1,581 matches
-
văduvit de măreția aștrilor nopții, norii negrii- câinii de atac ai furtunii gem săgetați de biciul de foc al stăpânului. Ramurile își frâng mâinile tremurând de furia vântului care le îndoaie trupurile în iureșul pasiunilor înfricoșătoare, dezlănțuit amant în orgii, șuierându-și cu furie dorințele nesățioase dornic să le înfăptuie. Se strecoară parșiv în frunziș posedându-le Tremuratul, gustând cu sălbatică voluptate, teama arborilor ce i se pleacă frenetic abandonându-se jocurilor centaurului fantomatic, Undeva în beznă o poartă uitată deschisă
STĂPÂNUL FURTUNII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384915_a_386244]
-
o dată. Nu sunt cum erau, acum sunt umbre cenușii și-n racla mea își plimbă-n voie, doar ochii vii. Vorbesc cu ei timp îndelungat, vreau să le mângâi ochii pustii, “Ai să ne vezi întregi, îmi spun, atunci când vii!” Șuieră-n mine un gând turbat și vrea să iasă, cum șuieră vântul în fața unei porți, o fată cum poate să trăiască într-o raclă vie cu atâția morți? Referință Bibliografică: Racla / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956
RACLA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384911_a_386240]
-
racla mea își plimbă-n voie, doar ochii vii. Vorbesc cu ei timp îndelungat, vreau să le mângâi ochii pustii, “Ai să ne vezi întregi, îmi spun, atunci când vii!” Șuieră-n mine un gând turbat și vrea să iasă, cum șuieră vântul în fața unei porți, o fată cum poate să trăiască într-o raclă vie cu atâția morți? Referință Bibliografică: Racla / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina
RACLA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384911_a_386240]
-
de lacrimi reci, dintre troiene parcă-mi ieși în față și lacrime fierbinți, îmi pârjolesc obrajii seci. Cerul întunecat, aruncă cu furie, spre pământ fulgi mari de nea, purtați de vânt albi fluturași de pe câmpie, dansau neputiincioși în fața mea. Viscolul șuierând, ridică prin văzduh în zbor, valuri de zăpadă și-apoi încet tot coborau, iar în lumina palidă și cald-a a felinarelor, peste oceanul de ninsoare, ușor se așezau. Natura, simte tristețea mea profundă și-ar vrea c-o mângâiere
UN ALT DECEMBRIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385059_a_386388]
-
îi dezvălui că se afla în mijlocul unei lupte. Înmărmuri când i se perindară prin fața ochilor cai nechezând a disperare, pierzându-și călăreții, căciuli de miel, ișlice încurcându-se în cădere cu turbane colorate, străluciri de săbii și iatagane încrucișate, flinte șuierând amarnic... Și tot așa... Până să se dumirească de primejdia ce-l înconjura, se pomeni față-n față c-un pârdalnic de turc ce-și ațintea o pereche de ochi fioroși de sub turbanul căzut pe-o parte și-și mișca
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
Visez c-aș fi nemuritor Reîncarnat într-un condor Zburând pe coama munților Și-n oglindirea apelor. Te-am intâlnit în al meu zbor, Tu condoriță, eu condor, Credeam că vii din viitor Fiind copleșit de al tău dor. Am șuierat atunci în cor- Nimic nu e întâmplător Ne-am mai văzut - eu vânător Tu șoim pe vârful munților. Am mai trăit și am să mor Reîncarnat, nemuritor, C-o dragoste rămân dator Doar ție scumpul meu odor! Ne-om revedea
NEMURITOR de NELU PREDA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384510_a_385839]
-
cum apa se-ntoarce în nori de pe Cer. Pe frunze înlăcrimate îmi scriu gând, de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
că-i toamnă și mi-e dor de tine Când cerul îmi așterne la picioare Doar frunze moarte, doar povești străine Pe unde ești, tu, dulcea mea-ntâmplare? Ți-am scris de-atâtea ori că-mi este frig Când vântul șuieră câinește peste dealuri Când, dezgolindu-mă de tot ce-aveam divin, Tu m-ai lăsat să umblu peste plaiuri. Ți-am scris cu slove arămii pe frunze Că ochii mei pierduți încă privesc în zare Și încă freamătă iubiri și-
ȚI-AM SCRIS PE TOAMNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382448_a_383777]
-
Tăcere și rouă. Beție și fum Și cantecu’acesta se stinge acum Fără noi. Fără noi amândoi, fără noi toți cei care Suntem talpa și somnul, țintă vie-n mișcare Mai știi? Mai știi că-ntr-o zi n-o să șuiere vântul Să spulbere cerul, și jalea și cântul Și dragostea? Și dragostea poate să moară sub pleoape! Se-ntâmpla cu mine când te știu mai aproape, Să mor. Să mor de iubire, să mă las despletită De prea frig fără
DINTR-O TAINĂ DE FATĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382478_a_383807]
-
eu. Mă las purtat de valuri, renunț la orice țel fiindcă-i târziu să mai visez de-acuma. Din cerul fără stele, pe gânduri cade bruma ca-ntr-un frumos și desuet pastel. Pâraiele din mine au înghețat de mult, șuieră trist un crivăț crunt prin oase. Cad ierburile mele sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul vieții din caierul pe care înfășură nămeții
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
Zvâcnind în crâmpeie de dulci amăgiri,/ Răspunsul de-a pururi nedat întrebării,/ Tăgada frivol-a pierdutei iubiri.”( Nesentimente ) Iată cum se cunună elementele naturii într-o viziune adâncă care întruchipează frumosul și iubirea sculptate cu dor. “Prin plete să-ți șuiere vântul,/ Peste noi trepideze cascada,/ Să nu ne cuprindă pământul./ În alb să ne-mbrace zăpada”. Simbolul purității, zăpada, îmbracă iubirea în cel mai curat veșmânt, pentru ca ea să însenineze necuprinsul și simțurile. O haină de mătase țese și marea
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
prin vremea lor, nu va mai întreba orologiul atârnând la poarta lumii, până când ele vor mai trece, oră cu oră, minut cu minut, ajungând, în baterea cu precizie a acestuia, la marginea timpului sortit întâlnirii cu eternitatea... Când pustiul va șuiera peste preaplinul de tristeți și amărăciuni, paharul acestora vărsându-se în oceanul neîncăpător în unduirile valurilor sale, la granițele uscatului! Când lumina va risipi întunericul prin arderea-i orbitoare, închizându-l în cutia uitării... Acea zi, care, neobosită în așteptarea
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
se pare că o umbră Mă privește în ochi Inima în mine îngheață Nu știu de ce mi-e frică Fața palidă ca toamna Ce pâine măcină viitorul Răutatea învinge bucuria O picătură de lacrimă Mi-a curs pe față A șuierat în mine un ecou Iar prin vene un foc Mă arde cât mi-e de frică ~~~~~~~~~~~~~~~~~~ VISUL (Ëndrra) În toiul nopții Un vis mi-a stricat somnul Copila cu buze rumenite Aleargă ca o nebună goală Orașul plin pe deplin
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]
-
această oră când străzile deveneau aproape pustii în orășelul de pe valea râului Cugir. Când zorii zilei se instalară, în lumina naturală, drumul nu mai scânteia precum în luminile nocturne, stradale, deja stinse acum. La șapte și un sfert trenul meu șuieră plecarea de sus , din Gară. Distanța până în halta din oraș o parcurge în două, trei minute, mă apropiu și eu , avansând anevoie pe un patinoar cu totul ostil, nu știu cum or fi reușit oamenii pe care-i văd în haltă să
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SENTIMENTE Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi, Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele, Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi, Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele. Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie pământul
SENTIMENTE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383501_a_384830]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > OARBA NEVOIE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Praștia luminii șuieră prin vreme ca un corb de sticlă beat și fără sens, din potop și milă se mai nasc poeme, sub un glob de ceară rînced și imens. Ultima flașnetă cîntă a speranță, turnuri vechi de apă plîng sentimental, nu mai
OARBA NEVOIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382829_a_384158]
-
aceea m-a întors cu fața spre el și m-a evaluat într-o fracțiune de secundă. Probabil că atunci aveam chipul frumos și trupul la fel care îmi tremura, iar fundul meu lat, chiar că l-a întărâtat. A șuierat mieros: cum de n-am observat ce comoară e „fătuca” asta? De ce tremuri? Hai, că nu te mănânc! Măă, dar tu ești foarte frumoasă!..Apetisant de frumoasă! Hai, liniștește-te! Rămâi după program, vii cu mașina aici și eu îți
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
mă obligați, tovarășe director, să cer sprijin la județeană! Negru de furie și speriat nevoie mare, tovul tăuraș bâiguia în neștire: hai, liniștește-te, liniștește-te! Rezolv, rezolv! Rezolv eu problema! M-a chemat urgent tov director și mi-a șuierat, scrâșnind din dinți: de ce nu mi-ai spus până acu’, idioata dracu’? Ce mă fac eu acu’? Eu eram foarte calmă și mă miram cât era de furios și țipa ca un pui rătăcit de cloșcă. După atâtea zile și
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
un dobitoc! Păi de unde țuică fiartă cu aperitive? Avem noi la postul de jandarmi? --Nu, șefu’! Obligăm infractoru’ să ne ducă la Căprioara sau la Hanu Conachi, să ne plătească amenda. Plutonierul Gigel Moacă cercetă cu lanterna împrejur și îi șuieră lui Bârneață: --Taci, dracu, să nu te-audă cineva! Asta miroase a corupție, bă. După câteva secunde de tăcere, gemu: ăă, ce poftă am să ling un coniac! Auu! Bârneață gemu și el: ââ, mie-mi spui,șefu’? Da’ o
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată A unui drum ce duce către seară. Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna, Cu norii coborâți peste pământ; Mă doare-nsingurarea și regretul, Mă doare orice vorbă, orice gând. Aud cum vântu-mi șuieră din spate; E ceas târziu, o noapte de catran. Întind cu teamă, mâna printre ierburi, Biet cuc stingher, căutând un cuib...și-un ram. Citește mai mult La umbra ta, m-aplec, pădure,Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitatăA unui drum ce duce către seară.Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna,Cu norii coborâți peste pământ;Mă doare-nsingurarea și regretul,Mă doare orice vorbă, orice gând.Aud cum vântu-mi șuieră din spate;E ceas târziu, o noapte de catran.Întind cu teamă, mâna printre ierburi,Biet cuc stingher, căutând un cuib...și-un ram.... IV. PE-NSERAT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Pe drumuri și-n cer; M-apasă dureri și neliniști! Îmi picură lacrimi De foc, peste gând, Și-aștept să apară lumina. Cu fiece clipă M-afund în genuni! E frig și e noapte, Afară! Se-aud vânturi Ce plâng șuierând; Dă, Doamne, Să vină lumina! Țărâna cea rece Să-nvie din ierni! Să curgă izvoare de viață! Din lacrimi amare Să crească cântări, Miresme de fori și verdeață! Citește mai mult Se-așterne tăcerea,Pe drumuri și-n cer;M-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
mult Se-așterne tăcerea,Pe drumuri și-n cer;M-apasă dureri și neliniști! Îmi picură lacrimiDe foc, peste gând,Și-aștept să apară lumina.Cu fiece clipăM-afund în genuni! E frig și e noapte,Afară!Se-aud vânturiCe plâng șuierând;Dă, Doamne,Să vină lumina!Țărâna cea receSă-nvie din ierni! Să curgă izvoare de viață!Din lacrimi amareSă crească cântări,Miresme de fori și verdeață!... XXVIII. TRIBUT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
vă mai trebuie găsiți la biblioteca Politehnicii. Spor la treabă! Cei doi au ieșit din birou, Olga s-a lăsat condusă de Eugen la departamentul de cercetare, ajunși la ușă, Olga la tras de mână pe Eugen și i-a șuierat la ureche: -Nu ne cunoaștem, dacă spui cuiva despre noi, te distrug, apoi cu zâmbet superior și amenințător a continuat, ai înțeles? Eugen a dat din cap afirmativ. Amândoi au intrat în birou zâmbitori. Eugen a trecut cu Olga prin
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
Marea Ionică. Dică a pronunțat numele mării cu accent pe i. Marea Ionică, mă! Cu accent pe o, l-a corectat domnul Arsu în râsetele noastre. - Marea Ionică! A insistat Dică, tot cu accent pe i. - I...onică, mă! A șuierat domnul Arsu, în hohotele clasei. - Ba, Ionică, s-a enervat Dică. Adică... Marea lui Ionică (vă închipuiți râsetele). Domnul Arsu l-a întrebat foarte calm: - De ce, mă, Dică, de ce crezi tu că îi zice Marea lui Ionică? - Pentru că așa scrie
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]