322 matches
-
fi mai degrabă păstrarea ordinii infracționale actuale decît localizarea răufăcătorilor. În două ocazii, În cursul escapadei lui Crawford prin Estrella de Mar, patrulele de poliție Îi serviseră drept escortă În Range Roverurile lor și-i vegheaseră Saabul furat cît timp șterpelea el din magazine În Plaza Iglesias. Extenuat de efortul depus În urmărirea lui Crawford, m-am așezat pe o bancă de lemn dintr-o stație de autobuz și am stat acolo uitîndu-mă la automobilul jumulit. La cîțiva metri de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că furatul și micile uneltiri infracționale pot să stîrnească lucrurile. Tata știa ce se-ntîmplă și niciodată n-a Încercat să mă oprească. La școala de muzică, mă vedea cum Îi stîrneam pe băieți Înaintea vreunui meci de rugby În deplasare șterpelindu-le lucruri din dulapuri și bramburindu-le echipamentul. Noi cîștigam Întotdeauna cu șase la zero. Tata, cînd a pus ultima dată cureaua pe mine, mi-a sugerat să mă fac cleric. — Și te-ai făcut? — Nu, dar mă tenta. Am irosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la locul ei lumina orbitoare a Asiei, care se lovea de loggia de granit din fundal, caii și călăreții cu coifuri, iar în spatele mezinei lui Darius - o maimuță ca smoala, șezând pe o balustradă și legănând între gheare un rozariu, șterpelit dintre prăzile de război. Era amănuntul care îl lovise în inimă pe studentul islamic și care îl întrista iar pe Omar cel matur. Femeile, așezate în contre-jour, pe câmpul înfrângerii de la Issos, sunt gata să facă o reverență la picioarele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pregătea un eftar și plângea, încercând să se roage. Într-o zi, Caryan a văzut-o cu Sebas într-o mașină sau doar ei i s-a părut că o vede. S-a întors acasă încălzită, ca o servitoare când șterpelise, însă vina i-a trecut în scurt timp. A simțit că plutea cum plutise când Armin s-a mișcat prima oară în pântecele ei de gravidă și a presimțit un băiat. Acum Sebas locuia în ea toată, ca un mânz
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toate informațiile sorbite de la harnicul căpitan (fie din manuscrisul acestuia, pe care Barbey Îl putuse consulta și Înaintea tipăririi, datorită lui Trébutien, fie din bogata lor corespondență, ba chiar din discuții deschise, față În față). Deși lui Jesse i se șterpelește cu bună știință munca, deși Barbey nu pomenește despre lucrul acesta decât Într-o notă, a opta, pricăjită, la sfârșitul volumului, nimeni nu pare nemulțumit. Dar iată nota: „Căpitanul Jesse. A publicat două mari volume in octavo despre Brummell. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În Franța: căci, adevărați sclavi, galii 1 parcă nici nu existau În fața lui. Această doctrină a fost atât de bine Înțeleasă, Încât o aristocrată se Îmbrăca În fața servitorilor ei, ca și cum aceștia ar fi fost niște animale și nu se dezonora șterpelind banii burghezilor (a se vedea În acest sens conversația ducesei de Tallard din ultima lucrare a dlui Barrière); sau contesa d’Egmont, care nu socotea că săvârșește o infidelitate iubind un om de rând; sau doamna de Chaulnes, care susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu toate echipamentele. Nu prea poți să spui mare lucru doar uitându-te la ele. În spatele ei, Lurch se prefăcea că-i sucește gâtul unei găini. Muncise din greu la respectivul așa-zis echipament, de câteva ore, mergând până la a șterpeli câteva fire de iederă dintr-un colț al cicloramei pentru mine, a le picta cu sprayul în argintiu și a face găuri în structura mobilului, prin care să le trecem. În mod clar, era inutil să i se explice lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sociale, dacă avea de ales. Am virat, am intrat în cartier și am parcat cât de aproape de centru posibil, între două mașini rezonabil de bine întreținute. Ideea era că, dacă cineva ar fi vandalizat sau pur și simplu ar fi șterpelit un vehicul, având în vedere compania în care se afla, al meu ar fi părut opțiunea cea mai puțin tentantă. Am remarcat destul de multe Suzuki Vitara, foarte populare prin partea locului. Pesemne că un traficant de droguri local dăduse tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
violente. Călăreții și pedestrașii Granadei, decimați la fiecare dintre ieșirile lor de către artileria castiliană, nu mai cutezau să se aventureze în masă departe de metereze. Se mulțumeau cu mici lovituri în cursul nopții pentru a ataca vreo căprărie dușmană, a șterpeli arme sau a pune mâna pe niscaiva vite, acțiuni temerare, dar fără perspectivă, căci nu erau de ajuns nici pentru a slăbi împresurarea, nici pentru a aproviziona orașul și nici măcar pentru a-i da curaj. Deodată, un zvon. Nu dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ARTUR: Cui vrei. GARDIANUL: N-am cui. Aici toată lumea doarme până la ora unu. ARTUR: Te duci după unu. GARDIANUL: Va fi prea târziu, La unu începe execuția. ARTUR (Indignat.): Cam? în timpul prânzului? GARDIANUL: Înainte de prânz. ARTUR (Desfigurat de indignare.): Îmi șterpeliți masa de prânz? GARDIANUL: S-a considerat că e mai bine ca osândiții să moară flămânzi. ARTUR (Vehement.): De unde știți voi că e mai bine? GARDIANUL: În primul rând că se fac economii. Ș-apoi, dacă osânditul e sătul, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fir, doar așa, ca să-și complice existența, pe un altul, care poate să vorbească și să-l dea În gât când Îi e lumea mai dragă. Deci, Îmi spuneam, dacă ajungem la un răspuns ferm În privința persoanei care mi-a șterpelit pistolul, putem cu destulă certitudine identifica În persoana respectivă pe cel care l-a și folosit. La ce anume, știam. De ce, puteam presupune fără teama de a greși: ca să arunce asupra mea culpa uciderii lui Toshiro Fujimori - ecuația nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
m-a prins de mână și m-a tras după ea pe celălalt trotuar. Nici nu am apucat să mă dezmeticesc. Abia în față la „Tic-Tac“ am realizat ce putuse să facă. Cu ochii holbați, o priveam de parcă văzusem cum șterpelise adineauri diamantele Coroanei și o tulise cu ele. „Ce faci, Ester, cu mine?“, am bâiguit. „Știi doar...“ Știa prea bine că îmi era o teamă teribilă să traversez prin locuri nepermise. Și la stop mă codeam mult dacă era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toate urmele acelei vieți. Inventatorul supraviețuiește în invențiile sale, arhitectul supraviețuiește în clădiri, dar cei mai mulți nu lasă în urmă monumente sau realizări durabile, ci un raft cu albume de fotografii, un carnet de note din clasa a cincea, o scrumieră șterpelită dintr-o cameră de hotel din Florida, în ultima dimineață a unei vacanțe abia amintite. Câteva lucruri, câteva documente și o mână de impresii lăsate asupra altora. Care, invariabil, spun istorii despre persoana decedată, dar, de cele mai multe ori, încurcă datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Își lăsă pelerina să fluture, deschisă, În briza nopții; Își netezi vesta; pipăi cu degetele lanțul de argint; Își ridică pălăria moale și cenușie, făcută de cel mai bun pălărier din Viena, dar puțin prea mică pentru el, pentru că fusese șterpelită din cuierul unei toalete, În fața unei cunoștințe feminine imaginare. Eu, Josef Grünlich, am ucis un om. Sunt deștept, se gândi el. N-au cum să-mi vină de hac. De ce să mă grăbesc să mă furișez În gară ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe paznic. Ham, ham, ham, se enervează cîinele, apucînd de băț cu furie. Așa, băiatu'. Acum chiar că ești un cîine bun. Portofel zărise pe prispa casei un ceaun mare, care părea să fie nou-nouț. Toată strategia era concepută ca să șterpelească acest ceaun. În casa sărăcăcioasă locuiau Ion și Aneta Ciobanu, doi norocoși moștenitori, care pe timpul acesta s-au apucat să se hîrjonească. Ce latră așa de tare javra noastră? Ei, acum grija asta ai? îl dojenește Aneta pe Ion, strîngîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
desprindea din rînduri cîte-un bărbat și femeile Începeau iar să plîngă, și așa a venit și unchiul Bob - n-avea decît șaisprezece ani, bagă de seamă, dar mie-mi părea bătrîn - cu o pălărie ca un burlan, pe care-o șterpelise probabil din vreo prăvălie, și cu picioarele goale, și-am Început să plîngem toți. „Ei, Doamne“ - zice Bob - „frumos mă mai primiți, n-am ce zice“ - asta, vezi tu, ca să ne ia cu vorba și să ne-nveselească. „Păi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aplică ștampile pe amintirile vagi din ultimii doi de ani. E atât de absorbit de birocrația sa interioară, încât nici nu observă - sau nu-și bate capul să observe -, că un tip smead, la costum vișiniu și cravată liliachie, îi șterpelește din rucsac pachetul de LM și o revistă pentru femei, probabil Vogue sau Ioana. Tot ce vrea să știe este unde a dispărut Leo. Ultima oară auzise de el la pronunțarea divorțului, apoi se zvonise că s-ar fi însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gură, și de Zuza, mai serioasă ca niciodată. Nici când o mângâi pe cap nu dă din coadă. De-abia în casă, în jurul unei farfurii cu sarmale umplute cu urdă, trimise de Maria, și a unei roți de cașcaval Bobâlna, șterpelită de la fabrică de Florica Zane (sigur o să-l plătim de trei ori cât face), mă încumet să-i povestesc Sabinei cele întâmplate. Mă ascultă uimită. Doar din când în când își dă cu părerea: Doamne păzește! Mă miră înțelegerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
furaseră de undeva din cartier. Trei dintre ei dăduseră buzna în stație, puseseră cuțitele la gâtul vânzătorilor și înșfăcaseră toți banii din casă. Cum pe strada Muzicuței își făcuse o casă arătoasă fiul unui ambasador, și cum clanul Zane îi șterpelise omului jumătate de tonă de ciment, ca să-și asfalteze curtea în spate, și cum ăla micu, Gigi, fusese prins de proprietar în garajul lui aruncând pe fereastra din dosul casei scule, piese, echipamente și tot ce-i pica la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moartă decât vie, se dusese la poliție s-o reclame pe Zuza. Operațiunea „cârnatul” lua proporții. În cele din urmă o căutaseră reporterii de la Realitatea TV. Cu broboada peste gură, ea se plânsese de ciocurile reumatice și de cum îi fuseseră șterpeliți cârnații Trandafir. Vecinii de pe uliță îi ținuseră partea: au spus că toată viața fusese o femeie muncitoare, care vânduse mii și mii de franzele, care spălase și apretase mii și mii de perdele. Nu era normal ca acum, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în felul ăsta ogarul afgan, adus tocmai din Palestina. Ahmed sărise gardul și aleluia cu el. Se zvonea că a turbat după ce Zuza îl lăsase pentru o corcitură dintre un mops și o ceau-ceau. Oricum, cazul bătrânei căreia i se șterpeliseră Trandafirii a contribuit mult la responzabilizarea opiniei publice și a anticipat în mod genial eutanasiile cu lanțuri și ciomege sterile, ordonate abia peste șapte ani de Băse. Pe vremea aceea, însă, Bucureștiul era cunoscut și ca „micul paradis canin”, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă presărate cu gunoaie, leagăne strâmbe, bucăți de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată de pucioasa din capetele chibriturilor, mă ascundeam printre grămezile de cărămizi, suflam cornete de hârtie cu ace în vârf prin țevi lungi de plastic - dude, cum le ziceam noi -, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e bolnavă? Nu-ți pot spune la telefon. Trebuie să vii până aici. Cu două săptămâni înainte, mă sunase chiar Sabina. Mi-a spus într-un limbaj cifrat că „nu îi veniseră trandafirii roșii”. Imediat m-am gândit la cârnatul șterpelit de Zuza de pe masa lui tanti Cucu. Păi dacă te-au păcălit și pe tine cu crenvuști, fă reclamație la Protecția Consumatorului. Femeile adoră să îndrepte lumea, mai ales în punctele ei neesențiale. Uf, ce prost ești! Apoi, în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bidon turtit, după căutătura impertinent-vicleană, după mirosul de transpirație și după vocabular: „Cirică, vezi că, mardeiașu’ ăsta își ține hepatita lângă plămân”, „Ciupeală, rupe tu biletele în față, că eu vopsesc papagalii din spate”. În prima zi de navetă îmi șterpelesc portofelul dar, văzând că e gol, mi-l dau înapoi cu dispreț. Toți își țin gențile și poșetele în față, pe burtă. Dacă te-ai atins de cineva, imediat omul intră în panică: se caută prin buzunare, își potrivește geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fii înconjurat de atâta carne tânără, albă, delirantă? La despărțire am luat-o pe Sabina la rost: cum naiba ajunsese prizonieră acolo? Mi-a răspuns spășită că ea venise doar la un control. Odată intrată pe poartă, maică-sa îi șterpelise actele din poșetă și-o internase forțat. De parcă avea zece ani. De fapt așa făcuse Maria mereu: la cea mai mică depresie își băga fiica la zdup. Înainte de a ieși pe poarta blindată, s-a aruncat în brațele mele, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]