323 matches
-
-se din când în când pentru a cerceta urmele lăsate de rănit în trecerea să, constând în dare de sânge, crengi rupte, pietre desprinse și urme de picior în pământul reavăn. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó îl urmară cu oarecare șovăire, iar cel dintâi întorcea mereu capul, ca și cum s-ar fi temut că dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în clipa, uriașul care fusese pe punctul să-l omoare. Era clar că aveau de-a face cu un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se foloseau vechii polinezieni: atunci când se simțeau total dezorientați, aruncau un porc în apă, căci, fără să se știe exact de ce, animalul nu încerca niciodată să se întoarcă pe vasul de pe care a fost aruncat, ci, după câteva momente de șovăire, începea să înoate spre cel mai apropiat uscat, chiar dacă acesta se află la mii de mile distanță. Acest formidabil și inexplicabil simt de orientare al porcilor le permitea căpitanilor polinezieni să aleagă drumul cel bun, insă prezenta un inconvenient major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un cinism fără șovăire, cu nervii amorțiți, glasul strident - clar și răspicat, un fiu al orașului. Fiul orașului (zîmbind cu amabilitate, cerîndu-și scuze parcă, coborîndu-și glasul și vorbind cu buzele Încordate, mai mult din colțurile gurii): Nu te supăra, tovarășe... sper că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ar putea să ne izoleze în Insula Șerpilor, precum preconiza marele dezmățat Carol al II-lea cu ticăloșii săi politicieni de atunci și camarila sa. M-am născut în România Mare, mi-am iubit țara și am răspuns nelimitat, fără șovăire și fără calcule când a fost vorba de îndatoriri. Dumnezeu m-a învrednicit să descopăr adevărul și am luptat împotriva celor ce vor să-l doboare. Mișcarea Legionară aici mi-am dăruit cei mai frumoși ani ai tinereții mele și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
puterea cântecului. Cântecul nu are hotar. Cântecul, nesațiu etern, izvor nesecat de îndârjiri, zidiri de veacuri viitoare, amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai ușor: dubla perspectivă, a lui și a ei, asupra a ceea ce trăiesc împreună. Profesorul este conștient de complicațiile care urmează, dar se avîntă în aventura cu „tânăra doamnă” (expresia lui P.H.L.) fără să mai ia în calcul „riscurile”. Orice șovăire, orice retragere sau tăcere mai lungă ar putea fi interpretate simplu: „Dar tu nu mă mai iubești!...” Și nu ar vrea să-i dea vreun motiv de suspiciune Teodorei, tocmai pentru că o iubește! Deși nu i-o spune de-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cum va reacționa. Voi arăta Maitreyiei că nu-mi pasă de dragostea ei. Știu că mă iubește. Nu se poate ascunde. Știu că e legată de mine. Iar dacă am rămâne singuri 24 de ceasuri, mi s-ar da fără șovăire. Dar de ce mă insultă, pentru Dumnezeu? De ce îmi spune că îi repugnă dragostea comună? Este altceva mai bun?" "Nici o femeie nu m-a turburat atâta. Suferința mea senzuală e un blestem, în aceasîă lună aridă, cu atâtea lucrări pe cap
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uram, căci mi-ar fi plăcut să descopăr în privirile Maitreyi preferința pentru el, ca să mă pot dezbăra și eu de dragoste. Știam că în clipa când voi vedea cu certitudine o preferință, dragostea mea se va nărui fără nici o șovăire. Îmi spuneam că, dacă Maitreyi nu poate opune magiei lui Uday Shankar mistica dragostei noastre, nu merită decât să fie părăsită ca cea din urmă femeiușcă. Am ieșit întîmplător pe coridor și am văzut-o pe Maitreyi șezând lângă Uday
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Petre, Îți doresc o viață așa cum Îți place - făcută numai din veselie, plină de soarele pe care eu l-am pierdut... Peste două zile Îmi voi hotărî soarta. Dacă am să fiu În stare să parcurg traseul de 5B, fără șovăire, fără teamă, arătată, cel puțin, viața mea va deveni mai plină ca niciodată, pentru că voi Începe alpinismul, sportul celor curajoși. Dacă nu voi putea urca, tot ce am În mine mai bun se va topi treptat Într-o viață monotonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atace prima, fără teamă de complicații, râzând În hohote cu bravura unui gascon-muschetar aflat mereu en garde. Este atâta dorință și voință de a trăi deplin, dincolo de bine și de rău, Încât incită pe cel slab s-o urmeze fără șovăire, să se pună În marș spre ceva, să se ducă la mama dracului, dacă ea ar cere-o. Ea are acest fascino, atrage bărbații, care n-o iubesc pentru ceea ce este ea, ci mai degrabă sunt excitați și incitați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lumină, ci de apă obișnuită. V-am spus vreodată că lumina mea se află-n mine? 11 mai 1965 (marți) Lui Martin. Nu mi-e nimeni stăpân și totuși, undeva, o voce-mi șoptește că tu mi-ai putea porunci. Șovăirea de azi ar putea deveni spasmul mâinilor ce se caută, dar ne crispăm, de ce? Gestul oprit În noi ar putea fi o Înlănțuire delirantă. 12 mai 1965 (miercuri) Mi-e atât de somn, Încât nu voi putea dormi. Am atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să aibă dascăl cu prestigiu, pe când la noi... observă învățătorul cu un gest de dezgust. Dăscălița Florica sosi cu dulceața. ― Vai, doamnă, nu trebuia! protestă Herdelea, luând însă cu plăcere. Femeia se roși, se scuză, surâse, dispăru. După o scurtă șovăire, învățătorul se crezu dator să încunoștiințeze pe oaspetele său că domnii de la curte nu vor fi prea încîntați când vor afla despre vizita aceasta. Mai ales bătrânul Iuga, care i-a și interzis să mai calce pe la conac, fiindcă odată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aș da, numai că... ― Ia lăsați, lăsați sfada, măi fraților, că nu ne lipsește! strigă Luca Talabă, deodată, sculîndu-se. Și haidem să mergem la curte! Ce-o fi să fie! Toți se ridicară, parcă energia lui ar fi șters toate șovăirile lor. Cârciumarul constată dintr-o privire rotundă că n-a rămas nimeni neplătit și zise liniștit: ― Duceți-vă cu Dumnezeu! Și luați seama la Marinică să nu vă facă vreo rușine, că dânsul a cam pus-o de mămăligă! Marin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și încheie: ― Bine că nu ne-am încurcat! ― Ei, stai, băiete, că nu s-a isprăvit! Dacă s-ar împărți moșiile cum merge gura oamenilor, ehei, bine ar fi! Atunci glasul lui Trifon Guju, zgrunțuros și ursuz, se înălță peste șovăirile țăranilor: ― Da noi ce facem, măi creștini? Șezătoare ori?... ― Așa-i, așa-i, ce facem? răspunseră alte glasuri desțelenite. Că de vorbe și de sfaturi ne-am săturat! FOCURILE Capitolul VII SCÎNTEIA 1 În aceeași duminică, pe la amiazi, Grigore Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lucește ceva deosebit și că toată înfățișarea lor ar fi mai dârză. După ce ieșiră din Lespezi, întrebă deodată pe vizitiu: ― Cu muncile cum mai stați, Ichime? ― Apoi stăm bine, conașule, că nici nu le-am început! răspunse vizitiul cu o șovăire. Și vremea a fost rea, c-a tot plouat, și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli... ― A, nici învoielile nu le-ați făcut? zise Grigore. ― Nu le-am făcut, conașule, că oamenii se codesc și tărăgănesc, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vadă dacă nu s-ar putea să-i mai trimită câțiva jandarmi. Adăugă însă că ordinea nu depinde de mulțimea paznicilor, ci de vigilența lor. ― Oamenii trebuie să simtă că există o autoritate! zise bătrânul Miron. Nici provocări, dar nici șovăiri! Orice încercare de dezordine, înainte de a servi ca îndemn altora, să fie reprimată energic și exemplar! ― Am înțeles, cucoane! murmură primarul supus. ― Trăiți! făcu Boiangiu umflîndu-și pieptul, ca să arate că are energie mai multă chiar decât trebuie. 3 Titu Herdelea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările dintr-un jăratic scormonit la timp. Trifon, care n-apucase a închide
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
marea. Așa să știți, măi oameni! Și vi-o spun, și pentru că-s bătrân, și pentru că am pățit multe în viață și m-am izbit de multe. Băgați-vă mințile-n cap, potoliți-vă, că numai așa puteți trăi! Din șovăirea tăcerii următoare, numai peste câteva clipe se desprinse, ca un suspin al tuturor, cuvântul plângăreț și umil al lui Ignat Cercel, aflat în primele rînduri: ― Decât așa trai, tot mai bună o fi moartea! Glasul lui încurajă altele, când ici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ardă tot în calea ei: ― Tu să taci, ticălosule!... Să taci, tîlharule!... Să taci!... Să taci!... Cu ochii bulbucați, cu o spumă subțire în colțurile gurii, Miron Iuga răcnea scuturând pumnul spre Trifon Guju care însă, după o secundă de șovăire, îi înfruntă privirea cu un rânjet obraznic. Apoi, fiindcă boierul nu mai contenea cu "să taci", deși abia mai hârâia de oboseală, Trifon strigă gros și sfidător: ― Da de ce să tac?... Iacă, nu vreau să tac!... Ai să-mi poruncești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Fără să analizeze chestiunea cu atenție, fata își prezintă pretențiile vrea să-și poată continua studiile și să locuiască într-un apartament care să nu aibă mai mult de trei camere. Tânărul, îndrăgostit până peste urechi de Clara, acceptă fără șovăire și declamă, pe un ton oarecum solemn: "De vreme ce am căzut la învoială, iată-ne logodiți". Pentru a pecetlui pactul iubirii dintre ei, el o sărută "ușor, cast". "Așteptam de ani de zile, își amintește Clara Malraux în memoriile sale, să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
iscoade în tot locul. Râdea în hohote, își ștergea bărbia și își continua vorba. Nu voiam să mi se întindă vreo cursă de cineva aflat în slujba Starețului de la Altomonte. Căpcăunul acela e mână-n mână cu spaniolii, execută fără șovăire poruncile Viceregelui și e dispus să vândă pe oricine. În sala Casei Tufo se făcu auzit au murmur agitat; putea să existe printre cei de față cineva legat de lumea spaniolă, și s-ar fi lăsat cu necazuri, dar stăpânul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu m-am întors în Calabria conform dispozițiilor? Nu se fixase data întoarcerii mele și m-am gândit,deci, că nu era un păcat să vizitez câteva universități și să deprind câte ceva. Tribunalul din Padova a avut o clipă de șovăire auzind o atât de calculată pledoarie. Aveau dreptate cei ce atrăgeau atenția asupra vorbelor alese și ticluite ale acelui călugăr, căci știa să ocolească obstacolele cu iscusință și rigoare. Nesupunerii ai adăugat alte păcate grave. Această bulă sosită de la Roma
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de salut. Dumnezeu să vă binecuvânteze răspundea Tommaso, însoțindu-le cu privirea până se făceau nevăzute. Apăruseră ca niște umbre spre a-i aminti adâncimea acelui iad. După câtva timp însă, câțiva confrați bătură în retragere, alții aveau momente de șovăire și de teamă, și chiar și Tommaso era cât pe-aci să renunțe. Cel ce nu dădea înapoi, ba chiar îmboldea lumea să continue și să reziste, era Geronimo. Sunt robust, chiar dacă oleacă bătrân, și cu ciocanul meu o să zdrobesc
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai adu-mi un măr și cu precădere Vorbește-mi, dominanta, așadar și finalitatea discursului liric sunt paideice. Incertul partener al locutorului este solicitat, practic, să interpreteze sensul moral al reflecțiilor sale sau, și mai frecvent, să îl asume fără șovăire: "curând vei înțelege/ ce vreau să spun/ izbit cu capul/ din zid în zid/ îți vei da seama/ că libertatea exterioară/ înseamnă haos/ vei înțelege/ că adevărata libertate/ este în interiorul tău" (În țara nopții...); "veninul vindecării/ se obține greu/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se va îndrepta de la sine. De la sine nu se îndreaptă nimic în capetele unei generații; căci orice cultură este rezultatul unei lucrări încordate a inteligenței libere, și datoria de a afla adevărul și de a combate eroarea se impune fără șovăire fiecărui om care nu se mulțumește cu existența sa privată de toate zilele, ci mai are o coardă în sine ce răsună de fericirea și nefericirea națiunii din care s-a născut" (Observări polemice, 1869). Conștiința civică nu se formează
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]