3,021 matches
-
acest volum de versuri din creația eminesciană", neuitînd să menționeze și numeroasele erori de tipar. Autorul nostru nu ignoră nici motivele care au determinat întîrzierea, în apariție, a ediției a treia din antologia lui Maiorescu (din 1885 pînă în 1888), știuta intervenție a lui Vasile Morțun care ar fi dorit să publice el o ediție (a apărut, din păcate, tocmai în 1890 și era deficitară foarte) care, întîrziind, poetul i-a scris criticului să o reediteze, el, pe a sa din
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
XX-lea secol se integrează și românii în procesul de creație cultă, de creație voluntară. Și îl citează, ca exemplu edificator, pe Blaga. Constată însă, nu cu surprindere, că "cel mai personal dintre creatorii români de azi face elogiul (în știutul discurs academic din 1937 n.m.) a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc, adică satului românesc "Satul nostru, spune Blaga, a avut tăria să se păstreze "boicotînd" istoria. În jurul lui se făcea de către alții, străini de neamul nostru
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
unei combinații de culise. El este timpul unei lupte și noi azi nu facem decît să apărăm rezultatul ei care asigură liniștea unui popor". Are opinii desigur negative despre regele Carol al II-lea. Dar deși suveranul a făcut avansuri știute mișcării legionare, opinia negativă a lui Stelian Popescu despre regele în funcțiune capătă conotații antisemite și xenofobe. "Ajunsesem la concluzia că Carol II nu este numai un element rău, o nenorocire pentru țară, dar un hoț ordinar și un tîlhar
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
pe care o proclamă astăzi nu doar Vadim și ai lui, dar și ziariști care se consideră democrați. Teza e veche, susținătorii ei sînt noi. Dacă apologia lui Eliade din 1937 n-ar fi fost urmată de crimele legionare bine știute, aș fi fost, poate, mai îngăduitor cu teza cu pricina și aș fi rînduit-o printre utopiile naive ale unor intelectuali care au optat pentru antipolitică. Dată fiind, din nou, istoria reală (și nu aceea fictivă a lui Eliade), nu găsesc
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
în vîrstă, Dionisie Popa, dispărut de curînd în plină putere. Ștefan Drăghici a reușit să construiască totul cu o aparență ludică și jovială, în spatele căreia se ascundeau, însă, ca fiarele în crepusculul pădurilor, eforturi enorme, bătălii neîntrerupte, disperări și sacrificii știute doar de el. Aceste lupte încrîncenate cu ostilitatea celor din jur, cu cerbicia cotidianului și cu puseele crude ale unei istorii imprevizibile, Ștefan Drăghici le-a mărturisit doar în gazetăria sa și, în special, în poezie și în teatru. Poet
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
a limbii române, care nu a mai păstrat contactul cultural cu latina (permanent în Occident), face ca latinismele culte, destul de recente, să fie suficient de diferite de termenii moșteniți și, în consecință, mult mai ușor de identificat. Situația e bine știută, dar contrastul îl poate șoca pe cititorul neprevenit (termeni ca memoria sau disciplina, atestați în franceză în 1050 și 1080, sau în spaniolă în secolul al XIII-lea, sînt înregistrați în română abia în 1798 și 1818). Pe de altă
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
moralmente reciclate, introduse într-o "metafizică a cotidianului" (N. Manolescu). Se articulează astfel gesturile unui protocol în care factorii prozaici, obiectele ponosite, truismele existenței celei de toate zilele se oferă unei tulburătoare conotații. O lumină de dincolo pătrunde în încăperile știute, își așterne enigma peste viețuirea noastră aridă, fertilizînd-o întru poezie. "Nesfîrșit", "absurd", "nimic sigur", "nu vom ști niciodată" sînt cuvinte și sintagme prin care infinitul se strecoară în finit, tainica inaparență sparge fastidioasa aparență: "aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
Dan Botta de a-și afișa și de a-și afirma românismul (în perspective Ťimperialeť) nu e un mod românesc și se explică doar prin acel proces psihologic al compensației, căruia îi cad jertfă tocmai cei atinși de un prea știut complex de inferioritate". Blaga denunță "deformările de interpretare", "reaua-credință" și lipsa de informație, în virtutea cărora Dan Botta pretinde cu totul nemotivat prioritatea în "viziunea spațiului ondulat" și în asocierea lui cu un sentiment al destinului. Trimite convingător la articole ale
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
Ion Bogdan Lefter). Un refuz, prin urmare, de-a recunoaște vreodată "falimentul" discuțiilor, pe teme oricît de "bătute". Cît timp presa reacționează, cît timp există "cazuri" (cu toate exagerările de care nici un "serial", cîtă vreme "intriga" nu e, de la început, știută la fel de toate părțile, nu e scutit) sînt motive să afirmăm vivacitatea unei lumi pe care unii-alții ar putea-o crede peste măsură de plicticoasă. Cartea lui Ion Bogdan Lefter e, în primul rînd, breviarul unor "fapte". Cu totul obiectivă n-
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
bărbatul ciudat zărit în lift de una dintre secretare în minutele premergătoare atentatului), mă încearcă un accentuat sentiment de déjŕ vu. Traseul profesional al lui Ioan Petru Culianu și ipotezele lui Ted Anton privind mobilul și autorii crimei sînt bine știute, fapt ce demonstrează că ele au fost temeinic discutate în societatea românească. Nu trebuie să fii expert FBI pentru a înțelege faptul că întrebarea fundamentală în dezlegarea crimei nu este "cine l-a ucis pe Ioan Petru Culianu?", ci "de ce
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
reviste? Atâtea dintre ideile înnoitoare care există în eseurile și poemele și prozele găzduite de reviste n-ar fi ele, fără aceste reviste, aidoma unor semințe fără pământ? Dar să mă opresc din seria de întrebări cu un răspuns dinainte știut, ce riscă să devină ridicole prin nota lor patetică. Dar alte întrebări se ivesc imediat: dacă importanța revistelor literare este de domeniul evidenței, de ce nu se face nimic pentru consolidarea lor financiară, pentru limpezirea statutului lor? Ar fi o investiție
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
II-a, 2003), sînt înregistrate expresiile a arunca jargoane și jargoane de popă de țară (cu explicații cam prea contextuale: "a folosi cuvinte potrivite pentru a convinge pe cineva sau pentru a reuși într-o acțiune", respectiv "povestiri sau întîmplări știute"; mi se pare că prima se referă la folosirea argoului specific unui mediu dat, iar a doua ironizează expresii considerate învechite). Pluralul jargoane apare în contexte dezambiguizante și chiar primește determinanți cu atît mai interesanți cu cît reflectă atitudinea vorbitorilor
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
Maiorescu. Un critic - curator, pus să "îngrijească", în cunoștință de cauză, o moștenire. Lovinescu, "progresistul" de-al cărui nume se leagă "arderea etapelor" era, iată, în tinerețe un iubitor de "statui". Deci, de stabilitate. Aparenta contradicție se rezolvă de la sine, știută fiind "firea" modernității: o perioadă de veșnic tangaj în jurul unui "pivot". N-a fost Lovinescu singurul care să încerce o "obiectivare", dincolo de prejudecăți, a etalonului unei epoci. A avut, în perioda "impresionismului", încredere în gustul propriu, călăuzitor. A căutat, apoi
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
Acasa > Orizont > Portret > NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COȘURILE CULEGĂTORILOR... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Este lucru știut că cine a fost sau este angajat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București, ori colaborează cu el, nu poate să fie decât numai un om de valoare, iar pe deasupra un om de omenie. Nu-i vorbă, până și
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]
-
vrea să stai acolo și lumea să o lași Să nu mai i te alături niciodată! Printre brazii înalți lumina se revarsă O,câte lucruri le lăsăm pierdute! Câți mor cu inima de doruri arsă Câte iubiri de minte doar știute. Dar câtă fericire putem oare afla Dintr-o primăvară și-un Martie-ndrăzneț? Nu putem lua cât el ne poate da Căci nu suntem decât grăbitul....... trist drumeț! Referință Bibliografică: MARTIE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252
MARTIE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382758_a_384087]
-
în ce o privește pe artista Maria Șalaru câtă vreme ea a știut să își zidească o „cetate de reședință artistică” acasă la ea, la Bacău. Rareori cineva își întărește reputația numelui atât de temeinic în mijlocul propriei comunități. E lucru știut: nicăieri proorocii pământeni nu se încununează de succes, dar Maria Șalaru desface acest mit și, iată, ea este agreată și iubită în comunitatea sa...! Bacăuanii sunt oameni calzi, blânzi, puțini dintre ei râvnitori a cuceri steaguri, dar mulți apărători și
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
în care naratorul se află și cea a lumii alternative, rememorate, dorite, visate etc.); se urmăresc astfel mecanismele textuale dar - mai ales - condițiile culturale, psihologice etc. care generează ceea ce numim "atmosfera" unei opere literare (evocarea unei lumi măcar în parte știute dinainte, caracterul efemer al respectivei lumi, circumscrierea la anumite spații și obiecte - de pildă la o zonă geografică îndepărtată -, preferința pentru copilărie etc.). Dincolo de interesul lor științific în sine, studii precum acesta, publicate în limbi de circulație, au meritul de
Despre atmosferă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16052_a_17377]
-
la baza soclului. E o privire de o siderantă fixitate, îndreptată spre ceva ce nu se vede. Statuia e atît de ireală, universul e atît de înmănuncheat într-o privire, care, pentru noi - ce, din afară, asistăm - e nevăzută (chiar dacă știută) fiindcă se îndreaptă în jos, încît îmi pare limpede că tînărul cel dăltuit de Benvenuto nu poate avea drept referent un om, fie și mitic, ci o plăsmuire. Imaginea în apă a lui Narcis este ceea ce a sculptat Cellini pentru
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
a căpeteniilor țării. Lăutarii (muzică românească) executau cele mai plăcute armonii naționale, ce înveseleau pe orășenii români; muzicele cîntau pentru europenii străini; cimpoiul pentru bulgari și sîrbi iar cavalul și fluierul pentru săteni, locuitorii muntelui și ai cîmpielor". Interesant de știut mi se pare a fi și cum arăta în vechime Herăstrăul, Floreasca și Băneasa. "Spre nord, notează Papazoglu, era balta Herăstrăului, în marginea acestei bălți a ridicat Constantin Ipsilanti, pe deal, un chioșc, la 1780, unde venea cu doamna sa
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
martie Tradiția bisericească ne spune că Fecioara Maria a fost fiica lui Ioachim și Ana, doi bătrâni credincioși din Nazaret, descendenți din seminția lui David, care o viață întreagă s-au rugat lui Dumnezeu să le dăruiască un copil, căci știut este că în Legea Veche lipsa de prunci era considerată ca un blestem. Și Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea și le-a răsplătit credința, dăruindu-le, spre bătrânețe, o fiică ce a primit numele „Miriam“ sau „Maria“, care înseamnă „cea
Agenda2003-12-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280823_a_282152]
-
consultând îndeaproape, cu viu interes, romanul al șaptelea, semnat Nicolae Bălașa, intitulat ca un poem în proză: Viața ca iluzie și clipa ca destin, Editura "Măiastră", Târgu Jiu, 2011, 184 pagini. Față de celelalte scrieri ale sale, acesta iese din canoanele știute, din interiorul țării noastre, și își plasează personajele într-un mediu specializat un colocviu internațional de comunicare, care s-a desfășurat la Montpellier. Pe autor nu-l interesează decât "în trecere" spațiile franceze în care a viețuit un timp limitat
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
paliere, aveam autori de felul celor discutați de Maiorescu în Cercetarea lui critică. Pe de altă parte, aproape că nu există scriitor care să nu-și fi încercat norocul și în teatru. Situația lui Eminescu e de notorietate. Mai puțin știute sunt, poate, cazurile unor Macedonski, Duiliu Zamfirescu, Petică sau Minulescu. Mai aproape de noi, nici chiar un „fundamentalist” al romanului, ca Nicolae Breban n-a rămas indiferent la provocările dramaturgiei. În concluzie, zona aceasta, citită cu justificată mefiență de către critica estetizantă
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
Simon n-a vrut niciodată să recunoască, dar maniera lui de a cînta cam răvășise tehnica pianistică în jazz. Gata, am terminat. Apoi a dezertat. Și a fost dat uitării. Mai ales că și deranja. Pe mine nu. Nimeni na știut ce s-a mai întîmplat cu el. Eu da. Am rămas prieteni. Așa că vă povestesc mai departe. * Există, în linii mari, două categorii de amatori de jazz, calmii și agitații. Inginerul pocnea din degete. Bătea de asemenea din picior. Și
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Luiza Vasiliu), cu titlul Lumina, unde e vorba „despre lumină și energie, despre consum responsabil și despre economisirea resurselor”, făcându-ni-se demonstrația că se poate discuta inteligent despre subiecte peste care, de obicei, trecem neatenți, căci le luăm drept știute și comune! Dosarul e susținut - firesc, în fond! - de ENEL. Predicții liniștitoare În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 455, 6-12 martie), sub genericul Ucraina: război sau pace?, situația din Ucraina este comentată din perpectiva țărilor învecinate cu ea. Astfel, e publicat un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2741_a_4066]
-
în dese rînduri (Eminescu, Arghezi și Ion Barbu) - și, pentru a întări toate acestea, Horia Zilieru schițează un microeseu intitulat, cu versul poetului din alt veac, „Să simt plutind deasupră- mi geniul morții“ -, Manuscrisul de la Înviere se fixează în profilul știut al unui poet pe care Eugen Simion îl numea „ultimul suprarealist“. Poemele din Manuscrisul de la Înviere, ca, de altfel, toată poezia lui Horia Zilieru sînt foarte elaborate, parte dintr-un angrenaj care se mișcă din prezent spre trecut, din paradigma
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]