătura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
electronice sau târându-și săculețul albastru pentru rufe la spălătoria automată. Nu pot să cred că scriitorii pot să câștige atât de mult, nu-i așa? ... Se oprește și se holbează la mine. Are o față mică și neîncrezătoare, totodată șireată, cu aerul unei trufașe conveniențe în zâmbetu-i viclean. Mi se face pielea de găină. „Vrei să mai facem o dată cunoștință?“ i-am strigat eu mai de mult de vizavi, după care i-am făcut semnul V cu degetele și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce era mai rău. — Alec e în pușcărie. La Brixton, în arest preventiv. A dat de dracu’. El a vrut să-ți spun. Veste proastă? Proastă? Nu, e o veste excelentă care mi se cuvine de drept. Înainte ca figura șireată a Selinei să-mi fi invadat ecranul minții, am sorbit cu nesaț din plăcerea inocentă și pură oferită de știrea că unul dintre cei mai buni și vechi amici ai mei intrase într-un asemenea bucluc. Mmmm, e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se chinuia să-i asculte vorbele spuse pe ocolite. Sănătatea, cum bine știi, rosti solemn morsa, e un lucru ciudat. Al naibii de ciudat. Treaba e să te asiguri că ești tot timpul cu un pas înainte. Mai rapid decât microbul cel șiret, dacă mă-nțelegiă Prinde viermele înainte de a scoate capul, nu? Indienii axona erau obsedați de sănătate și curățenie. Foloseau mai multe metafore derivate din aceste preocupări decât cel mai înrăit ipohondru. — în acest moment își fața Șamanului se transformă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ori cu unul la fel de vechi, bleumarin: acum purta un hanorac larg, parcă lucrat manual în umbre variate și murdare de maro și verde, cu fire atârnând la întâmplare. Știam cu siguranță cine era responsabil de această atrocitate, însă eram prea șireată ca să i-o spun în față. În schimb, i-am spus cu viclenie, subtil: Nu ți-e cald cu puloverul ăsta? Zâmbi mândru. — Îmi place să-l port. Alice mi l-a cumpărat. O doamnă din Wales le face, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de o persoană foarte specială ca să omoare pe cineva în felul acela. — Ce vrei să spui? Mi-am încrețit nasul. — Cele două variante nu prea se potrivesc, am lămurit-o. A-i da lui Charles o supradoză era un lucru șiret și greu de urmărit până la sursă. Nimeni nu a reușit să afle de unde avea Charles drogurile. Era la fel de discret cu asta ca și cu celelalte lucruri - nu ajungi nicăieri așa. Dar să-l târăști până în mijlocul holului principal și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Tipătescu contemplă de la o parte mișcarea”. Situate mai „la o parte” indică faptul că aceste personaje nu sunt separate definitiv de lumea comediei. Tăinuitorul legăturii Zoei cu prefectul este Pristanda, care, „De...”, se așteaptă la o protecție. Pristanda este sluga șireată, „sclavul”, omul de ordine al burgheziei. Pe zelul lui se sprijină Trahanache, Tipătescu, Zoe, pe care-i tratează după deviza „bietei neveste”: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot”. Pristanda e slujbașul mizer plătit și de aceea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cuvinte-mi umple gura; Plecat cu gândul prin febrile spații, M-adun cu greu din unda dăruirii Și-ncerc s-ating în zboruri, constelații Ce mi-au marcat deja, esența firii; De multe ori, aceste situații, M-ademenesc cu alintări șirete, Lipsite de stridențe și ovații, Ce-atâta de meschin știu să mă-mbete; Dar nu...nu reușesc să mă desferic Nici zborului și nici acestor ore, Ce-și torn în mine spasmul lor eteric Cu șoaptele-n multiplicări sonore; Că
MAI TRECE-UN TIMP... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83829_a_85154]
-
poți?” Femeia a luat firul de păr, l-a pus în palmă, a scuipat peste el, apoi l-a netezit și... ca prin minune părul a rămas întins!... ― Asta înseamnă că femeia e deșteaptă, mă frate. Că unele sunt și șirete, ca... - a lăsat vorba la jumătate cel care ședea în fața lui Dumitru. ― Ca ce? - a răsunat întrebarea colectivă. ― Ca vulpea, dragilor - a răspuns cel cu spusa pe jumătate. ― Uite, însă, cum te fură vorba și rachiul din ploscă râde de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
școală am venit, al câtelea am ieșit la examenul de admitere, și așa mai departe, tot șirul de întrebări ce se pun în astfel de împrejurări. Întâmplător, mă așezasem în bancă lângă un băiat mai voinic decât mine. Avea ochii șireți și vocea impresionant de groasă pentru vârsta lui. ― L-ai văzut p-ăla care a dai lista de cărți? mă întrebă el confidențial. ― Da! i-am răspuns eu, curios la culme să aud ce-o să urmeze. ― E un fleț, care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în vreme se afundă. Nu vrea să-mi vândă nicio fărâmă de secundă. Neobosit, le caută pe cele abandonate să le parcurgă când izgonit va fi-n eternitate. Adun petale de crini M-am așezat la marginea unei secunde când, șireata, m-a izbit în hăul alteia. Atunci am început să mă joc cu nuanțe de existență cerându-le crinilor să înflorească doar pentru a-mi goli durerea-n ei. Pe dinafară, în nervuri de emoții, le-a germinat osânda-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
făcându-l să semene cu un porc spinos. Alții repară vase din porțelan cu fisuri mici, opera lor fiind la fel de fină ca o broderie. Bărbierii își fredonează cântecele preferate în timp ce își bărbieresc clienții. Copiii țipă fericiți când cămile cu ochi șireți trec țanțoș, încărcate cu greutăți mari. Ochii mei sunt atrași de bețele pe care se află fructe învelite în zahăr. M-aș simți groaznic dacă n-aș vedea un grup de culi cărând pe umerii goi tije de bambus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că până și prințul Kung se teme de Su Shun. Su Shun conduce treburile statului și ține audiențele în timpul bolii Majestății Sale, el acționează cu din ce în ce mai multă independență față de poruncile împăratului. Puterea lui Su Shun mă îngrijorează și îl consider șiret și capabil de manipulare. Când îl vizitează pe împăratul Hsien Feng, el discută rareori despre chestiuni de stat. În numele grijii față de sănătatea Majestății Sale, îl izolează pe Hsien Feng și își întărește propria poziție. După părerea prințului Ch’un, Su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
supușii au făcut în așa fel încît să se înmulțească. Astfel au apărut imperiile iar mai tîrziu sferele de influență. Antica sclavie a rămas aceeași în modernul dezmăț al demagogiei în care naivii se cred egali cu cei care, mai șireți ca ei, îi stăpînesc. De fapt în noua societate s-a instalat tiranocrația. Nu încape îndoială că doar la Judecata de Apoi va fi o turmă și-un Păstor. Libertatea e o vorbă cu care ne dezmierdăm: permanentă se dovedește
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
câștigat. Dacă aveau de vândut, să zicem, niște grâu alac (o prăpădenie de grâușor - mai mult o buruiană - care făcea În spiculeț un singur bob; unul singur, mama ei de viață), totul se petrecea cu un zgomot ascuțit și Învăluiri șirete În vorbe. Cumpărătorul era amețit și Încredințat În gura mare și cu tremur În glas că În acele boabe amestecate cu pleavă se strânseseră toate sevele pământului și lumina cerului; de fapt, grâul ăla ar fi fost pentru Închinat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. 3. Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret. 4. El i-a zis: "Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?" Amnon i-a răspuns: "Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom." 5. Ionadab i-a zis: "Culcă-te în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
treptat, nu doar năruita cetate, ci sufletele, bolile și spaimele șoricimii. Nu încetau să tot vină, barbarii, să se amestece cu onorabilii cetățeni rozători. Atât rămăsese, atât deveniseră barbarii și barbarizații lor captivi, o enormă masă de șoricei flămânzi și șireți, gata de marile fieste ale năruirii. Însemnați cu toții: o cicatrice-rid, la capătul sprâncenelor. Un abia perceptibil semn, în care se citea ticul speței șmechere și degenerate: ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se leagănă lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici o primejdie, n-ar fi avut de ce să-i fie frică de Vasile. Dar încremenise, țintuit, nu se putea mișca... nici când a auzit pași apropiindu-se. Nu s-a clintit și ce pași solemni avea, dintr-odată, schizofrenicul ăla șiret și slugarnic! Pas pedeapsă, de procuror. Ca un părinte pedepsitor și țeapăn, așa se apropia nebunul. Vasile ajunsese în spatele lui Tolea. Se oprise, lipit de spinarea încovoiată a profesorului Anatol Dominic Vancea Voinov. Nu mai scârțâiau nici ușile. Lumea încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]