326 matches
-
rangul fiecăruia; singura dată când am uzat de titlurile cu care Vogoride sperase să ne cumpere. Iar la masă, să dea Dumnezeu bine Numai râs și chef; și nici că se putea să fie altfel când eram vreo 40 de ștrengari, toți unul și unul, tineri, sănătoși, veseli, la adăpost de grija zilei de mâni și toți însuflețiți de focul pe care Vogoride cerca să-l înădușe cu pergamente 5. Bine te-am găsit, bre comis! Să trăiești, chir6 paharnice! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căci ea dă notă exactă a stărei noastre sufletești de atunci. LUI IACOB NEGRUZZI 111 Suflă vijelia-n geamuri, eu pe-o carte stau plecat Urmărind slovele negre, de mii gânduri spulberat. Într-un colț nevasta coasă pentru opt copii ștrengari, Care zburdă împrejuru-i și-i fac capul călindar; Eu însă n-aud nimica din furtuna de afară. Din furtuna dinlăuntru, a mea-nchipuire zboară La ce-i scris în cartea veche: anu-ntăi de Convorbiri. Și ce văd pe fila scrisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zborul tăi ce nu-l oprești? Răscolind cele trecute numai cât mă amărești, Redeștepți simțiri ascunse, deschizi rana învechită, O! nu te-ncerca zadarnic să mă pui iar în ispită!... Astăzi când mă uit în juru-mi la cei opt copii ștrengari, Opt speranțe întrupate, marturi timpului fugari, Zic că-i dusă tinerețea-mi, rândul lor de-acuma vine; Sigur, decât noi bătrânii, dânșii face-vor mai bine, Iară eu închid azi cartea unde-odat-am gângurit Primul vers pe care dorul inimii l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trei, cu puștele pe umăr, am înaintat până la scara balconului, unde am salutat pe Manolucă militărește, cu mâna dreaptă la pălărie. Să trăiești, Manolucă! strigarăm cu toții în cor. Bine te-am găsit sănătos! Bine-ați venit sănătoși!... Ce căutați voi, ștrengarilor, aici al vremea asta? răspunse Manolucă, care se uită îngrijat la noi numărându-ne din ochi. Ce căutăm? Apoi nu vezi, adause Vasile, că venim de la vânat, asudați, colbăiți 143, osteniți și mai cu seamă flămânzi ca vai de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de la Sevastopol și Solferino, asupra căruia se mai răsfrângea și gloria nepieritoare a unchiului său. Astfel veniră rând pe rând să i se ploconească Franz Ioseph al Austriei, Alexandru al Rusiei, regina Angliei, sultanul Turciei, al cărui portret îl vindeau ștrengarii pe bulevarde strigând: cinq sous le grand turc!193, Wilhelm al Prusiei, care după patru ani avea să intre a doua oară în Paris, în altă calitate, și alții, și alții... Cine ar fi zis că după un așa scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
D, Bradateanu V. Tomorug M. Bucescu D. și Stein Mary și Niculescu Daniela de la liceul de fete și alții, făceam atâtea acrobații sportive că în arenă circului. Îmi mai aduc aminte cu plăcere de clasă noastră unită și de nenumăratele ștrengarii făcute în decursul anilor, spre disperarea unor profesori și a secretarului UTM a raionului Rădăuți Done Tudor. Dirigintele nostru, profesorul Galan Traian, a fost ferit de aceste șicane, el era acela care ne mustra dintr-o privire foarte severă, de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
elevilor și studenților din Bucovina. Cei de prin satele apropiate făceau naveta acasă, pește câmpuri, cu încălțăminte șubredă sau desculți. Alții stăteam la internat, mereu somați de către directorul internatului, să ne plătim taxele, cu care eram veșnic în restanta. Câte ștrengarii copilărești nu am făcut în acea perioadă... uneori escaladam în grupuri mici de prieteni, zidurile sălilor de cinematograf, pentru a vedea fără bani, filme sau diferite spectacole. Într-o vreme, prin anii 1950, împreună cu Sirețchi (Șir), m-am apucat de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
iar lucrurile ar fi stat altcumva. Ochii i se împăienjeniră, capul i se aplecă de parcă ar fi vrut să-i cadă, limba i se lipi de cerul gurii nefiind în stare să mai lege o vorbă în fața cuiva. Un zâmbet ștrengar îi apăru în colțul gurii. Nu fusese o belea și așa și era. La vârsta ei o recunoșteau și toți cei apropiați. Vocea ei blândă și moale aproape că se pierdu printre mormăiturile ei. Sunt lucruri care nu se spun
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
greci, de lângă Constantinopol : „Pe atunci În orașul Arnăutchioi nu locuiau decât creștini [= greci]. Evreii frecventau puțin orașele nelocuite de turci, căci ajungeau obiectul a tot felul de jigniri [...]. În timpul Săptămânii Patimilor nici un evreu nu Îndrăznea să se arate [pe chei]. Ștrengarii din Arnăutchioi, prinzând un contravenient, i-au uns barba cu smoală și i-au dat foc ; nenorocitul a alergat să se arunce În mare ca să scape de arsură” <endnote id="(315, p. 42)"/>. Tot un grec, Teodoros, slujitor În casa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pragmatică decât D. Dan : „De nimic, În adevăr, nu avea evreul atâta groază ca de câini ; căci câinele era instrumentul cel mai orb și cel mai comun, zilnic, În mâna creștinului, până În epoca modernă și chiar În epoca aceasta. Micii ștrengari asmuțeau dulăii asupra gârbovitului evreu cu «marfo, marfo» ; marii nătângi, slugi și gospodari, nu-și făceau mai puțin haz când evreul era Înșfăcat de dulăii lor și-i rupea haina sau Îi sfâșia carnea” <endnote id="(3, p. 370)"/>. Motivația
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în nici un caz nu crezi că a fost mercenar în Angola. Orice ar face DiCaprio, încărcătura masivă de experiență pe care i-o atribuie scenariul pur și simplu nu-i iese la cîntar ; e prea ușor pare mai degrabă un ștrengar dickensian (Artful Dodger din Oliver Twist, să zicem) mutat disciplinar în Africa și te tot aștepți ca Africa să-l înghită. Problema lui DiCaprio și a tuturor celorlalți prinți ai Hollywood-ului de azi, în comparație cu Bogart, este că nu par destul de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu Dana s-au consumat în mai puțin de o oră. Această familie frumoasă și iubită de Dumnezeu cu cei trei copii urmăriți îndeaproape de cele două bunici, sunt încântători fiecare în felul lui. Edy (cel mare) este activ și ștrengar, iar gemenii (cei mici) Brandon și Jackie sunt uimiți încă de lumea pe care încep s-o descopere în jurai lor. Jackie s-a lipit de mine din prima clipă și ar fi în stare să-mi stea în brațe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
le făcuse, au găsit o modalitate foarte originală de a-și bate joc de el. Cine a avut ideea, s-a născut ea dintr-o inspirație colectivă de moment, nu mai rețin. Pentru a înțelege cum s-au răzbunat acei ștrengari, în ce chip ingenios, demn de un roman picaresc, au făcut-o, trebuie știut că omul acela, victima, avea pivnița la stradă: așa era tipicul atunci, într-o vreme în care pivnița, beciul, juca un rol atât de important într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
calea deciziilor care, omenește, păreau ilogice ori prea riscante. Unui grafolog renumit i-a fost supusă caligrafia lui don Calabria. El nu știa cine era. I-a studiat scrisul și a spus: «Acest om are toate caracteristicile sfântului sau ale ștrengarului». Adevărul este că don Calabria nu a fost un suflet mediocru care să se mulțumească cu niște compromisuri mărunte. În fața privirii superficiale a cititorului grăbit, scrierile lui și istorisirea vieții sale ar putea da impresia unei credințe ingenue, simpliste. Și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Calabria, după cum am văzut, nu reușea totdeauna să găsească o sistematizare imediată pentru acei copii pe care îi aducea acasă. Iar copiii săraci, normal, nu sunt altfel decât ceilalți copii din familiile normale, dimpotrivă, de multe ori sunt mult mai ștrengari și prost-educați. Mama Angela, bătrână cum era, nu mai avea puterea să se îngrijească de ei, iar Masina își pierdea răbdarea adesea. Dar, mai apoi, un pic bombănind și un pic suspinând, cele două femei căutau să hrănească acele guri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vicentin l-au ales ca directorul lor spiritual. Episcopul de Vicenza, văzând atâția copii orfani de război, abandonați pe contul lor pe drumuri și constrânși la munci masacratoare și prost plătiți, s-a adresat lui don Calabria: «Aici se înmulțesc ștrengarii. Nu e posibil să deschidem și aici la Vicenza un refugiu pentru ei?». A folosit chiar cuvântul «refugiu». Divina Providență a jucat pe etimonul numelui localității. Un binefăcător bogat, onorabilul Gaetano Rossi, fiul fondatorului marii industrii textile din Schio, i-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un unghi, într-o așteptare tremurătoare, ascultând cu urechea apropierea zgomotului produs de motoarele avioanelor dușmane. Terminată incursiunea, băieții și asistenții ieșeau afară din refugiu și își reluau leneș propriul loc și propria muncă. Studenții frecventau școlile seminarului episcopal. Unii ștrengari profitau de alibiul alarmei aeriene cerând să fie scutiți de nepregătirea pentru lecție. Profesorii, luându-i în râs, îi apostrofau cu un aforism ironic: «Eh, săracul! Nu te-ai pregătit pentru că ai fost în grotă!». Pe 17 februarie 1920 grupul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a predica un curs de misiuni la popor, văzându-l pe câmpul său de luptă și de dăruire, am avut față de el cele mai profunde senzații că vizitez un mare sfânt. Casa lui era invadată de copii desculți, slabi, neliniștiți, ștrengari; o larmă, o invazie cutremurătoare în fiecare zi, în toate săptămânile, în toate anotimpurile... și mame care cereau ajutoare, și bărbați la cerșit, și căsătorii de refăcut, și fii de sistematizat, și scandaluri de aplanat, și ruinări de salvat... și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
câțiva norișori pufoși. Ioana se ridică de la masa de scris.Deschide fereastra. Razele soarelui îi mângâie chipul. Își sprijină coatele de pervazul ferestrei. Închide ochii. Vântul călduț i se joacă în plete. - Vino să hoinărim împreună! îi spune un GÎND ștrengar. Fetița nu se împotrivește. Se lasă purtată pe aripi de vânt și de închipuire. - Vrei să poposim aici? o întreabă GÎNDUL hoinar, oprinduse sus, pe Dealul Repedea. Privește pădurea!E toată smălțuită cu toporași, viorele și brebenei. - Să poposim, răspunde
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
poziția socială îl obsedează pe Lăcusteanu), Aristia e "un smintit, profesor de declamații teatrale", ideile revoluționarilor ca suferința poporului și tiraniile boierilor sunt "fleacuri", Iancu Brătianu este "un ciocoi din cei răsculați", și el cu toți ai lui sunt "vagabonzi", "ștrengari", "mitocani". La 1848 Lăcusteanu era de părere că rebeliștii trebuiau puși "sub judecată la minut", iar lui Eliade, la vestita arestare a guvernului, îi spusese furios: "- O să te tai, câine, să te învăț să mai dai asemenea proclamații!" Lăcusteanu e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
juca Don Juan de Marana 238. Am prins gust de teatru: mă duceam des căci stalul al 3-lea costa 2 lei. Rând pe rând am văzut: Rotarul, Idiotul, Hoții de codru și hoții de orașe, Răposatul dumnealui, Caterina Hovard, Ștrengarul din Paris etc. etc., melodrame și comedii traduse ori localizate de Pascaly.239 La sala Bossel juca Matei Millo cu un repertoriu de comedii. Repertoriul său era compus din piesele: Lipitorile satelor, Avarul lui Molière, Nunta lui Figaro, Paraponisiții etc.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Rosetti a fost șef al poliției din Pitești, în 1842, la vârsta de 26 ani. Cu mai multă culoare și nerv momentul este relatat de I.L. Caragiale într-un articol din Epoca, din 26 noiembrie 1896, intitulat „C.A. Rosetti“: „Ștrengar și drăcos de mic, copil înrudit cu cele mai mari familii, se înhăitează în tinerețe cu mai mulți de teapa lui și se pune în revoltă fățișă cu disciplina societății de pe acea vreme. Își lasă plete lungi, face fel de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acea vreme. Își lasă plete lungi, face fel de fel de giumbușuri și de tămbălăuri, băgând în năbădăi pe isnafi și mahalagii; încalecă de-a ndărătelea pe o saca și se plimbă pe Podul Mogoșoaii escortat în triumf de toți ștrengarii zamparagii care-l aclamă strigând: «Ura! vivat musiu Berlicoco!» Se duce vestea pân’ la Vodă de isprăvile bandei; Vodă râde și dă poruncă lui Aga să prinză numaidecât pe musiu Berlicoco și să-l Mai înainte fusese ofițer de cavalerie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
exemplelor, se poate afirma că Nic’a lui Ștefan a Petrei e Lazărul bibliei românești a amintirilor din copilărie. (În Amintiri... până și pietrele „învie”. Întâmplarea catastrofică din Broșteni, cu stânca, are loc tocmai în „sâmbăta lui Lazăr”. Poate pentru că ștrengarii „învie” stânca „numai înținată”, o însuflețesc, o fac să salte, parcă de bucurie, „tot mai sus de un stat de om”.) Și la maturitate, în anii ’80 mai ales, C. moare și învie. „Lumea în Iași zicea că Creangă a
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
și plin de verva mișcării, pentru a contura tabloul unei vitalități senine, în care se concentrează specificul anotimpului. Amplificate de versificația evocatoare, notațiile senzoriale configurează climatul unui anotimp (În miezul verii). Deseori pastelul trece, prin personificare și alegorie, în fantezie (Ștrengarul văilor, Seara). Dar cu toată concretețea ei vie, lumea lui C. nu e numai cea din afară. Pentru că, în priveliștea naturii și în riturile ei, poetul ajunge să priceapă, „liber și de-uimire plin”, misterul sacru al „supremei orânduiri” (O.
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]