419 matches
-
și de retorica laconică a acestor eroi poetici precum Billy the Kid care ar fi afirmat odată după ce ucisese un mexican că nu-l trece în palmares deoarece nu merită să-i numeri și pe mexicani. Un gust pentru parabola șugubeață are și șeriful Tom Bell cînd explică ajutorului său festele pe care le joacă destinul chiar și celor mai buni. Se resimte în toate aceste istorii aburdist-povățuitoare un fel de nesiguranță, de imprecizie, și aici se află unul dintre lucrurile
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
poate fi actualizată/ decojită de crusta-i de acum peste/ două mii cinci sute de ani/ ce s-ar auzi căzînd/ ușor pocnitor pe dușumea ca/ dintre dinții rozători ai veveriței/ o coajă de alună” (Polcă și politică). Uneori această umoare șugubeață se îndreaptă asupra marilor autori: „Domnule Tennesse Williams/ nu o dată/ din tramvaiul numit dorință/ în care vatman e un înger/ se face transbordarea/ în tramvaiul numit pocăință// (ah îmi vine să spun: tramvaietul!)// în care vatman e un diavol/ Domnule
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
un european mai vechi decât toți, aparținând secolului de dinainte de a intra în funcțiune ghilotina. E. Cioran, care, ajuns la Paris, a făcut totul și a negat orice, numai să existe doar în secolul sublim, 18, rămăsese un ardelean, culmea, șugubăț, un chiulangiu... El iubea atât de mult locul natal, încât se sfia să vorbească prea frumos despre el. Aplica legea Regelui Lear în exil. Pe fiica ta cea mai fidelă, pe Cordelia, o iubești ca sarea în bucate. Țin minte
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
perfect, cu matrița la purtător care să scoată, pe bandă, dacă e nevoie, alte nasuri, în caz de avarii. Vorba lui Gogol: Vedeți dumneavoastră, purtat permanent, nasul este supus riscului de a se strica în unele situații neprevăzute." Spiritul acesta șugubăț, mereu pe muchie, se regăsește, din plin, în spectacolul lui Dabija-Milea-Burlăcianu-Dumitrescu. Ca și filosofia derizoriului, a delirului, ca și ritmul ficțiunii ce invadează realitatea, o turbionează și îi dă drumul peste noi. Încă ceva semne majore în acest spectacol, definit
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
fi într-adevăr bogat, fericit și a te bucura de o viață lungă. Perspectiva narativă și ideologică impusă de preambulul nuvelei o contrazice flagrant pe cea indusă de jocul intertextual, fiind confirmată și de opțiunile formale ale scriitorului, inclusiv de șugubățul, zeflemitorul proverb final.4 Nu este vorba atît de ambiguitate, cum a părut uneori, ci, aici, ca în cazul a numeroase alte nuvele, de asumarea conștientă a unei multitudini de unghiuri, pentru a da viață unor povestiri ce mimează complexitatea
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
Bunica astăzi nu mai e; bunicul, / din blana mîței moale și fudulă, / Căciulă și-a făcut. Estimp, nimicul / Se-alese și de biata lui căciulă" (Serghei Esenin). Încununarea acestui filon al rostirii degajate îl constituie o serie de paradoxuri. O șugubeață paralelă între cei doi tradiționali rivali: Deosebirea dintre un cîine și-o pisică? Cel dintîi cugetă într-astfel: ŤEi mă hrănesc, mă protejează, țin la mine. Pesemne că sunt zeiť. A doua cugetă și ea: ŤEi mă hrănesc, mă protejează
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
și, știm noi, cei de după Radu Rosetti, o vor duce și mîine. Somațiile pentru plătirea contribuțiilor neonorate sînt frecvente, și-n paginile Literatorului, și pe la '940. "O tragi-comedie unică", spune Radu Rosetti. Macedonski în contra datornicilor. Rînduri despre Alceu Urechia, profesorul șugubăț, despre avocatul Maiorescu, înghițit de ceilalți oameni cu care-a conviețuit, în același destin, despre Carol Popp de Szatmary și Bucureștiul din ochii lui. În fine, fragmente din viață, cu orașele ei, cu pierderile ei, cu putința ei de-a
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
catafalcului." Despre relația trupurilor Din întîmplare, căutînd să facă puțină ordine în vraful de reviste, Cronicarul a dat peste numărul dublu,7-8, din Steaua, din primăvara asta. Necitit. Ochii pică peste interviul Ruxandrei Cesereanu cu Peter Esterhazy. Doi scriitori inteligenți, șugubeți, ludici, ironici, învăluitori într-un discurs dens, în care fiecare se descoperă în relație cu celălalt, cu întrebările rostite sau nu, ca într-un joc senzual, provocator. Care te ține cu sufletul la gură. Undeva, într-o cafenea, la Budapesta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
balcoane, la loji, la galerie. Toată chestia avea aspectul unei întruniri politice. În picioare pe coridoare, printre șirurile de scaune din stal și de-a lungul pereților, se aliniau polițiști, în uniforma lor verde și cenușie. Deodată memoria, uneori mare șugubeață, mi-a readus în minte chipuri de polițiști din Lisabona așa cum îi arătau caricatural revistele muzicale puse pe timpuri în scenă de către ansambluri teatrale portugheze la vechiul Coliseu din Porto Alegre. (Mai târziu am aflat că un post de poliție
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
Plăcerea cititului se duce în plăcerea analizei și a scrisului Taniei Radu și îl contaminează direct pe cititor cu plăcerea receptării, desigur. Tipul de limbaj, relaxat, deloc prețios fără rost, aerisit și ludic se constituie într-un stil identificabil, elegant, șugubăț. "Chenzina literară" se poate citi în fiecare săptămînă, fiind una dintre vocile plăcute și viguroase, proaspete, care se aud clar în critica actuală. Revenirea Taniei Radu la scris mi se pare în avantajul literaturii noastre. Comentariul, de pildă, din numărul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
derutantă în contemporaneitate. Evident că povestea sună cunoscut. Prozatorul, în fugă după subiecte, ajunge să nu poată alege. Cu o comoară documentară nu te joci. Publicistul, eseistul și prozatorul Vighi se găsesc în postura specialistului ce caută sagace și valorifică șugubăț. Din citatul de mai devreme reținem o formulare: „în cutiile mele”. Carevasăzică, ele nu mai aparțin fondului Deleanu, nici Povestașului - o instanță ce dublează, în textele din carte, eul istoric, documentarist. Daniel Vighi face ce știe mai bine. Construiește un
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
tonul interior nu pare a fi rezonanța unui spațiu fără ieșire. El se roagă unui Dumnezeu amic, nu unei instanțe pedepsitoare, sau ordonatoare: "un ins mărunt cît palma, puțin chel, puțin sașiu/ și cu barba albă pînă-n brîu./ avea vorbă șugubeață și se odihnea cu o sticlă-n stînga și cu alta-n dreapta sa./ hai, mă, i-a zis domnul, răsucește-o/ țigare și ia o vodcă și tu,/ parcă altfel vezi lumea după ce tragi puțin la măsea./ ia, zice
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
căderi în amintiri. Vacanțele de vară la Turnu-Severin. Pe atunci, rupeam sîrbește. Acum, mai știu doar să gătesc tocana sîrbească. Mergeam cu rudele în piață și cumpăram Vegeta pentru toate prietenele mamei de la București, pungi, cutii, toate cu chipul bucătarului șugubăț. Mai tîrziu am aflat cine este Lepa Brena, vedeta sexy a televiziunii sîrbești, văd și acum pelerinajele prin curtea bunicii din buricul tîrgului cu mărfuri de contrabandă, la mare preț. Copilăria mea mirobolantă înseamnă și muzicalitatea acestei limbi, și conviețuirea
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
atît de prezent. Imaginea lui din Revizorul. În alb și negru. Un primar cu galoane. Surîde mirat, parcă ar mai fi pus la cale o farsă care i-a ieșit, și ar vrea să ne cuprindă în brațe, cald și șugubăț, pe toți și să șoptească sau să irumpă vulcanic: Chiar ați crezut că am plecat? Am avut tot timpul senzația că, dacă întind mîna, îl ating. Am atins însă ceva din miracolul de atunci privindu-i, ascultîndu-i pe actorii și
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
Fără a înceta să reprezinte un stil inimitabil, Cornel Regman este expresia unui mod-de-a-fi-critic, încadrându-se într-un filon bogat care se întinde în literatura noastră de la Ilarie Chendi și Șerban Cioculescu până la, să zicem, Nicoleta Sălcudeanu și Mihai Iovănel. șugubăț și peant, ludic și didactic, cârcotaș și tipicar, sceptic de serviciu care nu face rabat nici autorilor, nici operelor, Regman a fost și a rămas până la sfârșitul vieții un cronicar, practicând genul cu aceeași perseverență cu care l-a apărat
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
exaltă gravitatea și tragismul schițelor lui N. Velea, Cornel Regman îl consideră "un bufon superior, mimând seriozitatea, și singurul azi dintre martorii evenimentelor satului care întoarce patetismul (...) dacă nu chiar în panglicărie, în tot cazul într-un prilej de experimentare șugubeață". Spiritul polemic al autorului iese însă la iveală și în preferința pentru anumite genuri sau direcții. "Criticii scurte" (cronicii) îi corespunde, în mod firesc, proza scurtă, a cărei resurecție Cornel Regman o trâmbițează solitar (v. O școală a povestirii românești
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
inși care n-au nimic de spus și care dispun cum vor de viața actorilor și de timpul meu. Da, sunt ultraretrograd. Sandu Napoilă mă cheamă. Vreau să văd regizori tineri care pun Cehov, nu piesuțe, nu glumițe, nu găselnițe șugubețe, nu scenarii originale. Să-i văd că dau piept cu textele grele, adevărate. Acolo se vede dacă au ceva de dat. Nu vreau interactivitate. Nu vreau să fiu plimbat prin mai multe spații de joc. Vreau să fiu lăsat în
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7837_a_9162]
-
Lupu (că a încercat să blocheze conturile partidului), trebuie spus că nici aceasta nu rezistă. Dacă Vasile Lupu ar fi încercat să fure banii partidului și să fugă cu ei la Fălticeni sau în Brazilia, atunci aș fi înțeles. Dar șugubățul țărănist n-a cerut decît protejarea conturilor pînă cînd partidul își va stabili o ierarhie recunoscută legal. Excluderea sa din partid, chiar dacă o fi avînd nu știu ce acoperire prin articole și paragrafe din statut, nu face decît să se întoarcă împotriva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
de rubrică straniu, chiar surprinzător, dacă îl raportăm la restul revistei. Ne referim, țineți-vă bine, la "Felinarul roșu", titlul rubricii pe care o susține dl. Adrian Mihalache, un publicist sobru, după cât îl știam, necontaminat, cum îl crezusem, de spiritul șugubăț de la Aspirina săracului. Dacă la intrare este atârnat felinarul roșu, cine intră știe că înăuntru va găsi un lucru anume și nu altceva. Care e acel lucru nu vom spune de-a dreptul, oricine îl știe căci ține de cultura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
au fost în strînsă legătură cu rapiditatea ori lentoarea desfășurării anchetei (din dorința celor solicitați de a nu mai fi plictisiți de omul de la capătul firului, din politețea de a răspunde adecvat sau din dorința de a fi originali/ ironici/ șugubeți/ altfel decît ceilalți, într-un demers cu aparentă patriotarda etc.). La urma urmei, o anchetă este ca o haină mai nouă sau mai ponosita, mai largă sau, dimpotrivă, intrată la apă, care nu se știe cît îi este de potrivită
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
Mihai Gafița și soțiile acestora, cu toții victime ale seismului din 1977? "Adevărat noroc în ghinion, petrecut mai totdeauna la granița dintre tragic și comic", subliniază apăsat dl.Gheran. Așadar un registru paremiologic cu adaptări și exemplificări personale, o tendință de șugubeață "învățătură" ce ne întorc gîndul spre Cornel Regman și hăt, mult mai departe, spre faimosul humuleștean și spre "fiul Pepelei"... Explicabil ca în asemenea condiții numeroase pagini de restituție ale trecutului semnate de Niculae Gheran să aibă o alură de
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
a binelea sau pe care doar îți amintești că le-ai citit, deși parcă se teminau altfel. Bunăoră, istorisirea despre Avida Dolares, zis și Salvador Dali, cel dat afară, cîndva, dintr-o ,frăție" fiindcă era ,căutător de aur și alchimist șugubăț". Arta, obișnuia el să spună, e o interpretare paranoică a realității. Așa că și darea de seamă a Ruxandrei Cesereanu despre mustăciosul Salvador Dali este, cum altfel, paranoică. Fascinată, adică, de cuvinte, mai mult decît de întîmplări, robită, cu bunăvoia ei
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
cu "răceală", cu reticența unei fibre septentrionale. Compensația unei astfel de "răceli" e ironia ce impune o autoritate pe care sentimental refuză a și-o aroga. Iar "cumințenia" conștiinței se contrabalansează prin fantezia grotescă. Avem a face cu un grotesc șugubăț, de sorginte poporană, care, înrudit cu facețiile medievale, s-a ivit și pe meleagurile noastre sub chipul unor snoave, "povești" ce nu ocolesc licențiosul sau chiar în epopeice cadențe. Satira lui Mircea Petean e copios inventivă, de-o veselie mohorîtă
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia șaizecistă înfățișa fie un pitoresc lățit pe un ecran cosmic, fie o abstractizare emfatică din ce în ce mai absconsă, fie o înclinație șugubeață cu îmbelșugate și nu totdeauna suficient de exigente prestații. Optzeciștii au impus o dispoziție stradală, o familiaritate de „oraș mare” ce întrerupea tăios ruralismul încă prezent la predecesorii lor (îi avem în vedere pe barzii așazicînd consacrați din ambele serii
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
Ornea Demult n-am mai scris despre Caragiale, bătrînul. Și mi-o reproșez adînc. Mai ales că în ultimii ani s-au produs deconcordantele aprecieri negative despre Caragiale și lumea lui. Ele ar dezvălui, se tot spune, numai latura meridională, șugubeață și neserioasă a lumii românești, dimensiunea tragică trebuind exclusiv căutată la Eminescu. De aceea, se adaugă, între cei doi a fost un abis, neînțelegîndu-se deloc. E, în aceste judecăți prea sumare, un prea mare neadevăr. De fapt, pentru a înțelege
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]