535 matches
-
și Piso formează un cuplu perfect, dacă există așa ceva. Iar afecțiunea care le unește pe ele două datează din copilărie și s-a dovedit extrem de trainică până acum. I se adaugă și predilecția comună pentru literatură. — În spate, după perdea, șușotește bătrâna. Draperia din spatele vorbitorului chiar tremură un pic. Plan cina dorește probabil să audă totul, fără să fie văzută. Vipsania suspină cu inima grea. Și ea ședea întotdeauna prin apropiere când Tiberius citea în public. Se ascundea și sorbea cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
copie a cărții lui, dacă se poate. Dar e un adevărat succes! Îi vine să sară în sus de bucurie. De ce era așa de mâhnită înainte? — Nu mă deranjează că există păreri divergente despre mine... — Divergența de opinii aduce faima, șușotește încet Antonia. Vipsania încuviințează cu gravitate. — Cine nu știe, continuă imperturbabil tânărul, că în toate vremurile poezia ușoară s-a bucurat de atenția unor oameni foarte învățați și foarte serioși... Își schimonosește chipul ca și cum s-ar căzni să găsească urmă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și prostesc. Dar ceva mai in teligent nu-i vine în cap. Nu mă iubește! se jeluie tot pe șoptite Agrippina. Vipsania îi înconjoară umerii cu brațul fără să-i pese de ochii curioși care îi fixează. — Ba te iubește! șușotește la urechea celeilalte. Pufnește ușor în râs. — Că doar de aia ai rămas din nou grea. Agrippina scâncește ca un copil. — Se gândește la evreica lui și vine apoi să facă dragoste cu mine. Vipsania chicotește și mai tare. — Ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bună zi cât de verbos și inexact ești. Istoricul se aprinde la chip, însă refuză să răspundă provocării. Claudius râde mânzește. Nu-i displace atacul la adresa celui care-i stă tot timpul ca sula-n coastă. Și Antonia se bucură. Șușotește încet către Vipsania: — Prea-l ține și înfoiatul ăsta întruna în chingi și-i zice ce are voie și ce n-are voie să scrie! Vipsania tace, însă Agrippina răbufnește brusc. Voi nu vedeți că e pauză? Se foiește de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se vede pe sub togă și ar putea fi motiv de defăimare din par tea rivalilor și adversarilor. De aici până la a pronunța împotriva lui cuvinte urâte și nedemne nu e decât un pas. Sunt și așa destui netrebnici gata să șușotească pe la colțuri că nu se comportă ca un bărbat adevărat și-și croiește drumul către putere ascunzându-se după fustele nepoatei lui Augustus. Sclavul îi aduce o nouă tunică din două bucăți de lână cusute pe margini și ornate cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de rex. Începe sacrificiul. Tiberius Nero le cercetează atent chipurile. Una dintre ele ar trebui să fie Asinia Galla, fata cea mare a Vipsaniei și a lui Asinius Gallus. Dar nu-și dă seama care dintre fecioarele prezente este. Toată lumea șușotește că e cam înceată la minte. Și totuși, au luat-o fără voia maică-sii și au trimis-o în templul Vestei. S-a întâmplat acum vreo zece ani, când el se afla la Rhodos. Mare scandal, din câte a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puteau să-i spună și ele că arată grozav, numai ca s-o facă să se simtă bine? Jemima ezită, după care merge în bucătărie s-o sune pe mama ei. Când iese din cameră, le poate auzi pe fete șușotind. Se oprește pentru o clipă, încercând să le asculte, și aude finalul unei fraze șoptite de Sophie: ―... făcută să pună kilogramele la loc. După care o aude pe Lisa: ―... dacă ești blondă, nu înseamnă că automat nu mai ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
urmărit. La început a crezut c-a înnebunit el, că simțurile îi joacă feste: se tot întorcea și uita în jur, dar nu vedea pe nimeni. În cele din urmă a văzut două femei care stăteau și-l priveau fix, șușotind cu mâna la gură. ― El e! a auzit-o Ben pe una dintre ele. Cealaltă a împins-o înspre Ben, care nu și-a dat seama ce se petrece, așa că le-a ignorat și și-a văzut de treabă - până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
început de primăvară”. Iar tu ai rămas aici, unde soarele nu dogorește cu atâta putere. E drept, câte o rază poznașă se mai furișează printre crengile și frunzele noastre. Uite, chiar acum, una îți mângâie fața, și ochii, și nasul...” șușotesc mai departe prietenii mândri și înverziți ai fetei. Apoi crengile lor se mișcă mai cu putere. Parcă ar vrea să întrebe: „Dar Sorin unde-i?” Tot în gând, fetița le explică: „Păi, ne-am jucat noi cât ne-am jucat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se rumeni, dospită, vegheau. 4. Explicați expresiile: a zbughit-o, urechea ciulită, foame cumplită, grânele râd pe camp. Un oaspete neobișnuit Călin Gruia La malul apei era o salcie uriașă. Sub salcie creștea cea mai frumoasă iarbă din lume. Apa șușotea printre pietre, vântul legăna încet ramurile copacului, iar Mădălina citea cu glas tare o poveste. Glasul fetiței se amesteca lin cu murmurul pârâului, cu șoapta frunzelor, iscând un fel de cântare nemaiauzită. Când Mădălina închise cartea auzi în văzduh un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cele din urmă. A urlat la mine: «Fă ce ți se spune!», fără să-mi dea vreo explicație. Mi-a dat doar un ordin. Îmi tremurau genunchii. Ceilalți colegi ai mei erau stupefiați. Se strânseseră toți într-un colț și șușoteau: «De ce mucosul ăla...». Însă am câștigat. Mucosul ăla a făcut o cursă frumoasă! Chiar așa! Pare un basm. E o întâmplare pe care nu o voi putea uita până la moarte. O poveste veche, însă atât de vie în mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
președintele CAP-ului, de parcă scăpase de o povară, apoi strigă prin deschizătura ușii:Moș Petrache! Vino-ncoace! Du-te și vezi așa cu grijă, încotro a luat-o președintele și vii șimi spui! După vreo câteva secunde, moș Petrache îi șușoti ceva la ureche directorului, iar acesta continuă: - Da! Hai să ne vedem de ale noastre. Profesorul Velișcu ridică mâna. - Spune dom' Velișcu, e ceva urgent? - Nu, dar să spun și eu ... - Lasă, băi Velișcule, c-om mai avea timp și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
a vrut. E limpede că Dumnezeu nu te vrea, din pricina crimelor tale. Un moment, Balamber se încruntă, iar câțiva dintre războinicii săi, cei care înțelegeau galoromana, ciuliră urechile, vizibil iritați. O tânără femeie hiung-nu, cu părul despletit și complet goală, șușoti ceva la urechea războinicului ce-o ținea în brațe, dar acela, încruntându-se o împinse cu brutalitate și o reduse la tăcere cu un gest scurt și furios al brațului. Cu un zâmbet dezarmant, Balamber liniști apele. Făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întâmplase deja! în jurul său, între timp, se lăsase încet-încet tăcerea. Mulți dormeau deja, ca Maliban, rezemat de îngrăditura alcătuită din trunchiuri, ori ca țăranul din Belgica, ce-i stătea alături și sforăia regulat și ritmic. Ceva mai încolo, doi bărbați șușoteau în întuneric și îi păru că unul sughița înăbușit. Afară, două santinele hune râdeau, glumind unul pe seama celuilalt; o cucuvea, cine știe unde, scotea în întuneric strigătele sale sumbre. Noaptea înghițise ce mai rămăsese din sat și întreaga tabără care acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aleasă plăcere Mi-e trupul cuprins de dor și fior. Când peste codru iarna e dezmățată Și tandră, pădurea coboară în șoaptă Lin și fantastic vibrez a iubire Răsare dulce fior a nemurire. Când primăvara în codru toate-înverzesc, Iar râurile șușotesc și parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet, mă copleșesc, Și simt cum toate în mine ... întineresc. Când vara pătrunde miraculoasă Blândă, visătoare, dulce frumoasă S-aseamănă cu-un sân de mană duioasă Ce fără de ceață în inimi ne
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ascuns în purtarea lui Connolly, cum stătea în fața catedrei. Când i-a zâmbit, el nu s-a uitat în ochii ei. După ce au fost înregistrați, s-au retras în spatele clasei unde au început să se învârtă în scaune și să șușotească. Sheba nu auzea ce-și ziceau, dar simțea într-un fel deranjant că era ceva obscen și cumva legat de ea. Suspiciunea i-a crescut când Kilbane s-a ridicat și a venit spre catedră ca să mai ceară o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Zise pe un ton sarcastic.) Toată ziua, lumea s-a uitat la mine - dar niciodată direct. Când mă întâlneam cu fete de la alte mărci pe hol sau la toaletă mă priveau lung, cu coada ochiului și, de îndată ce plecam, știam că șușotesc despre mine. De parcă ar fi fost vina mea. Sau aveam ceva contagios. Am încercat să destind situația zâmbindu-le, dar apoi își întorceau privirea repede, puțin speriate. Din fericire, pentru că eram la New York, nimeni nu dădea o ceapă degerată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nega vehement, dar știam cu toții că o face), pentru că ținea foarte mult la șuvițele lui șaten-aurii. O să fie bine, a zis Teenie, încântată. Și a fost. Cât a ținut cina, Joey și Jacqui nu s-au dezlipit unul de celălalt, șușotind și chicotind, și hrănindu-se unul pe celălalt. Singura persoană care nu era fascinată era Gaz și asta era probabil pentru că, noapte de noapte, asista la acest spectacol în propriul lui apartament. Rătăcea printre noi, purtând o borsetuță de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-au văzut nevoiți să le aducă înapoi în sânul familiei. Orașul întreg devenea un imens cartier bântuit de boală, nici un leac nedovedindu-se eficace. Aproape la fel de ucigaș ca și răul era însă zvonul care-l însoțea. Oamenii din oraș șușoteau că așa ceva nu avuseseră niciodată la ei acasă înainte de venirea andaluzilor. Aceștia se apărau strigând sus și tare că „boala coșurilor“ fusese răspândită fără doar și poate de evrei și de nevestele lor; care, la rândul lor, îi acuzau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu. Ghicitoarea a rămas atunci nemișcată câteva clipe. — Trebuie să așteptăm ca djinnii să se potolească, sunt prea agitați, explică ea pe ton de confidență. Se lăsă un lung moment de tăcere, apoi ea începu să vorbească cu djinnii. Le șușotea întrebări, apoi se apleca deasupra vasului pentru a observa gesturile pe care ei le făceau cu mâna sau cu ochiul. — Vărul tău se va întoarce la tine după trei semne, decretă ea, fără a preciza dacă era vorba de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
e gura Iadului. Nu departe de locul ăsta neliniștitor se află, zice-se, niște puțuri secrete în care romanii își îngropaseră comorile înainte de a părăsi Africa. Nimerise oare păstorul, mergând la pășunat, peste una din aceste ascunzători? Asta auzisem eu șușotindu-se la Fès cu mult înainte ca acest Zeruali să dea năvală în viața mea. Oricum ar sta lucrurile, odată descoperită comoara asta, în loc s-o risipească imediat așa cum fac ades cei peste care dă norocul, el ticluise îndelung o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aibă atunci; trebuia așadar s-o repudieze pe una dintre ele, numai că era obișnuit cu acest lucru, iar nevestele lui de asemenea. Femeia divorțată căpăta o casă în imediata vecinătate, uneori rămânea chiar în interiorul casei lui Zeruali și se șușotea că unele rămăseseră însărcinate după despărțire fără ca Zeruali să se arate surprins sau ofensat. Bineînțeles, Sara s-a năpustit chiar în după-amiaza aceea la maică-mea ca să-i aducă la cunoștință bârfele. Eu tocmai mă întorsesem de la școală și ronțăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nevinovat din lume, a început să povestească „viața exemplară a unui om foarte respectat pe care n-am să-l numesc“, evocând banditismul, jaful, dezmățul, cu aluzii atât de precise, încât toți cei de față au început până la urmă să șușotească numele lui Zeruali, deși acesta nu fusese nici măcar o singură dată rostit. — Aceștia sunt oamenii pe care credincioșii îi respectă și îi admiră în aceste vremuri de decădere! Aceștia sunt oamenii cărora sunteți mândri să le deschideți ușile caselor voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
două dintre ele o țineau pe Mariam pe după subsuori și o târau. Ținea ochii deschiși, dar trupul îi era moale; nici un sunet nu-i ieșea din gâtlej; părea incapabilă să-și dea seama ce i se întâmplă. Una dintre femei șușoti două vorbe la urechea ofițerului; acesta îi făcu semn unuia dintre oameni, care azvârli peste Mariam o țesătură grosolană de culoare pământie. — Sora ta e bolnavă. Trebuie s-o luăm de aici. Am încercat să mă așez între ei; m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care a pus să i se clădească acolo o reședință și care covârșește sub biruri orice persoană ce pare să se bucure de oarecare prosperitate. Trecând pe strada principală, unchiul și-a apropiat calul de al meu pentru a-mi șușoti la ureche: Dacă îți spune cineva că zgârcenia este născută din lipsuri, spune-i că se înșală. Birurile sunt cele care au dat naștere zgârceniei! Nu departe de Sefru, caravana a luat-o spre trecătoarea prin care trece drumul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]