417 matches
-
cale. Vom constitui Consiliul nostru național."" Fruntașii românilor părăsesc consfătuirea și, într-o întrunire separată, alcătuiesc Consiliul Militar Național Român, având ca președinte pe dr. Aurel Cosma. Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. În seara de 31 octombrie, mii de români din Timișoara și satele învecinate participă la o impresionantă adunare națională în Piața Libertății. Aprobă cu ovații cuvintele rostite de dr. Aurel
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
România, cu tradiție istorică în comerț, transporturi, educație, comunicații și turism, fiind orașul românesc cu cel mai ridicat standard al vieții. Timișoara s-a afirmat ca puternic centru economic în secolul al XVIII-lea, odată cu instalarea administrației habsburgice. Colonizarea cu șvabi, diversitatea etnică și religioasă, reconstrucția cetății dar și sistemul legislativ favorabil proprietății private, au determinat formarea unui puternic țesut de meșteșugari și comercianți. Când Revoluția industrială a început să se manifeste, Timișoara prezenta toate condițiile favorabile pentru adoptarea ei. Rând
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
și meșteșugarilor care le-au construit. Se păstrează influența germană, maghiară și sârbă. Clădirile au o arhitectură impresionantă , sunt viu colorate și foarte bogat ornate. În cartiere precum Mehala, Iosefin și Freidorf se păstrează trăsăturile tipice ale satelor tradiționale de șvabi bănățeni: case mari cu front stradal, frumos ornate și cu spații verzi în fața caselor. Ultimul curent arhitectural care influențează orașul este cel românesc, introdus odată cu trecerea Timișoarei sub administrație românească. Cel mai bun exemplu este Catedrala Mitropolitană realizată în arhitectură
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
din secolele IV - V o așezare relativ mare. Satul a fost locuit de români, dar aceștia s-au retras cu timpul în satele învecinate și în pădurea Chevereșului. Satul a fost practic întemeiat în 1783, când a început colonizarea cu șvabi proveniți din diferite zone ale Germaniei. Pe locul unde s-au așezat exista o pădure care a fost defrișată pentru a face loc caselor coloniștilor. Ei făceau casele din cărămizi de pământ cu paie. Din locul de unde s-a luat
Bacova, Timiș () [Corola-website/Science/301336_a_302665]
-
conscripția din 1717 ea apare ca fiind nelocuită. Vechea vatră a satului a fost identificată la circa 100 km de satul actual. Satul a fost reînființat la 1769 prin colonizare cu germani, după planul comandantului Timișoarei Neumann. Primii coloniști germani (șvabi) au început să se instaleze în Bulgăruș pe la începutul lui 1769 și proveneau din Lotaringia, Luxemburg, Austria Superioară, Hessa. Fiecare a primit un lot ce casă, 34 jugăre de pământ, materiale de construcții și li s-au acordat diverse privilegii
Bulgăruș, Timiș () [Corola-website/Science/301346_a_302675]
-
de Timișoara și 23 km de Lugoj, pe drumul național DN6 care leagă cele două municipii timișene. Are ca vecini Topolovățu Mare la vest, Ictar-Budinț la sud și Chizătău la est. Iosifalău a fost înființat în 1882 de coloniștii germani (șvabi bănățeni). Pe la 1900 mulți dintre aceștia au emigrat în America, în special în statul Dakota de Nord. Comunitatea germană s-a diminuat ulterior, datorită războiului, apoi a deportărilor, pentru a ajunge aproape complet dispărută datorită emigrarărilor în Germania, atât din
Iosifalău, Timiș () [Corola-website/Science/301370_a_302699]
-
din districtul Chichinda Mare și se supunea administrației militare care se instaurase în Banat după alungarea turcilor în 1717. Au venit aici primii coloniști bulgari, care i-au schimbat numele în "Lovrinac". Între 1785-1792 sunt consemnate primele colonizări germane, cu șvabi bănățeni aduși din Cenad și alte localități bănățene. Aceștia au primit numeroase privilegii față de populațiile băștinașe, motiv pentru care comunitățile de sârbi și bulgari au fost nevoite să plece. În 1792, Lovrinul, împreună cu Gottlob, au fost făcute cadou de către împăratul
Comuna Lovrin, Timiș () [Corola-website/Science/301374_a_302703]
-
din județul Timiș, Banat, România. La recensământul din 2002, populația satului era de 733 locuitori, în creștere. Satul Sânmihaiu German a fost unul dintre primele așezări din Banat colonizate după cucerirea Banatului de către Imperiul Hapsburgic. Primele colonizări cu populații germane (șvabi) au avut loc la 1717, al doilea val de coloniști la 1808. Așezarea însă s-a format pe ruinele satului Sillach, coloniei fiindu-i dat numele de "Rauthendorf" de la numele lui Rauth, un funcționar care a jucat un rol important
Sânmihaiu German, Timiș () [Corola-website/Science/301394_a_302723]
-
dată nu mai există alte mărturii despre existența satului. Pe locul acesta s-a întemeiat mai târziu satul nou, pe la 1843-1844, de către familii de maghiari originari din Sânmartinul Maghiar. Ulterior au venit aici numeroase alte familii de maghiari și de șvabi. Biserica romano-catolică s-a construit în 1876. Fiind situat pe malul drept al Begheiului, satul a suferit numeroase inundații care au determinat mutarea vetrei satului de mai multe ori.
Răuți, Timiș () [Corola-website/Science/301390_a_302719]
-
imperiale din 16 ianuarie 1777, o parte din cărțile ce i-au aparținut au fost aduse la mănăstirea din Ofsenița. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, proprietar al unei părți din hotarul comunei era baronul Draskovich, originar din Croația. Colonizarea șvabilor în localitate se face în perioada anilor 1800 - 1804, după cum afirmă Leo Hoffmann în lucrarea să, Kurze Geschichte der Banater Deutschen, publicată la Timișoara în anul 1925. În anul 1807 s-a înființat parohia romano-catolică la Deta și cuprindea satele
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
denumirea de "Toth Stamora" (Stamora Slovacă). La 1783 existau 158 de case slovăcești. La 1789 au început să sosească primii germani, provenind din diferite zone ale Germaniei. Însă marea majoritate a germanilor a început să sosească aici pe la 1802-1803, fiind șvabi bănățeni din satele germane cele mai importante: Lovrin, Săcălaz, Bulgăruș, Grabaț, dar și din localitățile învecinate Moravița sau Plandiște ("Zichydorf", în Banatul sârbesc). Slovacii au început să plece spre alte localități din apropiere: Butin, Șemlac, Clopodia. Cei care au rămas
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
asupra Imperiului Otoman. Reședința lui Doczy se afla la Periam. În secolul XVII, sub ocupația turcească, Variașul s-a depopulat. După izgonirea turcilor din Banat, în secolul XVIII, a urmat popularea cu coloniști sârbi și germani. În 1786 au venit șvabi bănățeni. În 1793 este atestată existența unei școli sârbești și a unei școli germane. Variașul a fost locuit în principal de 3 naționalități. Fiecare naționalitate avea „propria” stradă. Se vorbea în Variaș despre „ulița valahă” (a românilor) și de „ulița
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
dus la conflicte cu familiile de moldoveni instalate în localitate, conflicte care au durat până în anii 1960, când au fost construite blocurile de locuințe pe terenul fostei locații a pompierilor voluntari germani din Variaș, concomitent cu decizia primelor familii de șvabi de a emigra în Republica Federală Germania. În anul 1972, în prezența a 340 de refugiați șvabi din Variaș, a fost întemeiată la Waldkraiburg Asociația Șvabilor din Variaș. Prima întâlnire festivă (Heimattreffen) a șvabilor din Variaș în Republica Federală Germania
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
fostei locații a pompierilor voluntari germani din Variaș, concomitent cu decizia primelor familii de șvabi de a emigra în Republica Federală Germania. În anul 1972, în prezența a 340 de refugiați șvabi din Variaș, a fost întemeiată la Waldkraiburg Asociația Șvabilor din Variaș. Prima întâlnire festivă (Heimattreffen) a șvabilor din Variaș în Republica Federală Germania a avut loc în anul 1975 la Waldkraiburg, în Bavaria. Între 1968-1990 director al școlii din Variaș a fost Ion Stănică, originar din Leicești, Argeș. 1
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
concomitent cu decizia primelor familii de șvabi de a emigra în Republica Federală Germania. În anul 1972, în prezența a 340 de refugiați șvabi din Variaș, a fost întemeiată la Waldkraiburg Asociația Șvabilor din Variaș. Prima întâlnire festivă (Heimattreffen) a șvabilor din Variaș în Republica Federală Germania a avut loc în anul 1975 la Waldkraiburg, în Bavaria. Între 1968-1990 director al școlii din Variaș a fost Ion Stănică, originar din Leicești, Argeș. 1.Biserica romano-catolică cu hramul Sfântul Ladislau a fost
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
construit case aici. Apoi, până în anul 1771, aici au fost culturi de viță-de-vie numite Brest. în anul 1771 apare prima atestare, colonizarea are loc între 1771-1772. Satul a fost fondat în cursul celui de-al doilea val de colonizare cu șvabi, ordonat de împărăteasa Maria Terezia. Aici au fost aduse 62 familii de coloniști din Würzburg, Strassburg și Bamberg. Maria Terezia și fiul ei Iosif al II-lea au ferit satul de inundații datorită faptului că este la o altitudine mare
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
protestantă, odată cu toate bisericile aflate pe domeniul Drăgoșeștilor. În anul 1957 edificiul a fost resfințit ca biserică catolică cu hramul <nowiki>"Sf. Ladislau"</nowiki>. Pe parcursul secolului al XVII-lea biserica a redevenit calvină însă, după ce localitatea a fost colonizată cu șvabi biserica a trecut cultului romano-catolic. Poarta principală este realizată în stil gotic având în partea superioară o friză arcuită. La începutul secolului XX edificiul a cunoscut noi transformări prin construirea unei noi nave în partea de nord iar spre sud
Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/301757_a_303086]
-
care în secolul al XVIII-lea (începând cu 1712) a adus în Căpleni coloniști din regiunea Baden-Wurtenberg, Pădurea Neagră și lacul Boden, în total 127 de familii. Astfel, Căpleni a devenit o localitate majoritar șvăbească. Prin intermediul Bisericii și al școlii, șvabii au fost supuși unui proces de maghiarizare și deznaționalizare intensă de către administrația ungară, care s-a aflat la putere în Transilvania de mai multe ori. În prezent, localitatea numără 3200 de suflete, trei religii, în mare parte romano-catolici (aceștia sunt
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
fost supuși unui proces de maghiarizare și deznaționalizare intensă de către administrația ungară, care s-a aflat la putere în Transilvania de mai multe ori. În prezent, localitatea numără 3200 de suflete, trei religii, în mare parte romano-catolici (aceștia sunt descendenții șvabilor), și trei naționalități. "Biserica și Mănăstirea Franciscană “Sfântul Anton de Padova"”. Perioada construirii primei mănăstirii de către neamul Kaplony poate fi presupusă încă în secolul al XI-lea, însă data exactă rămâne necunoscută. Biserica mănăstirii închinată Sf. Martin a fost patronată
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
de Padova. Din interior merită a fi menționate fragmentele mobilierului în stil baroc, picturile în ulei pe pânză reprezentând stațiile Calvariei și în special, sarcofagele de bronz din cripta familiei. În cimitirul comunei se află un ansamblu funerar memorial, dedicat șvabilor deportați în URSS în 1945 de către administrația sovietică din acea perioadă. Un număr de 46 de cruci păstrează memoria șvabilor care au murit în aceste condiții.
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
Calvariei și în special, sarcofagele de bronz din cripta familiei. În cimitirul comunei se află un ansamblu funerar memorial, dedicat șvabilor deportați în URSS în 1945 de către administrația sovietică din acea perioadă. Un număr de 46 de cruci păstrează memoria șvabilor care au murit în aceste condiții.
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
că o colonie greacă în secolul VIII î.Hr. A fost un oraș prosper de greci, iar mai tarziu un aliat al Romei. Apoi a fost unul din marea metropola a Imperiului Bizantin și a fost sub dominația de arabi, normanzi, șvabii, Anjou și aragonezi. Acesta a fost distrus de cutremure severe în 1562 și 1783. A devenit parte a Regatului Neapolului și a Regatului celor Două Sicilii și apoi a trecut la Regatul Italiei. În 1908 a suferit distrugerea unui alt
Reggio Calabria () [Corola-website/Science/307665_a_308994]
-
oseți, ostiaci, ostrogoți, otomani, ovambo pakistanezi, papuași, perși, peruani, polinezieni, polonezi, portughezi români, români, ruși, ruteni sakalavi, salieni, sân, santali, sârbi, sarmați, sarzi, saxoni, sciți, scoțieni, selgiuci, semiți, siamezi, singhalezi, sirieni, slavi, slovaci, sloveni, somalezi, sorbi, spanioli, suedezi, sumo, swazi, șvabi tadjici, taiuți, tamili, tătari, teutoni, thai, tibetani, tibu, traci, tuaregi, tukulori, tunguși, tunisieni, turci, turkmeni ubi, ucrainieni, uiguri, umbri, unguri, uzbeci valahi, valoni, vandali, vedda, venzi, vietnamezi, vikingi, vlami wagwangara, walisi, waluta zapoteci, zulu
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
Blum. Germanii aveau să piardă acel meci cu 1-3. Primul jucător din Stuttgart chemat în echipa națională însă a fost portarul Paul Mauch. Aceasta se întâmpla în 1922, la un meci câștigat de Germania cu 2:0 împotriva Austriei, portarul șvabilor făcându-și datoria cu prisosință. La 13 septembrie 1924 are loc primul meci internațional al lui VfB. Împotriva celebrei echipe cehe a acelor vremuri, Slavia Praga, echipa din Stuttgart, condusă în teren de însuși Edward T. Hanney, obține un rezultat
VfB Stuttgart () [Corola-website/Science/307851_a_309180]
-
2008, București) a fost un membru de origine germană din conducerea Partidului Comunist Român respectiv a Partidului Muncitoresc Român. În unele lucrări, cu orientare antisemită, numele său apare grafiat eronat ca Emeric Stöffel, pentru a lăsa impresia că nu este șvab ci evreu, cu scopul propagandistic de a demonstra că singurii vinovați pentru comunism ar fi evreii. În anul 1930 a devenit membru al Partidului Comunist Român. A fost arestat în anii 1935, 1936 și 1939. După 23 August 1944 a
Emmerich Stoffel () [Corola-website/Science/308348_a_309677]