1,933 matches
-
le-ar fi folosit să-și vorbească?! Din când în când, o poveste veche răsărea ici și colo în mintea cuiva, dar era prea greu să și-o mai amintească în întregime cineva. Ieșeau din ceață cu amintirea tot mai ștearsă a ceva care se numea Soare, a ceva care se numea cer senin și bucurie, și prietenie, și iubire dar toate astea fuseseră demult. Era bine să fie uitate și uitate să rămână, ca să nu-i împiedice la lucru. Trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dumneavoastră va colabora cu mine și totul va fi foarte bine. Vocea fermă, dar mângâioasă a femeii în alb are cu adevărat miraculosul dar al unei terapii de suflet. Dora răspunde cu convingere deși vocea îi devine din ce în ce mai moale, mai ștearsă, mai pierdută: Desigur, voi colabora ! O voi face atât cât conștientul și poate și inconștientul mă vor ajuta... Pleoapele Dorei sunt grele ca de plumb, somnul evocat de umbra în alb care se îndepărtează s-a și instalat. * * * În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul se duce la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele mai au farmec, sunt fade, sunt moarte, Întind ființa mea spre veșnicie Cred și sunt acest intangibil și șters loc În care mă bucur de intimitate. Iarăși nu e adevărat, spațiu închis și mort, Implor prezența vieții în toate, dar știu că e numai în mine, Spațiu neadevărat, unic și retras, Univers al simțurilor mele profunde, Imposibil de concretizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi spuse. Iar relația noastră știam că va fi la fel de plăcută veșnic precum începuse. Camera era bătută toată în pietre, iar peste pietre încă un rând de pietre și tot așa până la cifra simbolică 13. Strălucirea era de nedescris, puțin ștearsă, mată. Strălucire mată. Numai când te apropiai de fiecare piatră te cufundai în sclipirile sale lucitoare. Camera sferică, astfel încrustată, te putea face să o iei razna. · Razna simțeam eu c-o iau. Iubitul meu m-a înșelat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aici; n-am vrut eu să se oprească, căci persoana ei avea să-și piardă doar abia mult mai târziu semnificația în viața mea. (Ba mint! Nu și-a pierdut niciodată semnificația, ci doar s-a îmbrăcat în niște culori șterse, care din nou s-ar putea înflăcăra și s-ar putea lumina îndată, dacă ea ar arunca scânteia ce o aștept.) Găsindu-mă pe această poziție, o cumplită dorință de a cunoaște adevărul mă cuprinsese din toate părțile, iar gândul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai ales pentru ușile sale glisante (fusuma). Ajunși, în fine, pe plajă, suntem literalmente sufocați de aerul fierbinte (este luna august) și de miile de trupuri care umplu aproape fiecare centimetru pătrat acoperit cu nisip sau cu piatră. În depărtare, șters, se zărește un mic promontoriu care, miraculos, nu este ocupat în întregime nici măcar la această oră înaintată. Iubita mea, înzestrată natural cu un instinct de conservare mai puternic și cu o capacitate de rezistență la stres sporită, începe să-și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a voinței sale. Iată așadar pentru prima oară în istoria artei o restaurare de un tip aparte, care nu reface ceea ce a fost desfăcut, care nu lipește din nou, pe fondul sinopia, plăcuțele de mozaic căzute, care nu reînsuflețește culorile șterse, care nu se străduiește, reconstituind continuumul material al suportului, să ofere unei repetări posibile unitatea plastică vie a compoziției; ci, s-ar putea spune, care face exact contrariul: care doboară și suprimă orbește ceea ce generații răbdătoare de admiratori, de meșteșugari
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
important, el apare în multe ipostaze admirate de copii, ca aviator, de pildă), fie citește ziarul, apărând ca un fel de vizitator din sfera publică, vizitator care va facilita accesul copiilor în aceasta, în timp ce mama, o prezență bănuit permanentă, deși ștearsă, face tot ce este de făcut în gospodărie, are grijă de copii 36. În legătură cu toate aceste aspecte, politicile egalității de șanse ar trebui să fie anticipate de politici educaționale, în care educația pentru viața privată să fie prezentă adecvat. 2
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
caligrafiez în urmă cu două luni, când era încă pace. Mâine se vor împlini cincizeci de zile de război. Parcă sunt în chilie de când mă știu; parcă niciodată nu am ieșit în afară. Ceea ce a fost înainte e deja estompat, șters aproape. Eu sunt lumea; eu sunt totul. Spațiul și timpul. Cerul și pământul. Începutul și sfârșitul. Atotstăpânitorul. Fiindcă nu mai există nici un bun pe care să mi-l doresc. De-acum, ofer. Voi fi Izbăvitorul. Primele litere, primele slove, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și maximum 30 pentru liceu au fost eliminate cu totul, noile prevederi urmând a fi adoptate prin decizia ministrului Educației. Alocarea a 20% din orele de curs disciplinelor opționale aferente învățământului obligatoriu, respectiv 30% pentru liceu a fost de asemenea ștearsă cu buretele, problema urmând a fi stabilită prin noile planuri-cadru. Prin Ordonanța emisă de Guvernul Ponta se pierde și un avantaj pe care minoritatea maghiară l-a obținut datorită Legii Funeriu. Excepția aplicată în cazul limbii materne de a putea
Legea Educaţiei a fost schimbată. Vezi noile prevederi () [Corola-journal/Journalistic/80502_a_81827]
-
o voce răsunătare, plămîni puternici și întreaga conformație a feței și a corpului." (p. 12) De aceea, ar fi un semn de naivitate dacă i-am bănui pe retori de o deosebită profunzime spirituală. Firile adînci sînt de obicei încuiate, șterse și inexpresive sub unghi histrionic, ducînd lipsă de acea vîna extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
pe scaune părinții orașului, autorii unor legi solide și cetățeni solizi care credeau în Tom Watson și se temeau doar de Dumnezeu și de secetă, cu cravate negre subțiri sau cu medaliile care nu mai însemnau nimic, cenușiu palide și șterse ori de bronz ale Statelor Confederate ale Americii, nemaiavând nevoie să pretindă că muncesc, dormeau sau își omorau lungile zile somnoroase în timp ce mai tinerii de toate vârstele, care încă nu erau destul de bătrâni ca să picotească în public, jucau șah ori
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
reala, în viața lui Sebastian, Fraulein Wagner, a cărei pensiune îi oferea odihnă, și înrudită, bunăoară, cu Frau Blecher a lui Teodoreanu, e mai mult o convenție, închisă în odaie, cînd prezența ei nu e necesară. Rămîn, deci, pe lîngă ștearsa Agnes, vorbind prost românește și slujind în casă cît de bine poate, și Jef, pajul licean, și corigent la matematici pe deasupra, al Corinei, cei doi care, previzibil, vor forma un cuplu promis destrămării: Corina și Ștefan Valeriu. Ei vin din
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
că, din mesajul transmis spectatorilor în timpul unei emisiuni, doar 7% ține de infomația verbală, restul concentrîndu-se în limbajul trupului. La televizor nu trebuie să fii profund, ci actor. Tocmai de aceea intelectualii fac o figură palidă pe micrul ecran, apărînd șterși și nespectaculoși: nu știu să intre în regim de mobilizare telegenică, crezînd că vorbele pot suplini lipsa unei gesticulații pe potrivă. Ei uită că deșteptăciunea televizată se măsoară în iuțeala răspunsurilor și în tonul cu care sunt rostite, iar nu
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
un mod vag locul de unde reveneau la matcă și contextul acestui drum încărcat de semnificații. Se întorceau cumva de pe frontul rusesc? Reveneau, oare, la ai lor după niște ani petrecuți în închisorile siberiene? Conturul istoric al episoadelor narate era deodată șters, dezistoricizat; de parcă nu Istoria mare ar fi dat greutate și sânge întoarcerii soldatului nostru. După mai multe decenii și o Revoluție care a eliminat din ecuație (auto)cenzura, iată că războiul făcut unic și într-un singur sens își pierde
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
amplu rostogolește sentențe și adevăruri sumbre, grele, de alură definitivă. Cuvintele poemelor nu excelează prin pitoresc sau originalitate - abundă mai degrabă termeni noționali-abstracți -, figurile de stil rămîn previzibile și evocă limbajul poetic neoclasic (personificări, sinecdoce, catacreze obosite, epitete generale și șterse); însăși prozodia e uneori deficitară, ritmul nu e respectat cu strictețe, iar în relația ictus-accent survin numeroase licențe (contemporanii poetului, începînd cu răutăciosul Heliade și continuînd cu binevoitorul Bolintineanu, observaseră acest lucru). Dar impresia poetică globală rămîne covîrșitoare. Explicația acestei
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
pe azi! Nici n-a băgat de seamă replica acestuia care i-a răspuns în râsul înnăbușit al întregii clase: - Frate Frunză, uite ș'acuma cetesc! După care: - Ce râdeți bre? Am spus cumva vre-o prostie?" (pp. 104-105) Icoane șterse, diafane, coapte în fumul de tămîie, ca să prindă culoare, își schimbă locurile cu caricaturi spălate cu venin. Aderca, ținut de cea mai mare nenorocire a publicisticii, e ținta unui pelin ceva mai fermentat. Într-o vreme a traducerilor nu întotdeauna
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
reclamate de utilizatori în virtutea “dreptului de a fi uitat”, impus de Curtea Europeană de Justiție. Google a primit peste 50.000 de cereri pentru ștergerea unor informații. Acestea vor fi șterse treptat deoarece procesul presupune o muncă laborioasa. În locul datelor șterse va apărea mesajul “search results may have been removed”. «Fiecare solicitare individuală va fi evaluată și se va încerca atingerea unui compromis între dreptul persoanei la confidențialitate și dreptul publicului de a afla și de a distribui informații » afirmă oficialii
Google aplică ”dreptul de a fi uitat” by Adela Jușcă () [Corola-journal/Journalistic/77970_a_79295]
-
lăcuste,/ ca nehaliții cei mai ațoși/ ce se pomeniră pe-aici./ Doamne, iartă-i!" (Gabriel Adrian Mirea); ,spre nopțile uitate-n târguri grele/ eu mă îndrept cu pași mărunți și singuri/ când nu mai pot a îngropa prin crânguri/ fațada ștearsă-a României mele// omor cu gândul fețe inamice/ mă-mpiedic sobru de un trai grotesc/ și asta-i țara-n care azi domnesc/ picioare strâmbe semne și varice// privirea mea se-ndreaptă către pleavă/ organice nimicuri cu pretenții/ zadarnice-ntrebări
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
ca Viena, să constați că imaginea lui a ajuns la tine iremediabil deformată. E ca și cum filtrele succesive prin care a trebuit să treacă i-au alterat substanța și i-au netezit relieful, lăsînd în urmă coaja plată a unei efigii șterse. Și cu cît depărtarea în timp e mai mare cu atît gradul de estompare pare să fie mai adînc. Cauza nu e de căutat într-o rea-voință măsluitoare, ci în dificultatea inerentă de care se lovește fidelitatea descrierii unei metropole
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
decît cu regizorii. Parcă aici nu s-a greșit prea mult. Marja de eroare a fost mai aproape de confirmările ce au venit. Se întîmplă, și istoria teatrului poartă destule dovezi, ca marii artiști să fi fost complet mediocri în școală, șterși și să fie descoperiți mai tîrziu de vreun regizor preocupat de nou și proaspăt. Toate variantele sînt posibile. Cei foarte buni să confirme sau să se piardă pe parcurs. Hazardul intră și el, serios, în joc. Privesc în urmă și
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
ridică scorul la 4-0 ( 60’), iar apoi Cahill reduce diferența la trei goluri, marcând în minutul 74. În timp ce Falcao, vedeta madrilenilor a reușit o partidă formidabilă, Eden Harzard, tânăra speranță cumpărată în această vară de londonezi, a avut o evoluție ștearsă. Spaniolii de la Atletico se impun cu 4-1 în fața echipei patronate de Abramovic, iar trofeul merge la Madrid, confirmând pasa extrem de bună prin care trece fotbalul spaniol, a cărui națională este campioană europenă și mondială. În Supercupa Europei nu s-a
Atletico Madrid umileşte Chelsea în Supercupa Europei () [Corola-journal/Journalistic/75569_a_76894]
-
o intrigă uriașă/ în care să intre toate sentimentele// cred că nebunia înseamnă/ să fii desprins de viață și să nu poți totuși fără ea" (sunt atâtea...). Viziunea din fundalul liricii lui Peter Ackroyd este întunecată, o imagine fluctuantă, iute ștearsă, fragment dintr-o lume lipsită de sens. Relativismul total al lucrurilor este un soi de forță lesne observabilă în acțiune, el provoacă, într-un mod cu totul paradoxal, reversibilitatea și interșanjabilitatea destinelor, cumva indiferente: "dar a răsărit luna iar prințul
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
adevărat sacrificiu pe altarul memoriei lui Cioran. Pe scurt, tot ce înseamnă traduceri, corespondență cu străinătatea, detalii administrative și tracasări organizatorice au căzut mereu în sarcina Mihaelei Stănișor. Dar am greși dacă ne-am închipui-o că pe o secretară ștearsă căreia îi revin mereu muncile de jos, nespectaculoase și monotone. De fapt, ea este sufletul colocviului, un amestec straniu de grație, căldura și răbdare amfitrionică, la care se adaugă vocația legării de prietenii durabile. Altfel nici nu-ți poți explică
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
în plâns de molid te îngropi/ ca într-o galbenă raclă." (Ambră). Și, cel mai reprezentativ pentru modul simbolic coerent și "integrat" al autorului, Desprinderea de țărm: "Niciodată nu vei porni cu adevărat/ de aici, din hotarul etern,/ legănat și șters și iar viu, unde/ mareele cern pietre de hotar.// Poți fi un catarg solitar/ în mijlocul mării,/ cu orizontul rotindu-se încet/ pe nisip, iar umbra e sufletul lucrurilor,/ dislocat de lumină.// Dar tu niciodată nu vei fi/ în singurătatea valurilor
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]