682 matches
-
Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului POVESTE DE DRAGOSTE Am să îți spun acum, chiar dacă tu nu mă auzi, Ca viata chiar de inca-mi curge prin ochii veșnic uzi, E simplu fum ce se ridică șiroind în sus, Se risipește peste ceea ce eu încă nu ți-am spus. Bat păsări din aripi strânse, prinse-n colivii Din clipa-n care am înțeles că tu nu ai să vii, S-a rătăcit corabia vieții mele într-un
POVESTE DE DRAGOSTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381930_a_383259]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PLOAIA Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului PLOAIA ” Știi, iubita mea, de-aseară plouă-ntruna...Cât mai plouă! Șiroiesc mărgăritare sub luminile de ceară, sau, în ochi, scântei de rouă din priviri iscoditoare...” Ploaia-mi bate în fereastră... Parc-ar fi privirea-ți blândă ce o simt cum mă atinge cu lucirea ei albastră, delicată, dar arzândă, și pe
PLOAIA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380347_a_381676]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎMI SPUN... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1695 din 22 august 2015 Toate Articolele Autorului Azi ploaia îmi va șiroi prin gânduri, Nu tu, iubire care nu mai vii ca să îmi ștergi torentele din rânduri... Nu-mi mai citești cuprinsul ,nu-mi mai scrii poeme pe bărcuțe de hârtie, nu-mi mai împachetezi niciun refren în foi albastre de melancolie
ÎMI SPUN... de AURA POPA în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380559_a_381888]
-
Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului POVESTE DE DRAGOSTE Am să îți spun acum, chiar dacă tu nu mă auzi, Ca viata chiar de încă-mi curge prin ochii veșnic uzi, E simplu fum, ce se ridică șiroind în sus, Se risipește peste ceea ce eu încă nu ți-am spus. Bat păsări din aripi strânse, prinse-n colivii, Din clipa-n care am înțeles că tu nu ai să vii, S-a rătăcit corabia vieții mele într-un
POVESTE DE DRAGOSTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379348_a_380677]
-
timp de 6 luni, un timp relativ scurt, raportat la alți compatrioți care și-au găsit adăpost în acest infern al Gherlei și, mulți, pentru totdeauna.”(Victor Maghiar, Drumul Robilor. Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca-2014, p. 151) Toate fanteziile cruzimii șiroiau pe frunțile înguste fără minte ale administrației comuniste și ale călăilor-torționari. Un colonel-comandant, trecut prin școala prostimii și-a pus aghiotanții să zidească pe unii în propriile celule: Zidul s-a închis peste mine și o nefirească liniște se continua
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
său ceresc. Scuipat și huiduit, stropit cu lacrimi, Iisus, neliniștit, speriat, s- a resemnat și- a acceptat epuizat, paharul. Dar s- a pornit amnarul Cerului cu fulger scânteind. În gestul lui dumnezeiesc, oprind, S- a sprijinit de zid, cu sânge șiroind Apoi cu Veronica s- a-ntalnit, Iar ea cu o năframa l- a șters și l- a umbrit Și chipul lui pe sal s- a- ntipărit. A fost prima icoana adevărată. Suflete, - ai simțit? - S atâtea semne-porți Prin care trecem umili
VIA DOLOROSA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380871_a_382200]
-
cea cu numărul 101 și, însoțită de câteva persoane curioase, dar și destul de îngrijorate, pătrund în incinta camerei de hotel, unde, căzută între paturi, cu pantalonul îmbrăcat pe un picior, cu o plagă deschisă în zona capului, de unde sângele îi șiroia pe după ureche și pe umărul stâng, Romelia, o femeie frumoasă, blondă, ce nu-și arăta vârsta nici măcar în această postură, printre gemetele ce nu încetau, nu contenea să mulțumească salvatorilor, deși biata femeie făcea eforturi vizibile să se abțină. În afară de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
se vând, donează, ne donează, clonează, cumpără, ne cumpără, se cumpără influențe, teritorii, țări, guverne, sisteme de alianțe în România lor... Eu, România. Astăzi, de ziua mea. Ce zi tristă, copilul meu... 1 Decembrie 2010 „Sunt îngenuncheată, rănită, cu lacrimi șiroind pe obrazi. Hainele -mi sunt zdrențuite, rănile-mi sunt pline de puroi, fața-mi cândva frumoasă e brăzdată de dureri, sufletul îmi plânge, carnea mi-e sfâșiată. Peste zdrențe mi-au pus steaguri. Steaguri multe. Să înlocuiască hainele pe care
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu o rochiță de tablă galvanizată... Potecile dealurilor se scurg cu târnele goale agățate în cobilițele cocoșate de timpuri de aramă, spre satul desculț, cu călcâiele răgușite șiroind și el, fie spre cimitirul proaspăt, fie în Șasa, regina satului, sat tot mai bătrân, tot mai gârbovit și ofilit, plin de uitare, ascultând rugăciunea cimitirului rezemat de cruci, plin de mușuroaie cu suflete calde. Luna a sărit de mult
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
se întâlnesc, Printre perdele-nvăluind realitatea Iluzii vechi și noi, ce gânduri mereu hrănesc, Îmbrățișând strâns în ele eternitatea... Deasupra orizonturilor neștiute, Brusc plutesc în neant, ființa-mi pacea găsind... În spațiu se-nalță rugăciuni nevăzute, Printre lacrimi însă reci simțite șiroind... Privesc spre pământ, printre raze pășind usor, Parcă nu aș fi eu, trupul nu-mi pot atinge, Ma văd pe mine, un străin în vise, în zbor, Ce dureri stinge, și-amaruri în șoapte-nvinge... Sunt doar o umbră rătăcind
STRĂIN ÎN VISE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374030_a_375359]
-
să dea ascultare poruncii, însă ca un făcut, piatra ieșită din pavaj, pe care de obicei avea grijă să o ocolească, îi aținu calea împiedicând-o și după senzația de arsură la genunchi, o șuviță subțire de sânge, porni să șiroiască de-a lungul piciorului. Auzindu-i țipătul înnăbușit, mama își întoarse capul și văzându-i genunchiul zdrelit, pufni nemulțumită: “Poftim, de ce să mă mai mir când îmi spun alții că ești adormită? Treci imediat de te spală și, la culcare
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
Una, încă una... apoi, deodată, doar tăcerea adâncă în care timpul îi păru că încremenește... Imaginea ce i se înfățișa ochilor, ardea în tonuri de roșu murdar, peste care se cernea o lumină întunecată Covorul mototolit de sub picioare, sângele ce șiroia printre degetele vinovate din tâmpla celui cu ochii încremeniți de-a pururea într-o expresie de uluială și întristată neînțelegere, iar pe deasupra lor, alți ochi, plumbuiți în groaza neputinței. Aplecată asupra imaginii, Aurelia privi îndelung făptura celui care, ca un
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie se-împrăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile, șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși de scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâța s-a împletit ca un șarpe
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
și moartea în egală măsură.La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în viese-împrăștie un miros greu de fum,de cazan neîndulcitde porumbi și cartofi copți în spuzăcu veșnicia ascunsă în fiece buteiar firul neiertător ce leagă lumile,șiroind eliptic printre sânii tăi neatinșide scorburile judecății de apoi,devastează potecile dezlănțuite.Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir,mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete.O mâța s-a împletit ca un șarpede bastonul
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
cam cum arătam eu. Ca să mă liniștească, până să urce liftul la 9, ea mi-a zis: -Ia dă oleacă mâna deoparte, să vedem ce s-a întâmplat. Cu greu am luat mâna pe care o țineam pâlnie peste ochiul șiroind, de parcă voiam să țin ochiul să nu sară afară. -Aaaa, nu-i nimic, mi-a zis ea cu un zâmbet forțat. Ai un rid în plus. Mi-am dat seama că vrea să mă încurajeze, dar acum, îmi prindea bine
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
DE GHEAȚĂ PE LA GEAMURI Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Flori de gheață pe la geamuri Tremură în mine Semn că uite primăvara Vine-ncet, dar vine! Se topesc în lacrimi triste Șiroind a moarte Într-o dulce tânguire Duc iarna departe Flori de gheață pe la geamuri Mâine n-or să fie Însă câte-or să răsară Roșii pe câmpie... Referință Bibliografică: Flori de gheață pe la geamuri / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FLORI DE GHEAŢĂ PE LA GEAMURI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346805_a_348134]
-
infern. În vuiet de războaie alunecă în zbor De se cutremur’ munții din calea lor fugind Și una li-e mânia, și-n ochi același foc Și-un iad apocaliptic e-n răzbunarea lor, Ca sângele pe spadă de veacuri șiroind Se spăimântau și morții de-atâta nenoroc. În ropot de picioare, ca aburii din iad Își încleștară dinții și săbiile-n teacă, Potop e-ntreg cuprinsul, și-n iarbă morții cad Și sfinții din icoane privirea și-o apleacă. Chiar
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
continuă vânătoare, sărbătorile se repetă la intervale aproape normale, dar vă spun nu e deloc important mersul ceasului în acest timp degradant, ci faptul că a fost ucisă cu sălbăticie o iubire promisă. Am zărit-o cum alerga, precum ciuta, șiroia sângele din ea, neștiuta. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Mi s-a spus / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 818, Anul III, 28 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MI S-A SPUS de BORIS MEHR în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345423_a_346752]
-
podul palmei, și-i simți udul cald prelingându-se apoi pe o frunză mare de nufăr. Știa că trebuia să fugă spre casă, să ajungă cât mai repede, însă în față nu se mai vedea nimic, ploaia îl lovea puternic șiroindu-i neîncetat pe obraji, undeva în stânga lui un copac ardea cuprins de flăcările unui fulger galben-albăstriu, sălciile se aplecau sub bătaia furtunii până la pământ, trosneau, scârțâiau cu vaiete prelungi și nemaiauzite... Nu se opri din alergat nici când se împiedică
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
reușită, așa cum îmi doresc din tot sufletul să fie... Am pregătit totul cu atenție și, mai mult de atât nu pot să fac. Va fi bine, sunt convinsă. Domnul mă va ajuta...”, se încuraja Emanuela de una singură, în timp ce apa șiroia pe trupul ei limpezându-i gândurile și liniștindu-i sufletul. Închise apa, se șterse bine, își îmbrăcă pijamaua și după ce-și uscă atentă părul și mai trase o privire de control la bagajele pregătite și împrăștiate prin încăpere, stinse lumina
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
pe o margine de lume/pat pliant sau scaun rulant/ nu mă fluiera n-am ochi decât pentru tăceri dezamorsate e așa o noapte fără zâmbetul tău bea vinul alb cu sufletul roșu nu mă tem să dansez cu zăpadă șiroindu-mi pe piept se scurg sentimente albastre din cerul concav vino nebunule demn în parc te aștept cu lumea din mine că un colț de mistreț e argint între mine și cer pe aleile albe strălucește întreg al lumii mister
GLAMOUR de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376614_a_377943]
-
Ce-i în suflețelul tău chinuit, draga mea? Nemișcată, Emanuela o privea pe Simona, ca și când nu ar fi văzut-o și nu ar fi auzit-o. După câteva clipe lungi, expresia chipului i se schimbă și lacrimile începură să-i șiroiască pe obraz. Rușinându-se de prietena ei, încercă să-și ferească privirea întorcându-și capul, dar Simona îi fixase strâns bărbia între cele două degete și o țintuia cu privirea. - Nu știu, Simona, începu Emanueala să vorbească în șoaptă. M-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
fi gândit c-aș putea să o duc vreodată. Un concurs cu moartea ... Fugeam și plângeam și îl rugam pe Dumnezeu să găsească clorură de potasiu la nou-născuți ... îl rugam cu tot sufletul meu, cu strigăte înăbușite și cu lacrimile șiroind ... Distanța de la rezerva cu pricina până la secția de nou-născuți era cam de vreo 70 -80 de metri, pe același etaj ... Simțeam că nu mai ajung. Linia izoelectrică era în fața mea, ca o barieră, ca un punct terminus, ca un ștreang
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
Oare de ce-am plecat din al iubirii adăpost? E iarna-n care lupii-mi urlă-a remușcare Și-ngheata florile iubirii-n gerul crunt, Și orice gând îmi plânge și mă doare, Nu vreau o altă dimineață cu lacrimi șiroind! Să plec și eu aș vrea cât mai degrabă, În lumea rece-n care nu mai sunt dureri, Să mă acopere cu totul nămeții de zăpadă, Să uit ca trăiesc clipa prin pânza unui ieri! Dorina Omota Referință Bibliografică: Ninge
NINGE CU DOR... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376693_a_378022]
-
este ridicat cu frânghii, partea transversală a crucii este legată sau bătută în cuie de cea verticală, pe care în cele din urmă se fixează un mic suport pentru corp, străpungându-¬i picioarele amândouă. Ridicat în bătaia soarelui, însetat, bătut, șiroind de sânge, acoperit de răni și expus privirilor mulțimii, Iisus oferă o priveliște sfâșietoare. El trăiește ceasuri întregi de durere a întregului Său trup. Brațele îi sunt vlăguite, iar noianul de crampe simte cum îi rupe mușchii, pielea de pe spate
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]