1,530 matches
-
săru’ mâna”. Îl știau de când se știau și pe ei; de când aflaseră Însă la școală faptele de arme ale veteranului, prețuirea lor ajunsese nesfârșită. În fiecare an, de Ziua Eroilor, venea și le vorbea elevilor despre vitejia ostașilor care nu șovăiseră să-și dea viața pentru eliberarea țării și pentru bunăstarea ei. Copiii erau totdeauna mișcați și Își Închipuiau cum Îi sfârtecaseră gloanțele pe eroi și cum, Înainte de a muri, apucau să mai secere vreo trei-patru nemți care le călcaseră țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să mă umple de plumbi. Până una-alta, trei dintre ei scotoceau prin atașul motocicletei, iar al patrulea mă păzea...”. Când ăia scoseseră strigăte de Încântare, cel ce păzea prizonierul Își aruncase, pofticios, privirile Într-acolo. Locotenentul n-avea să șovăie nici o clipită: culesese din iarba grasă un automat nemțesc și le dăduse de cheltuială rușilor care, oricum, voiau să-l piardă. „Înțelegeți, mă?” se interesă Vieru, Încercând să prindă uităturile celorlalți doi căutători. „Zi mai departe!” răspunse unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă speriam, nu țopăiam. Ba chiar, când vedeam a patra sau a cincea oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ședința s-a Încheiat cu afirmarea voinței tuturor participanților, și anume Înlăturarea și Înlocuirea lui Cel ce Doarme. Rămâne de văzut cum, când și cu cine. Semnat: Scrib.” După cum vedeți, nu toți sunt nesimțitori ca voi În fața frământărilor societății. Am șovăit mult, În calitate de redactor-șef al Gazetei, dacă să pun articolul care urmează și care-mi aparține la rubrica de politică sau la cea de cultură. A biruit gândul cel drept că valorile culturale sunt perene - adică veșnice -, pe când cele politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi simțite cu trupul, Repetentu Începu să priceapă că acelea Își pierduseră, În rotirea lor, zalele dintre ele. Își acoperi iară urechile cu palmele. Pe Florea Cucu vifornița Îl Împingea de la spate, grăbindu-i mersul șontâcăit și făcându-l să șovăie cu vârful toiagului prin zăpada ce se așternea văzând cu ochii. Răsufla greu și se bucură atunci când, prin desimea și goana bezmetică a fulgilor zări, aproape nemișcată, Înfățișarea ca o umbră șuierătoare a singurului stejar rămas pe marginea drumului tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
găsise un fragment dintr-o presupusă scrisoare, adresată tot bărbosului și care fusese descifrat, În cele din urmă, fără să aducă cine știe ce lămuriri În desfășurarea anchetei: „... În scrisoarea de sinucidere pe care până la urmă ți-am trimis-o, deși am șovăit Îndelung, am uitat deliberat să-ți spun că o iubesc cu deznădejde pe Marianti, fiica grecului Dadgelinis, și că acea deznădejde se adunase și ea la cele ce mă Îndemnaseră să ung cu vaselină frânghia cea nouă, atârnată de căpriorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de inamici. Tancul lângă care se aciuase și Monstrulică Își tură uriașul motor și Începu să se miște ușor, căutând o poziție de tragere cât mai bună. Cei din jurul mașinăriei se răspândiră care Încotro. Turela se roti, țeava păru că șovăie puțin, apoi rămase neclintită, Îndreptată către cupola bibliotecii. Urmară o bubuitură, un vuiet și din clădire se Înălțară flăcări aproape nesfârșite. „He-he! Dracu’ i-a luat!” auzi Monstrulică un glas Încântat. În spatele tancului, locotenentul-major Foameangât leșinase de durere, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și copacii din imensa incintă a balamucului. Câțiva paznici alergară după el, Însă se lăsară păgubași, Înfrânți de Întinderea curții. Adulmecând aerul cu nările uscate, scorojite și pline de crăpături adânci, Începu să caute printre barăci. Se opri, fără să șovăie prea mult, În fața unor ferestre zăbrelite. Își Înălță cu greu căpățâna chinuită, Își vârî botul printre drugii groși de fier și necheză ușor. Deținutul-pacient Mihai Enin Îl auzi și pentru prima oară În viața lui se simți fericit și ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu Închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și chipul Înnobilat de apropierea morții: ― Mai ții tu minte când erai mic și făceai Întreceri de somn? Oftă din greu, părând că șovăie Între veselia prefăcută și Împăcare. Hai, Repetentule, cine adoarme ultimul... PAGE 398 PAGE 399
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-l ,,corupă” pe David Dragu care-și păstra încă virginitatea. Partea a doua este dominată de acumularea simultană de tensiuni, pe diferite planuri (planul istoric, în care este implicat mai ales Emilian, planul ideatic în care plutește Pavel Anicet, șovăind mereu între cele două iubiri ale sale și un plan al realității inevitabile care îl copleșește pe David Dragu, silit să asiste la moartea tatălui). Din tot acest conglomerat de evenimente alternând cu gândurile personajelor, ideea care se desprinde treptat
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
pe care o comanda de Italia. Legenda spune că, înainte ca legiunea să înceapă trecerea râului, pe cer s-a ivit o cometă strălucitoare. Caesar a avut un vis care l-a pus pe gânduri și l-a făcut să șovăie. Din nou s-a întâmplat un fapt miraculos. Un uriaș frumos ca un zeu a apărut pe malul fluviului, cântând din fluier. Păstorii din apropiere, santinelele și trâmbițașii au rămas uimiți de cântecul străinului. Unul dintre trâmbițași s-a aruncat
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
mazilit. Sunt gata a-mi apăra țara, cu arma! a răspuns Brâncoveanu cu demnitate. Nu poți, a rânjit aga. Zece mii de soldați turci și tătari stau gata să se repeadă asupra Bucureștiului. Amenințarea a speriat pe boieri. Au prins a șovăi. Aga s-a arătat atunci și mai aspru. L-a pus domn pe un boier dușman al lui Brâncoveanu și s-a răstit trufaș: Acum când nu mai ești domn, poruncesc să pleci. cu toată casa ta, cu feciorii și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
puțin până la redute. Deodată, s-a ivit în cale o râpă alunecoasă, cu mărăciniș aspru și cumplit de țepos. Aici au intrat în bătaia puștilor automate. Un foc ucigător, o perdea nesfârșită și neîntreruptă de gloanțe secerau ostașii. Nimeni nu șovăia. Nimeni nu se speria. Nimeni nu murmura. În frunte se afla maiorul Șonțu, cu sabia în mână. Gloanțele țiuiau în juru-i, dar nu-l atingeau. Toți îl urmăreau cu privirile, cu pasul, cu gândul, cu inima. Mai mult de jumătate
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
unei bătrâne care mătura o încăpere de jos, tânărul urcă încet scara, oprindu-se la fiecare treaptă ca un proaspăt curtean îngrijorat de primirea pe care avea să i-o facă regele. Când ajunse sus, rămase o clipă pe palier, șovăind să ridice ciocănelul grotesc care împodobea ușa atelierului unde lucra, fără îndoială, pictorul lui Henric al IV-lea, părăsit de Marie de Medicis pentru Rubens [...]. Copleșit de mizerie și uimit în acel moment de îndrăzneala sa, sărmanul neofit nici n-
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-l ghideze într-o manieră decentă: „Voi mume și voi tați așijderea,/ Copii, chiar și o droaie de-ați avea,/ Să-i privegheați cu grijă veșnic trează,/ Atâta vreme cât vă sunt în pază./ Luați seama ca prin pilda voastră rea/ Sau șovăind pedeapsă a le da/ Pierzării să-i sortiți... Altfel socot/ Că v ați plătit greșeala scump de tot.”133 Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt nu doar o simplă galerie de portrete, diverse și remarcabile în felul lor, unice în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și de conștientizare permanentă a propriei origini, fără pretenții de parvenire sau de orgoliu nefiresc, Grizilda eșuează în a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Cândea. Studiază cu atenție literatura patristică și filosofia creștină și, după o vreme, se simte apt de convertire: „Eram, în realitate, apt pentru botez - zice el în aceeași confesiune -, îmi lipseau numai curajul și hotărârea de a face pasul final. Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea; mă păstram în starea aceea confuză dintre dorință și panică, prielnică lenei și tergiversării. Mi-era și teamă, mă știam foarte necurat. Domnul lucrează însă în chip tainic și umblă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
în urma grațierii generale a deținuților politici. Până atunci are loc în detenție un eveniment esențial pentru biografia lui spirituală: la 15 martie 1960, în închisoarea de la Jilava, primește botezul, devenind creștin ortodox. „Atunci - scrie el mai târziu - n-am mai șovăit și toate aprehensiunile și subtilitățile mele mintale au dispărut ca prin farmec. Eram sigur că nu voi mai rezista 12 ani și că voi muri în pușcărie. Nu voiam să mor nebotezat. Domnul din nou mi-a venit în ajutor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
când a eșuat în demersurile sale. Lucrurile au ajuns atât de departe, încât au început să circule o serie de pamflete în care se cerea asasinarea Lordului Protector. În istorie a rămas răspunsul apocrif oferit de Cromwell soldaților săi care șovăiau tot mai mult în fața mulțimii nemulțumite:"Credeți în Dumnezeu și păstrați-vă praful de pușcă uscat"<footnote Samuel Gardiner, Oliver Cromwell, Goupil and Co., Londra, 1899, p. 20. footnote> Regaliștii s-au retras după moartea lui Carol Întâiul în Scoția
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
probabil destinate să furnizeze rațiunile pentru omiterea Întregului Vechi Testament și a majorității Noului Testament sub forma unui sistem de opoziții energice Între Credință și Lege, ceea ce duce la opoziția Între cei doi Dumnezei și cele două Lumi. Marcion nu șovăie să Întoarcă Împotriva lui Pavel propriile argumente ale acestuia, căci În vreme ce apostolul recomandă interpretarea alegorică a Vechiului Testament, Marcion refuză să admită că Vechiul Testament ar putea fi o previziune sistematică a venirii lui Cristos. (Vechiul Testament conține profeții despre un Mesia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dumitale, strângând târcoale împrejurul șefilor lui și vorbind de cord pe canapeaua miniștrilor. Ieri te-am văzut târcolind, cu același succes, pe celălalt guvern, care nici el nu avea nevoie de o personalitate nouă, după ce te văzusem cu bătaia inimii șovăind la alt guvern și la alte două guverne"161. E evident, în acest caz, că adresarea directă, la persoana a doua singular, e numai o modalitate de punere în scenă a unui discurs cu doi actanți principali: satiristul și publicul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
construită, atunci când tânăra femeie explică ceea ce apăruse atât de secret pentru narator: "Iată așadar care erau grozavele mistere (ea continuă pe un ton de suprem dispreț) și iată-le acum lămurite, după ce v-au frământat atât și după ce nu ați șovăit să violați pentru ele intimitatea noastră cea mai sfântă"470. Imaginea obsedantă a violului (viol al casei, viol al femeii) se supune voinței de a observa, de a descifra secretul și ceea ce îl păstrează (ușile închise, spațiile labirintice). Oricine știe
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și care merg uluitor de repede, ridicându-și picioarele subțiri în cadență (35). Nu e comod cu voi, spuse K, continuând să compare chipurile lor așa cum făcea de câteva clipe, nu vă deosebiți decât prin nume, în rest vă asemănați...(șovăi, apoi continuă fără voia lui), în rest semănați ca doi șerpi. Ei zâmbiră și spuseră, ca pentru a se apăra: - De obicei, lumea ne deosebește. - Eu vă cred, spuse K., am fost martor la asta; dar eu nu văd decât
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
psihologică era atât de puternică, speranța de a se elibera sau căpăta condiții mai omenești atât de copleșitoare, Încât oameni de caracter, cu convingeri intense, În general firi viguroase, cedau În fața forței situaționale care-i copleșea și Încovoia. Mai Întâi șovăiau În susținerea cu tărie a credințelor lor și apoi cedau. Procesul acționa prin contagiune: zilnic ceda câte un grup. Psihologul american Își explică interesul său pentru această temă și puterea sa de Înțelegere prin unele elemente din biografia sa. S-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ale unui Ștefan Lăcustă, în vremea căruia țara a fost bântuită de o „foamete cumplită”, sau Alexandru Cornea. Specia de „publicistică politică” practicată implică deslușit prezența portretelor. În fixarea, pentru viitorime, a trăsăturilor cutărui sau cutărui personaj pana cronicarului nu șovăie. Nu se simte nici o timorare pricinuită de responsabilitatea, imensă, a judecății formulate pentru istorie. M. îmbracă rar haina de sacerdot învestit cu puteri supreme, cum va face Miron Costin. Îi convine ipostaza de scriitor, de cărturar (inventator al unor sisteme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]