536 matches
-
ați fost, le spuse Sampath maimuțelor când acestea reveniră în livadă mai târziu în ziua respectivă. Fețele lor întunecate se ițeau spășite din spatele frunzișului scuturat al copacului. Ținându-se de cap, cu expresii de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți foarte rele, le spuse Sampath. Dar nu putea decât să fie fermecat din nou de ele, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și plângerile În fața lui. Doar acolo străjile și cămărașii fac cerc Împrejurul lui Nizam, Îi chestionează pe vizitatori, Îi Îndepărtează pe neaveniți. Omar s-a oprit În pragul ușii. Scrutează Încăperea, pereții dezgoliți, grosimea celor trei covoare. Cu un gest șovăielnic, salută asistența, o mulțime pestriță, dar liniștită, care-l Înconjoară pe vizir, aflat pentru moment Într-o discuție cu un ofițer turc. Cu colțul ochiului, Nizam l-a descoperit pe noul-venit; Îi surâde prietenos și Îi face semn să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
furiile sale care Începeau deodată și tot deodată se sfârșeau, izbucuirile de mânie sau de risipă, Dumnezeu să-i țină sufletul, Îl pomenesc În fiecare rugăciune. Puterea se află astăzi În mâinile nepotului său Ahmed, un tânăr necopt de necitit, șovăielnic, imprevizibil, nu știu niciodată cum să-l iau. În mai multe rânduri, m-am plâns lui În legătură cu uneltirile ereticilor, i-am Înfățișat primejdiile, nu mă asculta decât cu o ureche neatentă, plictisită. Văzând că nu se hotăra să ia treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
absență, de parcă locuia Într-un neant, părea expresia singurătății celei mai absolute. Moartea, care zâmbise atât de mult și atât de periculos de când ieșise din subterana sa Înghețată, acum nu zâmbește. Din rândurile publicului, bărbații o observaseră cu o curiozitate șovăielnică, femeile cu neliniște circumspectă, dar ea, ca o acvilă coborând rapid asupra mielului, nu are ochi decât pentru violoncelist. Cu o diferență, totuși. În privirea cesteilalte acvile care și-a prins Întotdeauna victimele e ceva ca un văl subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
visători liniștiți în căutarea unui coșmar. Deși avea un fel de conștiință, Nostromo nu visa. Nu ăsta era rolul său, nici n-avea nevoie de efectele conservante ale congelatoarelor. Dacă ar visa, astfel de meditații contemplative ar fi scurte și șovăielnice. Funcționa, analiza și avea grijă ca oamenii care hibernau în cuvele lor să fie feriți de moarte, acea moarte care pândea îndărătul somnului înghețat, ca un imens rechin cenușiu urmărind o corabie pe mare. Evidența veghei neîncetate, mecanică și electronică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
urmă l-am aruncat prin geamul de sus al spălătorului în tufișurile din spatele pavilionului nostru. Ne-am dus la culcare, dar abia ațipisem când m-am simțit zgâlțâit de cineva; în dormitor era agitație. La lumina a trei-patru lanterne îndreptate șovăielnic în toate direcțiile, am văzut că toți băieții se treziseră și se îngrămădeau grăbiți, în liniște, spre ușa dormitorului. "Nu-l treziți, nu-l treziți!", șopteau toți, cu ochii dilatați de spaimă. Vecinul meu de pat, un puști cu trăsături
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trebuia să răspund la telefon; în primii doi ani de liceu, colegii mă mai invitau pe la ceaiuri și aniversări sau la discoteca din holul liceului, dar, cum nu mă duceam niciodată, renunțaseră. Simțeau pentru mine oroare amestecată cu o admirație șovăielnică pe care-o ai pentru crisalida din care ar putea ieși un fluture, dar și cine știe ce gânganie înspăimîntătoare. Chiar cei care-mi luau apărarea, căci se vorbea totuși mult despre mine, nu își puteau închipui că ar fi posibile între
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un drum al pașilor săi printre lucruri și ființe, nu poate ieși din staționarea fără întovărășire, fără însoțitorul ce-i ține brațul într-un gest de compasiune solidară. Fără acest sprijin din preajmă, spunem că orbul bâjbâie adică își caută șovăielnic certitudinea unor prezențe pe care neputând să le vadă speră să le atingă. Gestul deschiderii brațelor sale se aseamănă cu o aruncare în îmbrățișarea vidului dar el de fapt relevă dorința și reflexul himeric de a înlătura negura, de a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în acea suferință fără chip și ascuțime, în acea durere stinsă și pietrificată ce învăluie ființa orbului. Această ființă se împiedică și se prăbușește în nenorocirea beznei sale pe care o poartă asemeni unui propriu mormânt. Ridicarea și continuarea mersului șovăielnic înainte constituie, aici, în mod firesc nu eliberarea din beznă ci înfruntarea acesteia, nu salvarea din labirint ci doar reluarea alergării prin el. Astfel, întreaga viață a orbului își consumă tensiunea în interiorul criptei de întuneric, căderile și îndreptările sale fiind
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
arătându-se neputincios chiar și în clipele când enervarea îi colorează fața. În asemenea momente, când normal ar trebui să-l cuprindă furia, capătă doar un aer lovit, așa că îi recunosc supărarea după fața dintr-odată boțită, după mersul mai șovăielnic. Totdeauna m-am mirat cum de reușește să treacă peste lucrurile care îl enervează ; pentru că eu știu, de fapt (și nu uit !), cine este vinovat față de mine, dar tocmai aceasta este grija mea : să nu-mi pese. Astfel că tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
simtă ridicolul la care se expune. Ce lipsă de gust să dai lecții în propriul salon ! Ce lipsă de gust și chiar de politețe ! Profesorul Mironescu își desprinde de pe nas ochelarii aburiți și, ștergându-i îndârjit cu batista, continuă, mai șovăielnic : — Avem o înțelegere cât se poate de sceptică și de pozitivă de cum se petrec lucrurile pe acest pământ : lumea este un panier de crabes, iar tu trebuiește să dai din coate, să mai închizi un ochi, să mai pleci capul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arăta în stare să primească niciun cuvânt, vom întrezări, resemnați, ocultele legi la care ne predestinează omeneasca apropiere... Asemenea gânduri încolțesc în mintea magistrului în clipa când întâlnește privirea discipolului. Dâra pe care o lasă împrejur ochii acestuia este - inexplicabil - șovăielnică, lipicioasă, de animal încolțit. Din nou însă, meseria de profesor, care obligă la perseverență, îl împiedică pe domnul Mironescu să capituleze, așa cum este tentat. — Altminteri, avem destul spirit critic ca să ne știm și acest defect ! Vorbim cu o resemnare amuzată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ia-o pe-acolo! Du- te! O să mă descurc. ...unde paștele mă-sii mi-o fi fost mintea?... UN AN ȘI PATRU LUNI!!! Băga-mi-aș... În Hațeg, neavînd prea multe informații, ne Învîrtim la Întîmplare Între cîteva cazărmi, fluturîndu-mi șovăielnic ordinul de Încorporare pe sub nasul unor caporali care nu pot să-mi spună unde exact e unitatea mea. Mi se recomandă să Întreb la o anume garnizoană din centru, e un punct de informare pentru militari, mă va Îndruma cineva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Măcar spălătoarele sînt În incinta dormitoarelor și uneori au și apă caldă. Uneori e mai bine decît deloc - o teorie cu largi aplicații În Epoca de Aur, așa că nu se plînge nimeni. Seara intrăm În cantină cu aerul unor turiști șovăielnici. Mirosul de mîncăruri pare că iese din pereții jilavi ca un duh rînced al locului. Pe o masă sînt niște turnuri făcute din farfurii de inox, iar alături, un munte de tacîmuri. Culegem, sclifosiți, cîte o piesă din fiecare și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
separate de o noptieră, și un dulap cu ușile prăbușite. În holul Întunecos, un cuier, ușa spre baie. Și cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim un pic... Eu unde dorm? Întrebi. Îți indică șovăielnic, fără curaj și foarte lezată, o saltea gonflabilă, făcută sul Între paturi. O umflăm. Nu o umflăm, o umflu eu, nu asta e problema... unde o pun, pe tavan? Te uiți În jur o clipă, să vezi dacă nu cumva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
colțul barului; consumația a ieșit pînă la urmă din buget, pentru că a trebuit să le Încercați pe toate, cu aerul că ați crescut cu ele În casă. După doar cinci zile sînteți stăpîni pe voi și nu mai aveți nimic șovăielnic. Îi faceți semn tipului cu papion și vestă de la bar să vă aducă nota și apoi Îi lăsați pe masă, după ce el s-a reîntors la lustruit pahare, puținele hîrtii pe care le mai aveți prin buzunare și care nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
repetate rînduri, au loc lupte care lasă În urmă morți, dar numărul enorm de protestatari pare să fie un semnal prost pentru ofițerii care luptă În stradă. Un semnal la fel de prost pare să vină și din partea superiorilor, ale căror ordine șovăielnice Îi lasă de multe ori pradă unor mulțimi de oameni care luptă nemaiavînd nimic de pierdut. Teama În rîndurile militarilor (care nu au fost instruiți pentru o astfel de luptă) e firească În aceste condiții și nu puține au fost
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-și păstreze coeziunea. Nimeni nu pare pregătit pentru ceea ce ar trebui să se Întîmple mai departe. După prînz apar figuri care vorbesc În numele unui Front Democratic; chiar dacă sînt semnele unei victorii, revolta a ajuns la proporții nemaivăzute, revendicările sînt șovăielnice, Încropite, lipsite de o direcție precisă, oamenii nu au o viziune politică clară - nici nu au de unde să aibă. Vorbitorii cer În primul rînd Înlăturarea cuplului dictatorial. Cer eliberarea arestaților din zilele anterioare. Cer stoparea violențelor și Încetarea distrugerilor, asigurîndu-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
orașul pestriț de lumini pare o copie mult mai palidă a cerului pe care pîlpîie o mînă de stele. Latră foarte mulți cîini, asta e clar. Îi pasez un sandvici lui Moise, care mă Întreabă dacă am aflat ceva. Întreabă șovăielnic, probabil că nu așteaptă un răspuns. Mă fudulesc cu treningul meu de bumbac. E roz-neon și are un imprimeu cauciucat, care spune cu litere albastru-neon, clare, fără Înflorituri, fără dubii: NEON. Pantalonii sînt gri și au În total vreo zece
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de natura lui, ajunge să se prefacă și mai tare În mister. Cineva a aprins o scînteie În pulberărie. Era momentul ca Ceaușescu să dispară. CÎrmaciul Își reia discursul, dar cuvintele sînt mai putregăioase ca niciodată, e lipsit de vlagă, șovăielnic și absurd. Nu e acel absurd viclean și monstruos din raportările exagerate ale realizărilor regimului, ci unul venind dintr-o neadecvare la realitate: pune În continuare evenimentele de la Timișoara pe seama unor forțe ostile României (agenturi străine, cercuri imperialiste), cere poporului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În București, care transmit ce se Întîmplă aici... Mă, Moise, le pasă de noi... Ești dus cu pluta? — Unde? Cui? Nu Înțelege? Nu, nu Înțelege. PÎnă spre prînz, nu se ajunge la un acord asupra noii situații politice. Totuși, discursul șovăielnic de ieri pare să fi dispărut. Azi, nimeni nu mai vrea comunism. Măcar În privința asta am căzut de acord. Unora le-a rămas În cap figura acestui personaj nou care se pare că e În centrul lucrurilor și care a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a hole/ Black as your soul/ I’d rather die/ Than give you control, zbiară Cristian, care a reușit să prindă versurile - și se pare că nimeni nu are nimic de comentat nici Împotriva mesajului și nici a englezei lui șovăielnice. Urmează o repriză prelungită de reclame, ultima, la Chanel nr. 5 (arhitecturi moderne pe faleze Înalte, piscine cu femei luxuriante zîmbind misterios de după ochelari de soare Jackie O negri, siluete misterioase În smokinguri traversînd fundalul În care strălucește suprafața oceanului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ați văzut un indian cu barbă? Nu, nu văzuseră. Trebuie să fug... scuzați-mă... bine, la revedere. Gabriel o luă la fugă, tocurile ei de înălțime mijlocie alunecând pe stratul subțire, verzui, de zăpadă, peste care continuau să se lase, șovăielnic, fulgii ca niște scame de hârtie. Începu să se uite prin „oalele cu aburi“. — Nora mea e atât de ciudată, spuse Alex. Cu toții o iubim. Ei bine, auf Wiedersehen. Alex se îndepărtă, în mantou de blană și cizme negre. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am să apar ca un caraghios în ochii tuturor. E o rușine ce s-a întâmplat, ar trebui să mă duc acasă. Mâine am să-i scriu o scrisoare de scuze. Oh, Dumnezeule!“. Când se îndreptă, cu un mers cam șovăielnic, către casa Belmont, își dădu seama că-l urmărea o fată foarte stranie. Dumnezeu știe cine o mai fi intrat în grădină, dar nu putea face nimic. Era neliniștit, ros de remușcări și furios. I se adresă fetei din spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după sprijin. ― Hai să mergem... dragul meu drag. I-am oferit brațul. Când cu tremur de neputință s-a văzut în picioare, s-a lipit de mine chiar cu tandrețe, după cum mi s-a părut... Călcam în ritmul pasului său șovăielnic, însoțit din când în când de câte un icnet de durere... Când am ajuns în portița ce da în grădina chiliei bătrânului, ne-am oprit. Privirile noastre ținteau același punct: fereastrele Zânei și ale Sevastiței, amândouă luminate din plin. Acesta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]