578 matches
-
îngăduie adversarului să-l prindă descoperit. Securea cu două tăișuri pe care o strângea în mână era, poate, o armă grea, dar îi permitea să aplice lovituri la fel de eficiente și cu dosul ei, nelăsându-i lui Sebastianus răgazul să răsufle; șuieratul pe care-l scotea, tăind aerul, ar fi fost el singur de ajuns ca să îngrozească nu doar un singur războinic. Romanul, cu mare mobilitate a picioarelor, se retrăgea și para cu greutate, căutând să nu primească direct loviturile, ci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câmpia și, deodată, îndreptându-și ochii spre un punct precis, își trase calul de hățuri. O clipă mai târziu, o săgeată i se înfipse în spinare. Pe celălalt, înainte chiar ca bufnitura căzăturii să-i ajungă la urechi, îl atenționă șuieratul caracteristic al săgeților hune; el își biciui calul și încercă să se întoarcă, dar imediat îl loviră și pe el două, trei, patru săgeți, trimise cu repeziciune una după alta. Calul său, totuși, continuă să galopeze; în această situație, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
târcoale, Balamber se puse în fața lui și îl goni cu un picior; apoi, scoțând din foc un tăciune arzător, îl agită energic pe dinaintea botului celuilalt; acela o luă și el imediat la fugă, însă nu prea departe, căci, cu un șuierat rapid, implacabil, securea unui războinic îl ajunse și în țintui în noroi după câțiva pași. Rezervele se împuținau, iar pentru cină un câine mergea de minune. Tovarășul său, mai iute de picior ori poate doar mai norocos, izbuti, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o folosesc -bobârnacul lui lateral, felul lui de a descrie o curbă cu bila - și pierdeam constant. Constant, dar fără regrete. Pentru că era ceasul când băieții din New York sunt ca băieții care-și iau masa de seară în Ohio, ascultând șuieratul unui tren în depărtare în timp ce ultima vacă intră în staul. În acest magic sfert de ceas, dacă pierzi bile, nu sunt decât niște bile. Și Ira, cred, trăia aceeași senzație de suspendare a timpului și, dacă da, atunci tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-se de balustradă ca și când altfel s-ar fi prăbușit, ca și când altfel s-ar fi înecat din nou. Pearl a intrat în casă și-a trântit ușa. Apoi s-a făcut liniște. Nu se mai auzea decât clipocitul pârâului și-un șuierat ușor de vânt printre copaci. Aici ai dormi ca un prunc, s-a gândit Jina. Ți-ai dormi toată viața. Jina ? a spus Zach. Pe un râu, cheia vieții o reprezintă lucrurile moarte. Pârâurile de munte care curg deasupra liniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Cumva refuza să creadă că eu și acea fată am putea avea ceva în comun dar sărutările prelungi inventate special pentru privirile ei o derutau și nu mai știa cum să reacționeze. E dușmanca mea, Gonzalesss... și s-ul acela șuierat prelung ca un vânt în pustie prevestea golul ce avea să se aștearnă definitiv între noi. Te rog eu frumos, renunță la ea și alege pe oricare alta! Nu mă fă și tu să sufăr mai mult decât pot să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dându-l drept hrană înspăimântătoarelor creaturi ale infernului. O invocă pe Velunda, să-l apere ea, vrăjitoarea, preoteasa care vorbea cu spiritele și știa să le îmblânzească, așa cum o făcuse de atâtea ori, salvându-l. În clipa acela auzi un șuierat chiar deasupra capului său. Crengile stejarului fremătară, iar zăpada care le acoperea căzu. Valerius zări ceva; copacul parcă însuflețise și acum întindea un braț să-l apuce de gât, un spectru infernal înainta spre el. Închise ochii. După o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
energia, fiind presați de tovarășii care veneau din spate. Nu puteau evita lupta corp la corp și mânuiau cu greutate armele prea grele, care necesitau mișcări ample. Unul după altul, se prăbușeau la pământ, fiind repede înlocuiți de alții. Un șuierat ascuțit, prelung acoperi zgomotul bătăliei. Centurionul din centrul frontului fluiera din fistula din os de cerb, ordonând mutatio ordinis. Imediat, soldații din linia a doua îi apucară de balteus pe cei din fața lor, îi traseră înapoi și îi împinseră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dezbrăcat pe jumătate, cu o coadă galbenă de cal. Lumea se uita la el - doar se dădea un spectacol -, dar fața blocată și fără buze spunea lucruri ultime, de final. Noi sesizam mugetul greu al lanțului care tăia aerul, și șuieratul de oțel topit când fierul spărgea botul și spinările mașinilor prinse în blocaj, care urlau și se ghemuiau ca niște animale ce se zvârcoleau îndurerate în grajd sub izbitura de bici. Ne-am apropiat. Prin cacofonia bubuitoare se strecura acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o să-ți ia prea mult să pricepi de ce spun asta. Juanito și clica lui de inhalatori continau să rîdă de ți-era mai mare dragul. Atunci solistul emise un bis, mai amortizat și mai prelung decît primul, sub forma unui șuierat, care emula o pană de cauciuc și lăsa să se vadă limpede că Juanito poseda un control al sfincterului ce friza virtuozitatea. M-am Înclinat În fața evidenței. — Aveți dreptate. Nu sînt rudă cu doamna Coronado, Însă trebuie să stau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mașină mă urmărea, Înaintînd pe lîngă trotuar. Durerea din cap lăsase loc unei senzații de amețeală care mă făcea să mă clatin și să umblu sprijinindu-mă de ziduri. Mașina a oprit și din ea au coborît doi bărbați. Un șuierat strident Îmi inundase urechile și n-am putut auzi motorul ori chemările acelor două siluete În negru care mă apucau de cîte un braț și mă tîrau grăbit spre mașină. M-am prăvălit pe bancheta din spate, amețit. Lumina venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zidului, oamenii-ochi și oamenii-timpan, strânși În jurul colonelului Geană, cel care Îl amenințase pe Bikinski cu rechizitoriul, tăceau, așteptând deznodământul. Din propria lor experiență, ei știau că În curând, În ciuda cerbiciei de care dăduse dovadă, masterandul va capitula. Urma ultima scenă. Șuieratul disperat al omului-locomotivă din camera vecină preceda, de obicei, gongul final. În salon, strecurându-se pe ușița laterală, intrau două halate albe Înarmate cu o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile la subsuori. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se arată a fi Însorită. Se văd vârfurile plopilor Încă neacoperiți de frunze și se ghicește printre ei firma cândva luminoasă a hotelului Pescăruș care are 11 etaje. Aparatul rămâne multă vreme neclintit pe acestă imagine ștearsă. Se aude un șuierat subțire de vânt și din când În când zgomotul făcut de autobuzele liniei 4312. Aceasta face legătura Între fostul sat de lângă actuala linie de centură a orașului și fosta periferie a orașului, acum devenită marginea zonei centrale. O deplasare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a redescoperit turnul de apă, care nu mai servește demult la ce a fost destinat, și șoseaua). Ideea de a compara toate aceste lucruri cu o ilustrată dintr-o țară nordică i-a venit În timp ce scuipa În chiuvetă și auzea șuieratul ușor al vântului neobișnuit de rece care a suflat În fiecare zi din această primăvară. Deschizând robinetul și lăsându-și mâinile sub șuvoiul de apă Înghețată, Grințu a auzit zgomotul făcut de autobuze și s-a interogat asupra orei. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de vâlcea (deasupra căreia aerul Încălzit de soarele puternic juca În ape) și putea fi văzut urcând din nou aproape de orizont pe lângă un copac uriaș, un stejar probabil, care străjuia singuratic Întreaga câmpie. Trenul părea Înțepenit acolo, nici un zgomot, nici un șuierat de locomotivă nu se grăbea să-i anunțe plecarea. Câmpul arat avea o măreție specifică, imposibil de descris sau de comparat, ceva În prezența căruia nimeni și nimic, nici chiar trenul, nu mai Îndrăznea să se miște sau să șuiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se zbătea singură Într-un câmp de basm ca acela. Ajunse În cele din urmă, iar trenul, de parcă numai pe ea ar fi așteptat-o, se puse În mișcare Încet-Încetișor. (Ea se urcase În vagon.) Abia după aceea dădu un șuierat și luă viteza. În compartiment scena devenise din ce În ce mai strâmbă acum. Directorul se retrăsese În colțul dinspre ușă și Încerca să respire, era transpirat tot, agasat. Subalternul era aproape de el și-i povestea din nou ceva ce nu suporta contradicție. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mașini aștepta jos ca să transporte pe toată lumea la club, dar apoi petrecerea a continuat În lift și În cele douăsprezece taxiuri care făceau o coadă Întinsă cât vedeam cu ochii. —Philip, nu putem pleca de la petrecerea asta! i-am șoptit șuierat, pe când el Încerca să mă ia pe sus spre lift. Îi așteptăm pe tipii de la BlackBerry. Nu te mai agita, iubire. Elisa m-a sunat ca să-mi spună că șefa ta a sunat-o ca să-i spună că Întâlnirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și privi în altă parte. Dudley își pocni încheieturile degetelor. Eisler spuse: — Întotdeauna voi încerca să mă gândesc c-am făcut-o pentru Lenny, dar voi ști că de fapt mint. A doua oară când inspiră adânc, se auzi un șuierat. Apoi Eisler expiră rapid, lansând concomitent și turnătoria. — Am fost în Europa cu Lenny și soția lui, Judith, prin 1948. Paul Doinelle producea serialul acela cu Reynolds Loftis mascat și a organizat o serată în care să strângă fonduri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dreptate, deschise fereastra și, făcând paltonul mototol, îl aruncă în curte, spre uimirea generală, strigînd: ― Naiba să-l ia de palton, și pe voi la fel! Las' că v-o fac eu! Dar, în aceeași secundă, în curte se auzi șuieratul nervos al unui fluier înăbușit și hohote de râs care izbucniră în cascade, ca la o comandă nevăzută! Ce se întîmplase? Fatalitatea, căreia câteodată îi vine toane de glumă, făcuse ca paltonul lui Noica să cadă chiar în capul lui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Erau strigăte de groază. Între tăcere și strigăt mai exista, totuși, un zgomot. Căpitanul Oană ascultă atent, adunat În sine Însuși. Era un zgomot cunoscut, deși Îndepărtat. Un zgomot simplu, aproape elementar. Un fâșâit metalic. Brusc, Își dădu seama. Era șuieratul sabiei prin aer, Înainte de a aduce moartea. Dar, dacă sabie era aceea, atunci cel care o mânuia nu era un luptător de pe acele pământuri. Sabia nu lovea nici tăișul altei săbii, nici platoșa, nici scutul. Lovea direct dușmanul, În punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de doi metri orice luptător. Al doilea cal mai avea, de o parte și de alta a șeii, o armă europeană. Buzdugane. Asta fiindcă era calul pregătit pentru Alexandru. Tânărul Ninja sări În șa direct de pe pământ și scoase un șuierat abia auzit. Cei doi cai porniră direct la galop, trecând cu Îndemânare printre stejarii pădurii Ilișeștilor. Era ultima clipă de singurătate. Începea marea bătălie pentru care se pregătise timp de optsprezece ani. * - Un călăreț... spuse Erina Încercând să Înțeleagă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă buza de jos atât de tare, că începe să sângereze, iar din plămânii săi se aude un șuierat. Vino, Orhideea, îmi zice. Vreau să-ți spun ceva. Mă așez tăcută lângă el. Trebuie să ții minte lucrurile pe care ți le-am spus. Dacă vom avea un fiu, vreau ca tu să-i transmiți vorbele mele. — Da, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oameni din fața mea continuă să crească. Se întinde de la poarta de intrare până la pavilionul din piatră. Văd cu coada ochiului cărăușii care își spun glume și gărzile ce par plictisite. Caii lovesc din copite. Vântul deșertului trimite de departe un șuierat sinistru. Când soarele ajunge deasupra capetelor noastre, mulți miniștri renunță la rigoarea manierelor și își slăbesc nasturii de la guler. Se așază pe pământ, așteptând ca mormântul să fie închis. În cele din urmă, astrologul Curții anunță că totul este gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Eu am convingerea, că am ales pe cine trebuia. Haide, capul sus. Nici nu ai început și deja te gândești dacă nu cumva ne vom întâlni și a doua oară. Unul dintre panourile aflate în fața celor doi glisă cu un șuierat ușor care îi atrase atenția preaonorabilului. Acesta se îndreptă către el ieșind în întâmpinarea umbrei care se întrezărea pe coridorul deschis. - Căpitane Birmaq, fii binevenit. Tocmai mă gândeam la tine, își drese el ușor glasul. Cum te mai simți? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
fost? Spune spune spune, ai fost acolo, ai fost? Profesorul deschise ochii mari, neînțelegând despre cine și despre ce este vorba. Nu despre el, evident, nu înțelegea, bietul, confuzia în care se trezise funcționara care îi era colegă. — Hai sictir!... Șuieratul cuvintelor încolăci aerul verzui și se prelungi, parcă, într-o mână lungă, albă. Din mâneca mătăsoasă căzu pe pupitrul roșu o pungă albă, lucioasă. Degetele lungi, de abanos, scoaseră din punga de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]