522 matches
-
14,3-9). Pentru mult timp comentatorii au ezitat să interpreteze gestul femeii ca ungere mesianică, sugerând, în schimb, că se referă la o ungere ce ținea de sărbătoarea Paștelui, ceva asemănător cu obiceiul vâscului în sărbătoarea Crăciunului din zilele noastre. Șovăiala se datora probabil presupunerii greșite a unora că Isus nu s-a înțeles pe sine în termeni mesianici. Această noțiune neobișnuită a fost pusă serios în discuție recent, nu în ultimul rând datorită descoperirii unui sul la Qumran (4Q521), care
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Și deodată tresărind, Maria da Maria începu să șteargă geamul cu palma stângă, apropiindu-și fruntea și clipind repede din pleoape ca să vadă mai bine. Cineva se trudea să deschidă poarta. Atunci o văzu și Făgădău. Călcând anevoie, dar fără șovăială, printre troiene, înainta o femeie îmbrăcată într-o manta de ploaie, cu cizmele înalte până aproape de genunchi. Un șal a cărui culoare nu se mai putea distinge îi acoperea aproape în întregime figura. Curând o auziră pe verandă, ciocnin-du-și cizmele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unei intervenții, un fapt ce lor li se pare atât de firesc - viața însăși ! Iar pentru mine însemnează degradare și umilință, în plus, a apela - la cine ! La presupusul ei amant ! După clipele de hotărâre : nu !, au urmat cele de șovăială, mai ales astăzi, când l-am văzut pe bietul vlăjgan, nu prea arătând a convalescent, dar destul de întunecat. Deși e tânăr și voinic, detestă armata și războiul, dar eu pot spune că le-am iubit ? Mi-am amintit cum a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cîțiva maiștri militari care veghează procedura. Ne face Încălzirea, cîteva comenzi, la stînga - la dreapta - drepți, pentru discursul oficial de bun venit pe care Îl va ține altcineva, locțiitorului comandantului noii unități. Sergentul articulează corect cuvintele și vorbește tare, fără șovăieli. E ceva În natura lui, În felul În care se poartă cu noi, care transmite Încredere. Gradul locțiitorului comandantului, dacă nu ar fi ofițer de marină, ar fi maior. Dar pentru că marina e o altă armată, cu alte grade, al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu Înseamnă nimic În fața acestei situații noi: probabil că n-o să mai pot intra În vecii vecilor Într-o cabină de duș, pentru că o să am În față imaginea cîtorva zeci de trupuri goale și Întunecos- lucioase, scoțînd zbierete muzicale. Dar șovăiala nu durează mult; pentru că trebuie să mă despart de jegul de pe mine, mă spăl și eu cu curaj. Și cineva zbiară În cîntec: — Suflecată-cată, pîn’-la brîu căcată, ducea-ducea rufele la rîu... Seara, la locul de fumat din fața dormitorului, o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi respectat și, pentru a nu avea surprize din exterior, o dele gație militară condusă de fratele lui, generalul Ilie Ceaușescu, se Întîlnește cu atașatul militar sovietic la București. Dar armata nu are o poziție clară. Există multe explicații pentru șovăielile generalilor, care, din uniformele deodată foarte mari, iau decizii bizare, contradictorii, uneori În favoarea regimului, alteori, regăsindu-și curajul (sau poate cunoscînd noul plan și făcînd parte din el), În defavoarea lui. Cel mai dramatic În această serie de gesturi și decizii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
curajul. Lăsa în seama altora să-l acuze de „țicneli solipsiste“ sau de „egoism necruțător“. Curajul era numele ales de el pentru acea virtute care l-ar fi vindecat de caracteristica lui lipsă de nerv, de compromisurile lui cruciale, de șovăieli, de imperfecțiile operei lui care ar fi putut să fie mult, mult mai bună. N-ar fi trebuit să se căsătorească. O iubise pe Linda Brent, o iubea încă, reușea încă să tremure de dragul ei. Dar asta fusese o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceasul și pantalonii pe un bolovan. Nimeni nu se mai sinchisea de costumele de baie, care fuseseră lăsate pe undeva, la marginea plajei. Tom se năpusti în apă în chiloți. Emma îl urmă. Cele două fete, fără nici un moment de șovăială își scoaseră rochiile, își zvârliră pantofii din picioare și alergară în apă, îmbrăcate în furouri. Ruby, care nu știa să înoate, îi urmărea pe toți, monumentală, cu brațele înrucișate. Adam stătea la marginea unde valurile se izbeau de țărm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în mintea lui își făcuse loc ideea că nu mai putea purta gulerul preotesc și sutana. Va trebui să-și schimbe viața. Și această concluzie îi pricinuia o suferință reală, o durere cu care nu te puteai juca. După nenumărate șovăieli și retractări, hotărî să discute chestiunea cu John Robert, ale cărui întrebări candide cu privire la acest subiect provocaseră, poate, sau în orice caz acceleraseră această deprimantă criză spirituală. Se dusese întâi în Hare Lane, unde nimeni nu răspunsese la sonerie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deloc. Cel care își va fi fortificat bine cetatea, iar în ceea ce privește raporturile lui cu supușii se va fi comportat în felul arătat mai sus și cum se va arăta și mai departe, acela nu va fi atacat decât cu multă șovăială; deoarece oamenilor nu le place niciodată să întreprindă acțiuni în care știu că vor avea greutăți de întâmpinat, și este limpede că nu este deloc ușor să-l ataci pe acela care și-a întărit bine cetatea și care nu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fluviul. Uitându-mă mai bine am văzut o femeie tânără și subțire, îmbrăcată în negru. Între părul întunecat și gulerul mantoului i se zărea doar ceafa, proaspătă și umedă, la care n-am rămas nesimțitor. Dar, după o clipă de șovăială, mi-am văzut de drum. Ajuns la capătul podului, am apucat-o pe chei, în direcția cartierului Saint-Michel, unde locuiam. Străbătusem cam cincizeci de metri, când am auzit zgomotul ― care, în ciuda distanței, mi s-a părut asurzitor în liniștea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Îmbătat rău de tot. Era tare caraghios și vorbea Întruna despre răspunderea pe care o avea. — E o mare răspundere să știi că viața celorlalți depinde de tine, spunea el, iar tata Îi umplea iar paharul. — Doar o clipă de șovăială Într-o situație grea și totul e pierdut, spunea el. — Asta-i cît se poate de adevărat, spunea tata și-i umplea iar paharul. — Trebuie să ai mintea limpede și mîna țeapănă, spunea el. — Ai perfectă dreptate, spunea tata. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care credeți” (1Tes 2,13). Isus învăța „cu autoritate”, sicut potestatem (exousia) habens (Mt 7,29; Mc 1,22.27; Lc 5,32); și preotul, instrumentul său, trebuie să-l în-vețe pe Cristos (cfr. In 14,6; 18,37) fără șovăială, ezitare, per-plexitate, ci cu o vestire care nu este o sumă de „opinii” sau „propuneri” dubioase (cfr. Mt 28,18-20; 2Tim 4,1-4). Preotul trebuie să predice „drept învățând cuvântul adevărului” (2Tim 2,15), căruia trebuie să-i acorde credință
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un ton ironic, înclinându-se ușor. Toate secțiile îi solicită atenția. Unele dintre ele au la activ multe realizări și un prestigiu care le conferă întâietate asupra științelor ceva mai tinere și asupra... savanților mai tineri, adăugă el, cu oarecare șovăială. Apoi, scuturând din umeri, încheie: totuși îl voi întreba dacă dorește să examineze graficul. - Roagă-l să citească "Recomandările", spuse Grosvenor. Nu va avea timp să citească restul. - Bine, îi voi atrage atenția. Grosvenor se îndreptă spre biroul căpitanului Leeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el arheologului. Dacă apeși pe asta (și-i arătă un buton roșu) mă poți deconecta chiar și mai devreme. Dar să n-o faci decât în caz de urgență. - Ce numești dumneata "urgență"? - Dacă vom fi atacați, răspunse Grosvenor, cu șovăială în glas. Ar fi preferat să-și acorde un răgaz mai mare. Dar nu era vorba doar de un experiment științific, ci de o luptă pe viață și pe moarte. Gata să treacă la acțiune, își duse mâna la cadranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tăcerea asupra acestui lucru și să nu încerci să-ți exploatezi victoria. Dacă te întreabă cineva, răspunde-i ca de vină e accidentul lui Kent, dar nu ridica dumneata chestiunea. Îmi promiți? Grosvenor îi făgădui, apoi îl întrebă, cu oarecare șovăială: - Aș putea să fac o propunere? - Bineînțeles! - Ce-ar fi să-l numiți pe Kent ca locțiitor al dumneavoastră? Morton îl privi perplex. - Iată o propunere la care nu m-aș fi așteptat din partea dumitale, îi spuse în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ce are în burtă. Din păcate scanerul nu ne mai poate fi de folos. Radiațiile i-au alterat sistemul optic și senzorii și cred că înregistrarea a fost distrusă în întregime. Să încercam o nouă scanare? - Nu! răspunse Morton, cu șovăială în glas, dar se grăbi să adauge, pe un ton ceva mai ferm: Am pierdut mult timp. La urma urmei, putem să reconstituim condițiile de vid spațial în laboratoarele noastre, fără ca nava să stea pe loc... - Să înțeleg oare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de o galaxie intră în sfera astronomiei, îi replică celălalt, ridicându-și privirea de pe display. Ai putea oare să-mi spui ce altă știința se ocupă de astfel de fenomene? - Proporțiile fenomenului sunt de-a dreptul fantastice, rosti Lester, cu șovăială în glas. Cred că nici nu poate fi vorba, deocamdată, de un fenomen galactic. Aceste vibrații ar putea fi purtate de o radiație îndreptată asupra navei noastre. Kent se întoarse spre oamenii așezați în fotolii în fața uriașului panou de control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
alungară năuceala. Glasul îi deveni aspru: - Asta e ridicol! Dacă ar exista asemenea uși, le-am avea cu toții. Noi... Se întrerupse fiindcă își dădu deodată seama că el, personal, nu văzuse pe nimeni încercând să deschidă ușa. Și, dată fiind șovăiala celor din jur, era perfect posibil ca nimeni să nu fi încercat. Păși înainte, apucă clanța rotundă și trase. Ușa se deschise cu o ușurință nefirească ce-i făcu în treacăt impresia că această clanță se înmuiase chiar în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
acestuia. - Noi, oamenii de la Arsenale, trăim ca toți ceilalți, dar, de obicei, în cartierele de locuit cele mai frumoase. Numai magazinele, atelierele noastre ... câteva fabrici și, bineînțeles, Centrul de informații sunt protejate împotriva amestecului din afară, spuse ea cu oarecare șovăială. Parcă ziceai ceva de cumpărarea unui costum? Dacă vrei, te ajut să ți-l alegi. Dar n-am decât două ore la dispoziție. Încântat, Cayle ținu ușa deschisă până ce ieși fata. Probabil că invitația avusese o semnificație personală. Oricare vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
promovări plătite în armată - și Medlon dădu din umeri. Personal n-am nici o legătură cu acest sistem. Nu-l pot modifica, după cum nu pot nici să-mi tai singur beregata. Cine i se împotrivește se autodistruge. După un moment de șovăială, pe față i se ivi un zâmbet batjocoritor. - Prietene, sper că ai primit o lecție folositoare în ceea ce privește economia politică a promovării personale. Să auzim de bine, sfârși el tranșant. Cayle se abținu să se năpustească asupra individului. Se afla într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
această casă își păstrează registrele și arhiva în mintea unei persoane capabile să conserve în memorie asemenea lucruri. Femeia continuă: - Asta înseamnă, firește, că nu operăm decât cu bani-gheață. Ce venit anual ai? - Cinci mii de unități monetare, spuse fără șovăială Lucy. - Unde lucrezi? Lucy pomeni o firmă binecunoscută în oraș. Toate acestea erau lucruri simple, pregătite de mult de Arsenale. Toți membrii erau înregistrați ca salariați ai unei organizații, fie subordonată în secret lor, fie proprietatea unui susținător al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Sunteți fiul lui Fara și Creel Clark? întrebă el cu un aer pompos. După o clipă de ezitare, Cayle recunoscu gradul de rudenie. - Și doriți să vă întoarceți pe Pământ? Răspunsul la această întrebare nu-i lăsă nici o clipă de șovăială. - Da. - Costul călătoriei este de șase sute de unități când distanța dintre Marte și Pământ permite efectuarea ei în douăzeci și patru de ore. Când distanța este mai mare, costul se majorează cu zece unități pe zi. Probabil știați toate astea. Cayle nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
NESTÎNJENITE ALE LUMII ARSENALELOR. CÎND HEDROCK INTRĂ ÎN MARILE BIROURI DIN FAȚĂ, UN BĂRBAT ÎNALT ȘI ELEGANT, ÎNTRE DOUĂ VÎRSTE, IEȘEA PE O UȘĂ OPACĂ LA O DISTANȚĂ DE VREO CINCISPREZECE METRI. SE RECUNOSCURĂ SIMULTAN. BĂRBATUL AVU O CLIPĂ DE ȘOVĂIALĂ, APOI ÎNAINTĂ SPRE EL CU UN ZÎMBET AMICAL: \ EI, DOMNULE HEDROCK, CE MAI FACE ÎMPĂRĂTEASA? HEDROCK ÎI ZÎMBI ȘI EL, DAR DESTUL DE RECE. NU-I SCĂPASE CLIPA DE EZITARE A MARELUI NEGATIST. RĂSPUNSE: \ DOMNULE GONISH, AM BUCURIA SĂ VĂ SPUN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
doar de faptul că nu e Kershaw. Hedrock n-avea nevoie să-i spună Greer cine e "ea". Înainte de a putea el să vorbească, Greer îi spuse destul de repezit: ― Hai cu mine! Trebuie să te schimbi. Uite acolo. Observînd probabil șovăiala aproape imperceptibilă a lui Hedrock, rînji: sau poate ești prea rușinos ca să te dezbraci fără un paravan, ceva. ― Nu sînt prea rușinos, zise Hedrock și făcînd cîțiva pași luă costumul de lucru cu care i se spusese să se îmbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]