504 matches
-
era gata să-mi înghită atunci încălțămintea la fiecare pas pe care-l făceam. Înaintam, epuizat, prin mocirlă, iar în fața și în spatele meu nu se vedea decât o nesfârșită mlaștină întunecată. Timpul se scurgea și el în ritmul pașilor mei șovăitori. Cei din jurul meu o luaseră cu mult înainte, dar eu băteam pasul pe loc, târându-mă prin mlaștină. Lumea se schimba radical. Moartea-l luase cu ea pe John Coltrane, care a fost urmat apoi de alții. Se anunțau schimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă în strada Argintari. Birjarul apucă pe calea Griviței, lată, murdară și gălăgioasă, cu fel de fel de magazine, în fața cărora vânzătorii se războiau cu trecătorii șovăitori să-i facă negreșit clienți, cu zeci de hoteluri, hanuri și ospătarii menite să adăpostească scump și prost pe călătorii pe care Gara de Nord îi vărsa capitalei, mereu alții, și mereu mai mulți. Pe trotuarele largi se vânzolea o lume pestriță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uitîndu-se cum Titu punea două lemne în sobă, cum întorcea cheia în broască... De-abia când el îi luă capul în mâini și o sărută pe buze mai apăsat ca altă dată, avu o tresărire și murmură cu o imputare șovăitoare: ― De ce-ai încuiat ușa? Întrebarea însă rămase suspendată în aerul îmbîcsit de tutun. Titu alunecase în genunchi la picioarele ei, și-și ascunsese obrajii în poala ei, încolăcindu-i și mîngîindu-i șoldurile cu brațele. Ea se simțea mâhnită că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise arendașul îngrijorat. Au vorbit ei, oamenii, și altă dată, dar ce-i acuma n-a mai fost niciodată. Că doar și eu cunosc pe țărani, și cu ei trăiesc și am trăit... ― Vreme mai este destulă, făcu Bumbu mai șovăitor, că pământul încă nici nu s-a spălat bine de rugina zăpezii. Bătrânul Iuga nu voia să se arate impresionat, deși cele auzite nu-i plăceau deloc. Firește că arendașul, fricos și plângăreț cum i-e firea, mai umflă realitatea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plătească durerea acuma, îndată? Pavel întoarse capul spre cârciumar, încurcat, în vreme ce împrejurul lui se înălțau alte îndemnuri gălăgioase: ― Du-te, Pavele!... Că bine zice Cristea! Aide, Pavele, nu mai sta în cumpănă!... Trebuie să-ți plătească! În sfârșit țăranul bâigui șovăitor: ― Aoleu, oameni buni, mă mânați să mă stâlcească și pe mine?... Că doar n-o să se sperie dânșii de o umbră de om! ― Hai, Pavele, că merg și eu cu tine! sări Petre, îndreptîndu-și sumanul pe umeri. ― Să ne ducem
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oprindu-se apoi la o distanță numai de vreo sută de pași de gloatele țărănești. Intre ele, pe șosea, apărea trăsura prefectului Baloleanu, escortată de maiorul călare. ― Calm, domnule maior! Să nu ne pierdem calmul! bolborosi Baloleanu, foarte galben, coborând șovăitor din caleașcă, urmat de primul-procuror, care părea cel mai liniștit dintre toți. ― Cum ordonați dumneavoastră, domnule prefect! făcu maiorul Tănăsescu, agitîndu-și atât de vijelios cravașa cu mâner de argint, încît calul ciulea urechile. Deși acuma îi vedeți și-i auziți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răzvrătirii și a fi săvârșit diferite crime, erau ferecați în lanțuri și apoi toți împreună legați de un singur lanț gros și lung, doi câte doi. Câțiva soldați purtau și bâte grele cu care să îmboldească la mers pe eventualii șovăitori. Curând după-amiazi își luară rămas bun de la Grigore Iuga, unde prânziseră, Baloleanu, Grecescu și maiorul Tănăsescu. Se duceau, spunea prefectul, să constate efectele pacificării în toate comunele care au fost contaminate de spiritul răzvrătirii. Mai ales că au primit rapoarte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
buza coșului și rămase câteva clipe pe vine. Strigătele speriate ale femeilor din balcoane se întețiră, iar vreo doi muncitori în halate și șorțuri albe o luară la fugă de-a lungul curții spre baza coșului. Parcă sfidîndu-și spectatorii, Mendebilul, șovăitor, se ridică în picioare. Rămase drept, subțire ca un cui, la acea înălțime amețitoare. Privea în sus, dar făcea cu mâna spre pământ, probabil înspre noi. Apoi începu să coboare treptele de metal, trecând prin toate inelele scării de incendiu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Rămase și în acel loc pecetea dizolvată a unei mâini de aburi roșietici. Apoi, mâna Ginei coborî pe umărul meu, identificîndu-se cu imaginea ei reflectată. Nu mai era nici o diferență între noi, cei din realitate, și din oglindă. Cu pași șovăitori, ea se reîntoarse pe sofa, își așeză sub cap o pernuță cu franjuri de mătase și peste câteva minute dormea. E singura ființă din câte cunosc care doarme cu ochii deschiși. Fixitatea privirii, contrastând cu mișcările pieptului din timpul respirației
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cristale veștede. Am trecut prin trei odăi, toate la fel: abia era în ele loc pentru o măsuță rotundă și câteva scaune, dar tavanul era așa de sus, încît până și doamna Bach părea, sub el, o fetiță. Când, coborând șovăitor o scară, s-a ivit și Egor, ultima odaie a devenit literalmente neîncăpătoare. Pentru că mama sa tocmai călca, folosind un fier cu cărbuni, deși începuseră să apară și cele electrice, și pentru că, oricum, eram invitații lui Egor, care purta acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Orlando și-i șopti câteva cuvinte. - Piano! piano! exclamă Il Comandante, ridicîndu-se brusc și îndreptîndu-se, aproape în fugă, spre orchestră. Piano! Nedumerire, câteva perechi se opriră brusc și se așezară, tăcute, la mese. Dar cele mai multe își continuară dansul depărtîndu-se lent, șovăitor, îndreptîndu-se către colțurile întunecate. - La douăzeci și unu? întrebă plictisit Orlando. Ești sigur c-a fost la douăzeci și unu? Dar cine L-a pus să urce la douăzeci și unu? Aveam întîlnire la mine în apartament. Și când am văzut că se face cinci și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
foarte bine. Franceza pe care o vorbea Profesorul era impecabilă; fără îndoială că-și luase doctoratul la Paris. Parcă vorbea mai precis și mai elegant decât marele specialist. Bernard era, probabil, de origine străină. Dar ghicea din frazele lui lente, șovăitoare, că - așa cum spunea Vaian despre ultimul lor director, de câte ori trebuia luată, urgent, o decizie gravă - nu îndrăznește nimeni să se pronunțe. - Când v-ați convins că este conștient? - De-abia alaltăieri, vorbi Profesorul. Încercasem de mai multe ori înainte, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu e nimic! repetă ultimul, râzând și privindu-i pe amândoi cu înțeles. Știi la ce fac aluzie, adăugă. Rămas singur, se întrebă dacă mai merită să aștepte chelnerul, când i se păru că cineva se apropia timid de el, șovăitor, privindu-l curios. De-abia când se opri în fața lui, îl recunoscu: era Vaian. - Dumneata ești, cucoane Dominic? exclamă, făcând un pas și luîndu-i mâna, strîngîndu-i-o de mai multe ori cu amândouă mâinile. A dat Dumnezeu și te-ai întors
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
existențială din și chiar dincolo de cetate, în exterioritatea comunității umane stigmatul social menținându-și, cel mai adesea, apăsarea imprimării sale. Să presupunem acum că omul căruia i-am recunoscut stabilizarea și ancorarea în cotidian, integrarea în resorturile societății dintru începutul șovăitor al vieții cunoaște experiența unei crize mistice fundamentale pentru ființa sa. Tumultul existenței sociale poartă prezența omului ancorat cotidianului în mijlocul unui torent al plângerilor individuale, al diminuării persoanei sub impactul fluxului mundaneității anonime. Ființei umane i se răpește răgazul metafizic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îndură suferința survenită prin deficiențele corporalității, acea suferință ce nu sfredelește ci doar învăluie copleșitor și dimensiunea lumii împrejmuitoare se află un crepuscul terifiant deschis asemeni unei prăpăstii amețitoare. Suferindu-l evocat aici privește și percepe lumea pășind încet și șovăitor pe unica punte ce-l apropie de aceasta, puntea detaliilor, a elementelor minore pentru unii dar vitale pentru inter-relaționarea sa cu mundaneitatea. Fără acest drum de suspensie și primejdioasă balansare raportul său cu lumea ar fi doar o amintire sau
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
toamnei. Din bolta compactă de iederă, glicină și clematite s-a desprins o creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul Profesor îmi va ierta de această dată lipsa de modestie, începe șovăitor tânărul, întrucât, până în secunda de față, nu prea am păcătuit prin vanitate. Nerevendicându-mi mie deloc calitatea de judecător al evenimentelor politice, cu toată modestia vă spun deci că mi-am permis a fi dezamăgit... Este firesc însă a fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne speculeze fireștile sentimente, pentru a se deroba de propriile răspunderi ; altminteri, vor ajunge să ne dicteze orele când se cuvine să ne vedem copilul, ceea ce, de la un timp, să recunoaștem că așa se și întâmplă... Profesorul își plimbă privirea șovăitoare peste fețele celorlalți ; mai puțin sensibilă la logică și educație, așa cum tinerii sunt totdeauna, Margot se repede să ceară a se face o excepție astă seară. Și în acest mod obține Profesorul îngăduința (dată à contre-cœur, ceea ce se citește pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stă sub ochi, tot atât de incert, însă întunecându-i de-acum toată seara - indiferent dacă va pleca, indiferent dacă va rămâne musafirul. Profesorul respiră grăbit, mâna umedă duce spre frunte batista ghemuită, în tâmple zvâcnesc ciocanele sângelui, în timp ce cu pași mari, șovăitori, își conduce spre ușă musafirul, cum s-a putut o asemenea eroare - a Sophiei, a lui, a amândurora ? Tocmai omul acesta, care le displăcuse din prima clipă când l-au văzut ! Și chiar în niciun fel nu se mai poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care răsuflă, uite pe unde răsuflă țigara, uite unde s-a dezlipit hârtia, uite ! Să fie acesta un simptom periculos ? Un semn grav ? Posibil să însemne ceva grav, vreun... doctore ? — ...dacă insistați, vă voi dezvălui temerile mele de medic, spune șovăitor doctorul. Dar dați-mi asigurarea discreției dumneavoastră, pentru că dacă va afla Niki, va afla și madam Cristide, unde Niki totdeauna întârzie... Și tu vezi foarte clar că și acum Niki este acolo : stau în bucătărie toți trei la masă, împreună cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu sporită acuitate, ar fi trebuit să protesteze pe loc. Îi ceru lui Hattie să-i citească primele cincizeci de versuri, iar fata le citi, cu o expresie care îi oglindea înțelegerea. După care se lansă într-o traducere uneori șovăitoare, dar corectă, a cântului. Dante și Vergiliu au pătruns pe poarta infernului, dar încă nu au trecut Acheronul. În această țară a nimănui, nerecunoscută nici de Paradis nici de infern, Dante are prima viziune asupra sufletelor chinuite și se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după nume. De fapt nu-i cunoștea deloc. A făcut un semn din cap și a zis: "Tu". Pe-acolo prin zona arătată, cine era? Toți și-au întors capetele într-acolo. Bărbulescu a dat să se ridice în picioare, șovăitor, contrariat că ghinionul dăduse tocmai peste el. Dar nu dăduse. Instructorul Cerchez a zis: "Nu tu. Tu!"... Și a zvâcnit din cap, nervos: "Tu, cu matricola descusută!"... Bejan s-a ridicat în picioare, la fel de unduitor-șovăitor ca și Bărbulescu; colegii îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
seama de greșeala pe care o făcuse, nu avea să îngăduie mai departe acțiune a lui. Începu, astfel, să-și caute prietenii noi, iar în momentul în care francezii înaintară spre regatul Neapolului, împotriva spaniolilor, care asediau Gaeta, se arătă șovăitor în atitudinea lui față de Franța. Intenția lui era de a se asigura împotriva lor, lucru care i-ar fi reușit foarte curând dacă Alexandru ar fi trăit. Acestea au fost, așadar, modurile lui de acțiune față de greutățile imediate. În ceea ce
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
la care solul roman a răspuns: . Și se va întâmpla întotdeauna ca acela care nu îți este prieten să-ți ceară să rămâi neutru, iar acela care îți este prieten să-ți ceară să iei atitudine pe față, luptând. Principii șovăitori, pentru a evită primejdiile prezente, urmează de cele mai multe ori această cale a neutralității, și, de cele mai multe ori, ei își pierd statul. Dar, atunci când un principe se declară în mod curajos în favoarea uneia dintre părți și învinge acela cu care el
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
dreptate... M-am strecurat pe ușa chiliei bătrânului fără a mai scoate vreun cuvânt. Gândurile îmi erau răvășite de cele spuse de nelipsitul mehenghi. Gândul de veghe!... Mă simțeam destul de obosit. Drept urmare, m-am retras spre chilia mea, cu pas șovăitor. Am avut senzația că tălpile îmi sunt fixate în pământ și pașii duceau odată cu ei pietre de moară. Când am intrat în chilia mea, m-a întâmpinat aromă de plăcintă atunci scoasă din cuptor. Am mărit lumina lămpii și, ridicând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zile, a apărut, tradus (și tradus bine) de G. B. M-a sunat Nicolae Lungociu, pe numele american "Nick Lungociu", insistând să vin la Washington, pentru o întîlnire cu comunitatea românească. Întâi, am ezitat. Pe urmă am zis un "da" șovăitor. Accident aviatic înfricoșător undeva în Virginia. Un j aparat al companiei "Pan American" s-a prăbușit și a ars. Nici un supraviețuitor. Imagini apocaliptice. Nick mă sună din Washington și îmi spune că mi-a trimis biletul de avion. "La ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]