795 matches
-
la țesături. Operațiile pregătitoare țesutului erau: urzitul (pe cuie de lemn bătute între stâlpi), învălitul urzelii pe sulul războaielorde țesut, năditul cu ițele și spata, în final țesutul la război. Produsele obținute prin țesut erau: covoare, desagi, straițe pentru merinde, ștergare, pături, < pricoițe> pentru învelit în pat, stofe (pănuri) pentru confecționat haine, pantaloni, șube, etc. De asemenea trebuie menționată munca desfășurată în cadrul echipelor de întreținere ale celor două fire ale căii ferate care traversează satul (la sfârșitul secolului XIX și prima
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
să le alunge afară. Dar degeaba. Oricât se lupta cu ele, fie din cauza mărimii lor, fie din alte motive, nu reuși să le scoată. Atunci, închise ușa hotărât și spunând în gând. Doamne iartă-mă!... porni la atac cu un ștergar mare și greu făcut parcă anume să le strivească. După o luptă aprigă, deși strivise câteva muște, când s-așeză să se uite văzu că altele mai mari le înlocuiseră. Pierindu-i cheful de odihnă porni atacul și mai furios
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
Sibiu cu prilejul Războiului de Independență al României din 1877. Fondurile au fost trimise prin Comitetul de la Sibiu Societății de „Cruce Roșie” din București, „notărășița” Paraschiva Măcelariu colectând suma de 43 de florini, iar „preuteasa” Ana P. Florianu „pânză, cămeși, ștergare și lepedeauă”. Victor Florianu a fost implicat „la unele conversiuni ce s-au înscenat în favorul și onoarea osândiților în procesul Memorandiștilor”, din vara anului 1893, la Sibiu. Procesul a durat aproape 300 de ani (1627-1914) și reprezintă un exemplu
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
anual (pe 26 octombrie, de Sf. Dumitru) „Festivalul munților”, manifestare cultural-artistică unde se reunesc mai mulți producători (de legume,fructe, brânzeturi, carne de oaie și pește), comercianți de îmbrăcăminte (costume populare tradiționale) și produse de artizanat (covoare țărănești țesute manual, ștergare), meșteșugari în lemn (vase de lemn, furci de tors), olari (strachini, ulcioare, oale de lut) și artiști ai cântecului și dansului popular (ansambluri de dansatori, soliști vocali și instrumentali). Presiunea antropică asupra sitului este una destul de ridicată, atât datorită afluenței
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
de sud a naosului fiind cea mai afectată. În peretele de nord s-a practicat o gaură pentru scoaterea unui burlan de încălzire, ceea ce a dus la deteriorarea stratului de pictură pe acea porțiune de perete. Pereții sunt acoperiți cu ștergare, icoane, iar ferestrele au fost lărgite. Construcția se prezintă în rest în stare bună, atât la nivelul bazei, edificiul fiind ridicat pe o bază înaltă de piatră, cât și la nivelul bârnelor.
Biserica de lemn din Ocolișel () [Corola-website/Science/313515_a_314844]
-
moldovean pentru bani, pretendentul la tron Petru Șchiopul (fiul lui Mircea Ciobanul și a Doamnei Chiajna), aflat în tabăra turcească, a trimis 30.000 de galbeni lui Ieremia Golia, prin intermediul boierului Albu. Ieremia a trecut în tabăra turcească, cu un ștergar alb în vârful suliței, și le-a dezvăluit beglerbegului Rumeliei și lui Petru Șchiopul planurile de atac ale oștii moldovenești, punând la punct un plan al trădării. Odată stabilit acel plan, Golia a poruncit oștenilor săi să se retragă. B.P.
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
gavanos de aur și le înmiresmă veșmintele, cum e obiceiul” (A 152-a noapte) . Apoi, stăpânul casei sau cel mai vârstnic dintre invitați începe să mănânce. Bucatele sunt aduse una după alta sau sunt așezate toate laolaltă, fie pe un ștergar, fie pe o frunză de palmier, ori chiar pe o piele de animal, așternută pe jos . În casele înstărite, masa joasă, aproape întotdeauna rotundă, este din lemn sau piatră, mai ales onix, încrustată cu abanos, jasp sau sidef . Nu se
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
8 noiembrie, de un sobor de preoți în frunte cu ieromonahul Serafim Popescu de la Sâmbătă de Sus. Astfel s-a reparat biserică și acoperișul în întregime, s-a îmbunătățit turnul; în interior a fost zugrăvita din nou, s-au cusut ștergare cu motive populare, s-au cumpărat un rând de vesminte albastre și diferite cărți de cult. În interior, biserica e îmbrăcată cu un strat de trestie, peste care s-a tencuit și s-a zugravit cu un frumos chenar bisericesc
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
XX-lea. În cadrul gospodăriei se disting elemente tradiționale ca poarta, portița, șura, [[fântână|fântâna]], grădinuța și „tălchița”. Interiorul locuințelor se individualizează printr-o bogăție cromatică a modelelor florale prezente pe obiectele de podoabă reprezentative cum ar fi „chindeauă” (chindeie), căpătâie, ștergare, merindare și covoare. Meșteșugurile identificate în sat ca fiind elementele definitorii ale vieții localnicilor au fost printre altele fierăritul, zidăritul învățat de la [[sași]], tâmplăritul sau „măsăritul” care o data cu înființarea [[Școala comunei Racovița#Școala inferioară de arte și meserii (1923-1939)|Școlii
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
cu mese și laițe cu obiecte din lemn și ceramică. La etajul clădirii sunt expuse piese importante de etnografie și artă populară din principalele zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Humor, Câmpulung și bazinul Dornelor. Sunt de menționat țesături (ștergare, traiste, costume tradiționale, scoarțe, lăicere), haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale), obiecte din lemn (furcă de tors, blidare, tacâmuri), obiecte de ceramică neagră de Marginea și de ceramică smălțuită de Rădăuți, salbele de zestre, ornamente de mărgele, coarne
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
pe proscomidiar și o scatulă pentru comunicat. La capitolul veșminte aflăm trei feloane de mătase, din care două negre, două stihare albe, două perne de mătase, două patrafire, două fețe de masă pentru altar, doi prapori de păr și două ștergare. Sunt însemnate în același inventar și următoarele cărți: o Evanghelie (de România) din 1760; un Minei - 1752; un Triod de Blaj - 1731; un Penticostar - 1808; un Strașnic - 1753; un Octoih - 1760; un Molitfelnic - 1775; un Liturghier - 1808; o Psaltire de
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
Grigorescu și Luchian; casa mică sau camera de lucru, semănată cu obiecte de tors și țesut, și, alături, casa mare sau casa de oaspeți, amândouă având pereții îmbrăcați cu scoare în vărgi, chilimuri și zavestre în romburi, meșterit colorate, cu ștergare la ferestre, paturi largi acoperite cu poclade mițoase, refac un întreg tablou de viață. La etaj, obiecte de ceramică musceleană, lucrate la Costești, Băilești și Poienița, amintesc de arta olarilor câmpulungeni de altădată. Un splendid mobilier în lemn pirogravat, în
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
-l secăm, ci să facem un canal spre Nistru” pentru a putea spune asemenea lui Nichita Stănescu când vom merge la Chișinău „Am venit de acasă acasă.” și-au dăruit unii altora obiecte reprezentative pentru localitatea lor: cheia comunei Vulcana-Băi, ștergare tradiționale, machete, cărți, albume, sticle de vin etc. Românii de peste Prut au adus și două covoare pe care erau reprezentate chipul lui Eminescu și imaginea Primăriei din Chișinău și care au fost expuse pe masa pe care s-a semnat
Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
observa în altar câteva fragmente pictate ce înfățișează Sfinții Părinți. Iconostasul este împodobit în partea de jos cu icoanele Sf. Gheorghe și a Sf. Dimitrie. Iconostasul, unde încă se mai pot distinge figurile apostolilor este ornamentat cu icoane mărginite de ștergare albe din pânză, decorate cu cusături roșii,negre și cipcă. Intrarea în podul bisericii se face prin pronaos, astfel avându-se acces atât la clopote cât și la balconul care se găsește deasupra unei părți a naosului. În partea sudică
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
propriu-zisă era condusă în zona Brașovului de către un „starosti”. În ziua nunții, o ceată de flăcăi călărea înaintea mirelui pentru a anunța sosirea acestuia la casa miresii. Cel care sosea primul era premiat de către aceasta cu un colac și un ștergar ales de ea. După nuntă, la intrarea în casa bărbatului, pe capul miresei se pune caș și pâine, ca simbol al bogăției. [[Imagine:Brasoveanca.jpg|thumb|right|250px|Brașoveanca, jucată de perechi îmbrăcate în costumul popular bârsan]] Cel mai popular
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Picioarele mi se sfârșeau La țărmul viselor oprite În urme care ocoleau Pajiști de nașteri arvunite. MĂ-NDEMNI Puțin mai mult sau multicel îmi ceri Mă-ndemni să fac din lut ziua de ieri: Plămadă din făina clipelor Dospită sub ștergarul palmelor. Mă-ndemni să iau din orele de ieri: Bobii de tihnă să-i arunc, îmi ceri. Neghina s-o adun încet, cu bocet, Când pun iertare gândului pe creștet. Ca să mă ierți, mă-ndemni, și iar îmi ceri S-
Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
multe danii. Pe pereții bisericii sunt reprezentate multe elemente de factură locală cum ar fi: instrumente muzicale din Moldova (buciumul, cobza), animale care trăiau în Moldova (lupul, ursul, veverița ș.a.), diferite arme (sulița, arcul și sabia) sau țesături moldovenești (lavița, ștergare, ii). În biserica Mănăstirii Humor au fost înmormântați ctitorii și mai mulți demnitari ai Moldovei medievale. În încăperea mormintelor se află mormintele ctitorilor: marele logofăt Toader Bubuiog și soția sa, Anastasia. Cele două morminte se află în nișe boltite amplasate
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
văruite decât peretele, de regulă în albastru de cicoare. Trei icoane pe lemn (din care una cu inscripția: , Această icoană s-au făcut de Crevila Todora"), databile în secolul al XVIII-lea, și altele pe sticlă, provenite de la Nicula, împreună cu ștergarele vechi ce atârnă pe pereți, constituie tot decorul interior al acestei arhaice construcții bisericești. Cărțile vechi păstrate la biserica din Bucuroaia sunt: Chiriacodromion, București, 1732 (cu însemnarea: „Au perit vacile de călbază în anul 1897 că au fost ploi multe
Biserica de lemn din Bucuroaia () [Corola-website/Science/319197_a_320526]
-
București, 2008; 26. "Cărțile de la Vidra IV" • Cartea Violetă, 2010; 27. "Cărțile de la Vidra V" • Cartea de Borangic, poeme pictate de autoare pe vechi țesături din borangic, 2010; 28. "Cărțile de la Vidra • VI". Cartea de Lacrimi, poeme brodate pe vechi ștergare din Munții Apuseni, 2011; 29. "Puțin mai mult, ediția a IV-a", adăugită, (ilustrații de Mircia Dumitrescu), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2011; 30. "Poemul scurt al lungii mele vieți - 13 Poeme (Duble) de Dragoste", Plurilingv II, adăugit (în română
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
acoperită cu 2 învălitori, potirul de metal aurit cu apartamentele necesari, 2 cădelnițe una alpacca altă de arama veche, navicula pentru tămâie, un clopoțel, un luminar mic sub sicriul odăjdiilor, 5 rânduri de vesminte preoțești, 3 stichare, 6 purificatoare, 1 ștergar, Euchologiu din 1868 de Blaj, vas pentru giăratic. Biserică bărbaților: iconostasul de lemn cu 3 uși, pe el atârnate icoanele Iisus, PV Maria, măi deasupra cină din urmă, S I Botezătorul, și S Iosif, în cadre aurite cu țesături pedeasupra
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
al XX-lea. În cadrul gospodăriei se disting elemente tradiționale ca poarta, portița, șura, fântâna, grădinuța și „tălchița”. Interiorul locuințelor se individualizează printr-o bogăție cromatică a modelelor florale prezente pe obiectele de podoabă reprezentative cum ar fi „chindeauă” (chindeie), căpătâie, ștergare, merindare și covoare. Meșteșugurile identificate în sat ca fiind elementele definitorii ale vieții localnicilor au fost printre altele fierăritul, zidăritul învățat de la sași, tâmplăritul sau „măsăritul” care o data cu înființarea Școlii inferioare de arte și meserii din sat a dat adevărați
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
diferite insecte. Păianjenul pustnic injectează în victimă venin cu acțiune hemolitică și necritică. Această specie este rareori agresivă. Atacurile asupra oamenilor sunt, relativ, rare. Păianjenul mușcă, de obicei, doar atunci când este amenințat, presat pe piele când se găsește în haine, ștergar sau lenjeria de pat. Multe victime umane au fost mușcate după îmbrăcarea unei haine sau încălțăminte. Uneori, multe răni necrotice diagnosticate ca mușcăturile păianjenului pustnic maro pot fi de fapt infecții cauzate de meticilino-rezistent "Staphylococcus aureus" (MRSA). În altele cazuri
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]
-
2 sfeșnice bune, valoarea lor fiind 200 lei, o evanghelie veche a cărei valoare era de 100 lei, un mineu vechi în valoare de 500 lei, două liturghiere, bune, valorând 440 lei, o cădelniță în valoare de 200 lei, un ștergar bun - 50 lei, un policandru cu valoarea 500 lei și patru prapore în stare mijlocie, valorând 800 lei. Decorația pictată a bisericii, puternic afectată de intemperii, s-a păstrat mai bine în absida altarului. Intrând în biserică, în pronaosul tăvănit
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
ladă de zestre, una mai lungă numită „canapeu”, iar pe perete un „blidar” (dulap de bucătărie), mobilierul era confecționat de către bărbații din familie. Pereții erau împodobiți cu „peretare” țesute din lână colorată, icoane pe sticlă, „blide” (farfurii din lut) și ștergare (prosoape brodate din cânepă sau in). După icoane se țineau actele de valoare, testamente, certificate, contracte și uneori chiar bani. Încălzirea se făcea cu lemne, în vetre cu cuptor și horn, apoi în sobe de tuci (fontă). În prezent, în
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
împreună a bucăților textile croite anterior. Istoria industriei textile din România începe în anii 1600, odată cu înființarea breslelor țesătorilor în Moldova, Muntenia și Transilvania. Abagiii, postăvarii, pâslarii și mătăsarii își deschid mici ateliere în care fac haine, covoare, pături și ștergare. Bumbac încep să cultive în anii 1700. În anul 2014 textilele erau al patrulea cel mai important produs de export al României după contribuția la total. În urmă cu mai bine de un deceniu acesta era cel mai important produs
Material textil () [Corola-website/Science/314997_a_316326]