2,359 matches
-
României! De la faimoasele cuvinte ale lui Postelincu, " Am fost un imbecil!", n-am văzut "patriot" mai spășit decât dl. Ioachim Oană, atunci când recunoștea că vina pierderii medaliei de aur a Andreei Răducan i se datorează în exclusivitate! Astfel de numiri șocante nu indică, însă, puterea PDSR-ului, ci, dimpotrivă, slăbiciunea sa. Un partid care stând patru ani în opoziție n-a fost capabil să se reformeze și să producă oameni competenți e, orice s-ar zice, un partid neputincios. Dl. Năstase
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
în ierarhia Terrei, atunci să procedăm în consecință, eliminînd hotărît cuvintele așa-zis "pitorești", "relaxante", "nonconformiste", aparținînd de fapt vocabularului țigănesc sau sexologic. Mai înstăriți, poate, în zestrea lingvistică, francezii - de exemplu - își îngăduie luxul de a folosi un cuvînt șocant, merde, care vine din latinescul merda = Vulg. Excrement uman și animal. Dificultate. Plictiseală. A fi într-o încurcătură: "être dans la merde". Proliferarea fondului lingvistic țigănesc, ca și "limbajul fără perdea", sexologic, ne subminează frecvent frumusețea limbii materne, migrînd în
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
la această cursă (narativă) cu obstacole, creând impresia că nimic nu e mai simplu decât să le depășești unul după altul și să treci surâzător linia de sosire. Personajul-narator ni se prezintă singur, de la început, într-un stil direct și șocant: " Sunt mic, urât, diform, ghebos. Și rău. Mi s-a spus întotdeauna, aproape de când reușesc să-mi amintesc despre mine, că sunt urât și rău. Am început să cred că este așa. Mai ales că niciodată n-am fost în
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
refer la faptul că sub domnia sa reapar în viața publică tot felul de slugoi ai lui Ceaușescu, vechi stindarde ale comunistului național promovat de Pingelică. Numirea - fie și "interimar" - a lui Dinu Săraru în fruntea Teatrului Național din București e șocantă prin simbolistica implicită. Lăsând de-o parte convingerile sale comuniste, apăsat exprimate într-o publicistică rudimentară și ridicolă, în care strălucește ca o bijuterie "reportajul" în care-i prezenta pe Virgil Ierunca și Monica Lovinescu drept locuitori ai unui infern
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
pe care Florin Călinescu le acordă cu o încăpățânare, admirabilă în felul ei, "foștilor". Declarând ritos că pe domnia sa nu-l mai interesează ce-a făcut cutare sau cutare demnitar în vremea comunismului, popularul moderator construiește o judecată pe cât de șocantă, pe atât de găunoasă: marea problemă cu acești oameni e că se află în înaltele poziții de azi tocmai în numele acelui trecut! Ce calități dovedite după 1990 l-au făcut pe dl. Săraru atât de potrivit pentru noua sinecură? Și
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
idealul țăranului polonez sărac era țăranul înstărit". "Clasa muncitoare era un fenomen nou". Socialiștii polonezi de la 1900 aveau succes doar la muncitorii bine plătiți și înalt calificați. "Toți ceilalți erau legați de pătura muncitorească rurală", conchide Watt. Nu mai puțin șocante, pentru similitudinile eventuale, sînt remarcile lui Kolakowski despre biserica catolică poloneză, "rigidă, sarmatizantă (?), nepreocupată de nici o îndoială religioasă, pe scurt, o biserică cu totul simplă, puțin vigilentă în plan intelectual, în mare, destul de primitivă". Și noi care credeam că astfel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
cuvînt nu e consecința unei corespondențe limbaj-realitate, ci a felului în care utilizăm limbajul, ne obligă să reflectăm la natura enigmatică, ciudată a limbajului obișnuit. Aceleași cuvinte care într-un context sună firesc și trec prin urmare neobservate, pot fi șocant de misterioase sau de bizare într-un alt context de întrebuințare. Teoria literară, așadar, trebuie să renunțe la a căuta o diferență constitutivă între limbajul său și cel al cotidianului, pentru a accepta în schimb șocanta revelație că unul și
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
urmare neobservate, pot fi șocant de misterioase sau de bizare într-un alt context de întrebuințare. Teoria literară, așadar, trebuie să renunțe la a căuta o diferență constitutivă între limbajul său și cel al cotidianului, pentru a accepta în schimb șocanta revelație că unul și același limbaj ne e firesc și la îndemînă, sau dimpotrivă, străin și de neînțeles. Am simplificat enorm raționamentul și concluzia autoarei, dar nu am falsificat-o. Filologii vor recunoaște aici o veche și complicată problemă a
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
așazicînd baza de calcul, putem avea surprize uriașe și neplăcute. O anchetă a unui post de televiziune a vrut să descopere dacă oamenii de pe stradă știu ce semnificație are ziua de 15 ianuarie sau cine este Eminescu. Răspunsurile au fost șocante. O jună copilă bănuia că Eminescu a fost "un autor" iar o venerabilă locuitoare a capitalei n-avea idee de ce înseamnă data cu pricina, care, pentru o a treia persoană, tînără, de data aceasta, reprezenta aniversarea Unirii. Cînd dai peste
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
Piața Victoriei și în Palatul Victoriei și în Palatul Cotroceni. La Radio România Actualități, "mașina de periat" scoate fum, iar la ziare și reviste de buzunar începe să curgă publicitatea, semn că interesele materiale și simpatiile politice au generat reorientări șocante." Dincolo de acuzele pe care le aduce confraților săi Cornel Nistorescu, Cronicarul își pune întrebarea dacă nu cumva Nistorescu însuși nu tînjește după publicitatea care a început să curgă la alții după schimbarea puterii. După opinia Cronicarului, Nistorescu ar fi făcut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
economia neagră tinde să devină unica sursă de aprovizionare, iar corupția singura pârghie a sistemului. Valorile capitale sunt deja pervertite, iar faptul că sunt acceptate ca atare se încarcă de tragismul inconștienței. Consimțământul colectiv pentru amoralitate nu mai are nimic șocant. Parada este perversă și nimeni nu vede. Parada este perversă și nimeni nu vede. Într-adevăr. Asemenea cuvinte până acum parcă nu se mai împerecheară în limba română. O tresărire de geniu, între timp adormită... Sau: Consimțământul colectiv ne mai
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
perversă și nimeni nu vede. Parada este perversă și nimeni nu vede. Într-adevăr. Asemenea cuvinte până acum parcă nu se mai împerecheară în limba română. O tresărire de geniu, între timp adormită... Sau: Consimțământul colectiv ne mai având nimic șocant... Propoziții pe care Camerele reunite ar trebui să le dezbată într-o ședință națională... Faptul că din două familii urzicenene, a lui Balcan și a subsemnatului, locuind pe aceeași stradă Ferdinand, în vecinătate, ieșiră două vlăstare învățate, Haralambie Balcan, zis
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
o parte, de un misticism special, asumat, pe de altă parte, de un fel de eleganță metaforică. Primul ține de o filosofie personală, sentimentală și livrescă în același timp. A doua cred că este produsul unei vîrste literare: în ciuda confesiunilor șocante, Gabriela Melinescu păstrează și în jurnal stilul eufemizant consacrat la noi în anii '60. Un jurnal de obicei îl interesează pe cititorul său. Cu toate aspectele negative care decurg de aici, dar și cu satisfacțiile inerente. Acest jurnal te poate
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
a fost unul din marii scriitori și, în același timp (scelerat), unul din marii ticăloși ai acestei țări. N-a semnat el oare condamnarea la moarte a unor țărani prigoniți de regimul comunist? * Boala e o extravaganță, precum orice apropiere șocantă de umanitate. Marii vizionari, întemeietorii de religii, nu par adesea extravaganți, aidoma unor bolnavi faimoși? * O vorbă memorabilă, rostită de un zeu(?) torturat și de Gestapo și de NKVD, relatată de Jacques Rossi: "Naziștii te chinuie ca să le spui adevărul
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
tărie morală, încercam de fapt să ne ridicăm moralul, să ne păstrăm conștiința curată, să ne oțelim voința de a supraviețui". * Celălalt text memorialistic e semnat de un pictor, Vasile Varga și conține Amintiri despre Aurel Cojan. Introducerea e voit șocantă: "Pentru un pictor, e plictisitor să scrie. Fiind pictor, pentru mine e plictisitor să scriu. Să sari nu numai dintr-o modalitate de exprimare a unora și acelorași lucruri, într-alta, ci într-una în care lucrurile ce se spun
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
cu Viorel Hrebenciuc. Ar fi fost înțelept, din partea lui Cristian Tudor Popescu, să treacă sub tăcere această legătură. Dezvăluind-o (fie și cu un dispreț de ultimă oră față de Viorel Hrebenciuc) n-a făcut decât să confirme, într-un mod șocant, ceea ce oricum se putea observa de multă vreme: că ziarul era de partea PSD. Susținerea PSD a fost practicată de ziarul "Adevărul" în modul cel mai dizgrațios posibil: prin SIMULAREA obiectivității. Dacă România a pierdut cincisprezece ani din istoria sa
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
generală a planetei pe care trăim, câte o imagine ți se blochează pe retină și nu mai scapi de ea. Pentru mine, o astfel de imagine a fost aceea a mamei studentului schilodit de mineri. Imaginea era cu atât mai șocantă cu cât ea îl conținea, în sala de tribunal unde se desfășura, și pe autorul - nu numai moral - al întregii, hidoase, întâmplări, Miron Cozma. Era, ce-i drept, un alt personaj decât cel cu care, în cincisprezece ani de nebunie
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
nu știau și, din iscusință, erau reținuți în ceea ce spuneau. Mai nou, compozitorii rîvnesc la tot ceea văd: aidoma lăcustelor nu cruță nimic. Nici autenticitatea mesajului, nici acuratețea stilului. în schimb se îmbuibă cu déjŕ-vu-uri (postmoderniste?) ori, dimpotrivă, cu experiențe șocante, nemaipomenite (moderniste?), care suspendă frecvent decența, discreția, la urma urmei, bunul gust. Or, îmbuibarea duce la indigestie, indigestia la anemie și anemia la dispariție. Istoria muzicii savante este și istoria congestionării conștiinței de compozitor, care nu s-ar fi căzut
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
Tare și viscolit în Werther-ul lui Andrei Șerban. "Cristos se naște...". Charlotte ține corpul fără viață al lui Werther. Ninge. Tare și viscolit, la Viena, în iarna lui 2005. E limpede că lectura lui Andrei Șerban, tare, cum se spune, șocantă pentru melomanii tradiționaliști este o reacție la libretul lui Edouard Blau, Paul Milliet și Georges Hartmann. Extrem de siropos. Libretul tratează tema din romanul Suferințele tînărului Werther nu doar ca pe o dulcegărie ieftină, ci ca pe o poveste de iubire
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
hiperbolelor. A vrut să spună "nu" la orice, deși s-a încurcat în înfierarea fără rezerve a omului, concomitent cu elogierea lui umanistă, ca și în vicisitudini amoroase, dovedindu-se un amant jalnic și înșelat. A fost autorul celui mai șocant vers din poezia rusă: "îmi place să privesc cum mor copiii", - pentru care critica moralizatoare rusă, inclusiv dizidenții sovietici, nu l-au iertat niciodată. în volumul Reînvierea lui Maiakovski, scris în ultimii ani ai puterii sovietice, poetul și eseistul Iuri
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
bunului plac și a afirmării de sine. Karabcievski are dreptate, în oarecare măsură. Neoavangardismul rus al anilor �70-'80 a folosit unele dintre procedeele maiakovskiene timpurii, refuzând să recunoască și cea mai infimă înrudire cu el. E vorba de caracterul șocant, de jocul de-a cinismul, de umorul negru, în sfârșit, de dezgustul față de cultură. Conceptualismul moscovit seamănă cu timpuriul Maiakovski prin manifestare și prin stilistica happeningurilor sale. Dar conceptualiștii, mai maturi și mai rafinați din punct de vedere cultural, au
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Bacovia preferă a merge pe o cale așa-zicînd tradițională. în prefața celui de-al doilea tom, voluminos și acesta, al Dosarului Bacovia, subintitulat O descriere a operei, e mărturisită o atitudine antipedantă, dar totodată mult deosebită de furoarea căutării ineditului șocant (indus, cînd nu poate fi dedus), îndeajuns de răspîndită, atitudine înrudită oarecum cu cea a unui Lucian Raicu (din Calea de acces și nu numai): Acest volum e un Bacovia en détail. Ideea care m-a preocupat a fost să
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
pseudonime, și noi nu?!..." Nu-i o anecdotă. Milo Petroveanu însuși îmi povestise, făcând haz. Acum,... pe Nego puteai să-l crezi în stare de orice, numai să fie antisemit, nu. Din cauza culturii. Cu pseudonimele astea... Câți nu au nume șocante, și nu se duc să și le schimbe... Chiar și prieteni evrei, având nume de stomatologi, - se întâmplă. Și mie îmi trecuse prin cap să-mi schimb numele. Pe tata, macedonean, în acte, îl chema Țoghiu, Toma Țoghiu, iar pe
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
Mosolyok... Palotajo, dacă n-am greșit transcrierea. . Apropo de fățărnicia ca instituție de stat. Sau de convențiile saloanelor că centre fixe ale societății în care o regulă este să fii prefăcut în general, orice act de sinceritate devenind o încălcare șocantă și necuviincioasa a obiceiului stabilit. De unde un farmec anume de istorioara engleză clasică pentru copii cu o prințesă avînd mereu un surîs contrar pe față, un zîmbet înghețat, prefăcut și care va avea de furcă întîlnind copilă nevinovată de la țară
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
și sensibilității celor doi, Trekkie și Leonard, pentru că în definitiv cel care categoric avea o legătură extramaritală era totuși Ian Parsons (cu Norah Smallwood). Asemenea concatenări amoroase sînt mai degrabă comune în lumea artistică și literară. Tocmai de aceea e șocant să citești această corespondență, în care protagoniștii nu par (de cele mai multe ori) defel tulburați de ce se întîmplă, nici apăsați, nici excitați de clandestinitate. În majoritatea scrisorilor se vorbește despre pisici, trandafiri și orhidee, limonade și prăjituri, dar și despre poemele
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]