333 matches
-
alta, uitîndu-se peste umărul moșului care atunci da cu biciul. La primele case ale mahalalei fu supărată că nu le recunoaște. Tot săltîndu-se căzu pe Nory la o podișcă, unde moșu oprise brusc și se încurca la vorbă cu un ștrengar de la barieră, pe care Lina îl înghesuia cu explicații. - N-ai să te astîmperi! țipă Nory, frecîndu-și genunchiul. Drept răspuns Mini întoarse spre ea fața, pe care, cu mijloace necunoscute dar sigure, simțirea așternea expresia bucuriei. Nory dete din umeri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de nervi, am început să conduc mai repede. Am mai apucat doar s mă opresc la baza nautică, unde toată lumea mă aștepta de mulr să jucăm remmy. Au rămas toți cu gura căscată când au văzut-o le-am făcut ștrengar cu ochiul, lăsând să se înțeleagă că am avu motive serioase de întîrziere. Pe ea am dus-o acasă și, bineînțeles nu am mai văzut-o niciodată în viața mea. În schimb, la întoarcere le-am povestit băieților cu lux
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
vrea să-ți cer o favoare. — E ca și făcut. Dumneata poruncește, căci eu mă aflu aici spre a mă supune. — Vreau să te rog să rămînă Între noi, da? Tatei, nici o vorbă. ZÎmbi de la o ureche la alta. Ah, ștrengarule. Are ceva de-a face cu fata cea fermecătoare, nu-i așa? — Nu. E o chestiune de investigație și de intrigă. Din domeniul dumitale, nu-i așa? — Ei bine, mă pricep și eu olecuță la fete. Ți-o spun dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Gicu nu se poate abține: Slou moșăn, slou moșăn, riplei, Sandule, parcă nu ai vlagă-n tine, zău așa! Ia să iei supradin de la farmacie, oi fi anemic. Gore și Gicu ciocnesc halbele și-și fac cu ochiul, ca niște ștrengari. Tot Gicu pune paiele pe foc: Nici măcar nu e zi de-ntreținere. Am auzit că se mărește și fondu` de rulment, cică s-a scumpit gicacaloria și administrația blocului nu vrea să aibă surprize la iarnă. Că de, iarna e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Nu-și revenise niciodată din această umilire. În care clipă alunecase de la Îndrăzneală la nebunie? Neîndoielnic, la moartea soției sale. A fost văzut, de-atunci, rătăcind În zdrențe, clătinându-se pe picioare, zbierând nerozii nelegiuite. Pe urmele sale, cârduri de ștrengari băteau râzând din palme, aruncând asupră-i pietre ascuțite, care-l răneau până la lacrimi. Urmărind Întreaga scenă, Omar nu se poate Împiedica să nu gândească: „Dacă nu bag de seamă, Într-o zi am să ajung ca zdreanța asta“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și cu vreun coleg de-al lui de la ziar, fie singur? vin atât de rar la amiazè acasè, nici n-aș avea de ce sè vin, Dar, dincolo de senzația de dereglare a unui echilibru dobândit cu greu, mè bucur că un ștrengar care tocmai a pus la cale o poznè, regèsindu-mè aici sub dus în cel care eram pe vremea Corinei, neprogramat, neconstrâns, liber! Nici vocile de la radio ale prezentatorilor nu le mai recunosc, sunt vocile amiezii care nu fac parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de un Ulise ursuz. Cât vrei să mai îndur? Conspirație Eu știu că toamna vrea să mă invite la balul simfoniilor de frunze, Să-i încrustez pe file-ngălbenite un poem scurt și un desen pe pânze! (Mi-a șoptit vântul ștrengar vestea la ureche pe note de Vivaldi. A insistat ș’- un nor să mi-o picure discret, fără de pereche; dar, vai, amândoi aveau niște voci de tenor!) Preaplinul culorilor toamnei mă îmbie, bucuroasă, nu aș vrea să o refuz. Mi-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
lacrimă o împiedica să vadă clar tot ce o înconjura. Cât e de jalnic, se gândea ea analizându-l pe Mihai. Nu mă vrea, fiindcă nici măcar nu se ridică la înălțimea așteptărilor mele. E un copil care caută fuste, un ștrengar cu cel mai frumos zâmbet și cei mai albaștri ochi din câți există pe lume... Nu mai visa dacă ți-e greu! îi spuneam. Trezește-te și fii iar tu, fata cu privirile de gheață!... Dar era prea târziu. Ea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de jos și a lumii interlope dintr-un port ar fi putut alcătui o carte încântătoare, și în diferitele personaje pe care le-au întâlnit, un cărturar ar fi putut ușor să găsească materie primă pentru un dicționar complet al ștrengarilor și pezevenghilor descriși în romanele picarești. Dar eu trebuie să mă mulțumesc doar cu câteva paragrafe. Am avut impresia unei vieți intense și brutale, sălbatică, multicoloră și vivace. Marsilia pe care o cunoșteam, insolită și plină de oameni care gesticulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prin face-à-main. Apa nemărginită în veșnică legănare, cu imensele ei bogății de culoare, cântece și parfumuri, dezgolindu-și întreaga ființă fără nici o pudoare meschină, arătîndu-și toată tulburătoarea ei nuditate, și, în față, minuscul și artificial, tremurând capricios deasupra unui nas ștrengar, două sticluțe pe un bețișor de abanos, la capăt cu un funduleț de mătase. Am râs nebunește la imaginea grotescă. Mă rezimasem de o stâncă, și de aș fi fost Pantagruel, aș fi dărâmat dealul. Conița s-a scuzat foarte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
A reintrat, totul,în obișnuitul zilnic al vieții. Artistul cu telefonul mobil nu s-a mulțumit cu imprimarea făcută. Nu degeaba se ostenise, țupăind,încoace și-ncolo, spre a prinde toate fazele, pentru a-și duce până la capăt, gândul, de ștrengar iscusit, care-l îndemnase să facă ce a făcut. S-a apucat și a transferat, filmul, de pe telefon, pe internet. Câteva zile au trecut, neobservate,în liniște deplină. Dar, cineva, un jurnalist mai ascuțit la minte, de la o publicație de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
savantului, plantat ca un păstârnac de import la Palatul Victoria, le are pe tărâmul educației românești și se poate ca realizările sale, să rămână de haram, pentru multă vreme de aici încolo, fiindcă bunicile pentru a-și potoli nepoții mai ștrengari, vor putea să înlocuiască pe mult învechitul Bau-Bau cu Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel, (se va stabili precis la o ședință de guvern viitoare). Acest Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel, și-a pus în gând (sau
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în fapt de seară Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas Ceata de copii năvalnici Joacă, cântă, fac alai. Blând privește mândra lună Pe ștrengarii mititei, Râd pe sub mustăți bătrânii Care au fost așa, ca ei. Peste tot e veselie, Jocul e neîntrecut, Roata vieții se învârte Și o ia de la-nceput. Elinescu Raluca, clasa: a VIII-a Școala Gimnazială Nr.2 Motru Gorj profesor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
asupra trupului lui Gildas. O apucă amețeala, care o făcu să-și reamintească cele petrecute În ajun. Să-și amintească de Gildas, care se făcuse alb la față cînd văzuse pescărușul mort În vălul Însîngerat. Christian vorbise de hazard. Vreun ștrengar omorîse un pescăruș cu praștia. Un văl se afla În fața unei ferestre deschise. O biată viețuitoare venise să moară acolo. Nimic altceva. Jeanne se grăbise să plece cu vălul ca să repare stricăciunea, spunînd că a doua zi nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
valuri Înalte de cinci metri. Un adevărat infern. Or, farul, care la vemea aceea funcționa, căzuse În pană și nici un electrician nu venise să-l repare. Lucas Înălță capul și privi spre farul care se profila la capătul insulei. - Niște ștrengari ar fi putut profita de toate aceste Împrejurări la un loc pentru a se juca de-a jefuitorii de corăbii, plimbînd felinare pe faleză fără riscul de a fi stingheriți de cineva, spuse el Înțelegînd unde bătea. Știm că trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În dosarul pe care Stéphane Îl obținuse de la arhivele poliției. Lucas scoase atunci fotocopia articolului despre necunoscuta din Molène. - Femeia asta a naufragiat În largul insulei Lands’en, acum treizeci și cinci de ani... De vină a fost probabil o ceată de ștrengari care nu-și dădeau seama ce făceau, trei dintre ei sînt acum morți: Gildas, Yves și Loïc... - Ce legătură au cu mine? SÎnt cumva suspectul ideal pentru că sînt un fost pușcăriaș? Marie Îi atrase atenția lui Ryan că seria crimelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o șterg la Rouen ca să se Îmbarce cu prada, din nefericire Ryan este oprit și ucide accidental un polițist, e arestat, dar complicii lui o iau din loc fără el! - Și cad victimă unui naufragiu la Lands’en din pricina unor ștrengari! E cam exagerată teoria, dar stă În picioare... Bun, acu’ un’ te duci? Marie Își luase arma din sertarul biroului și o strecură În holster. - Mă duc să văd ce crede Ryan despre ipoteza mea! - Vin cu dumneata! Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
amar. - Arthus și Pérec hotărîseră deja totul. Aveau să lesteze trupurile și să le arunce În largul mării, iar eu trebuia să strîng tot ce căzuse, să ard tot, să fac să dispară tot... Dădu din cap, pierdută În gînduri. - Ștrengarii noștri făcuseră asta... Nu Îți poți denunța propriii tăi copii... Și apoi, naufragiații erau cu toții morți, la ce bun să mai vorbim de ei? CÎnd marea s-a retras, am dat o raită În grotă ca să vedem dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întindă cîrpele pe care le ținea În brațe, dar fără măcar să-l vadă, fetița plecă În goană ca și cum ar fi fost urmărită de Însuși diavolul. Gildas și Loïc ieșiră la rîndul lor, șiroind de apă și de noroi, cei doi ștrengari o luară și ei la goană fără să stea să-i asculte chemările, apoi văzu apărînd capul lui Pierre-Marie, care Încerca să ajungă la suprafață. Tocmai era gata să iasă din cavitate cînd o mînă Îl apucă de gleznă, făcîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înfățișare elegantă și se Întrebă dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În stare să Înțeleagă modul de a face să picure sînge de pe menhiri... Bacul trecea prin fața sitului de la Ty Kern, contemplară Împreună siluetele uriașilor monoliți Înălțați ca niște santinele. Marie văzu un zîmbet desenîndu-se pe chipul lui Lucas. ZÎmbetul de ștrengar care pune la cale o năzdrăvănie. Se Îndreptă spre un automat distribuitor de dulciuri și luă un cornet de Înghețată de zmeură pe care-l scoase din ambalaj. Se Întoarse la ea și i-o puse sub nas. Deși cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Roja, ei hai, că asta-i prea de tot, măi să fie, asta era, se dezmeticește, ești leit unchiu-tău, începe să-l cerceteze din cap pînă în picioare, fruntea, sprîncenele, nasul, umerii, mersul, cum ți-ai mai rîs de mine, ștrengarule. Chiar el, adevărul e că m-ați cam luat prin surprindere cînd ați pomenit de voce, recunoaște Patru Ace, dar m-am ținut tare. — Să nu-mi spui că tu ești mucosul ăla căruia îi aduceam bomboane de cacao de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ce șmecheraș! Și te uiți după fete frumoase când Emilie este iubita ta? Ce mai vrei? Eh, și eu ca băieții, o strânse drăgăstos în brațe și o pupă pe obraz. Atunci mie îmi zbură gândul la Angi. Sunt niște ștrengari, las' că știm noi că își plimbă Porche-ul ăla decapotabil prin toate locurile posibile! Glumi Mireille. Fac paradă, comentă Emilie. Ei, nu te plânge nici tu, cred că vă place că iubiții voștri sunt de invidiat. Și să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Din așa-zisa societate înaltă, pe care, la o aniversare de-a lui, Robin, jucîndu-le un renghi, le-a antrenat în cea mai imposibilă situație din lume. - Habar n-ai să-i zici! Lasă-mă pe mine... După miezul nopții, ștrengarul s-a insinuat pe lângă fiecare din cele 28 de 247 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Habar n-avea el ce-i ăla jad. Înăuntru, ședeau, întinse pe burtă, două plicuri. - Întâi scrisoarea! Amândouă erau scrisori, amândouă erau plicuri. Îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
firav. Nu ieșise toată ziua din casă, căci de două vineri îl durea într-o parte. Avea șaptezeci și nouă de ani, ne-a spus el, și socotea că trăise de ajuns, „dar asta judecă doar Dumnezeu“. Vizita a doi ștrengari ce păreau descumpăniți îl intriga. — Trag nădejde că n-ați venit să-mi dați o veste proastă. Harun începu să vorbească. L-am lăsat. Inițiativa era a lui. Tot el trebuia s-o ducă până la capăt. — O veste proastă, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]