341 matches
-
său glasul lui Calistrat. Vrei să intri și nu ai curaj? Nu-i cea mai fericită alegere. Chiar dacă încă nu a apus soarele, nu știu cum se comportă vâlva în propriul bârlog. Ai întârziat! Unde ai stat până acum? îl apostrofă Ileana țâfnoasă. Ți-am spus să n-o aduci și pe ea! îi reproșă bătrânul lui Toma, făcându-se că nu o aude pe domniță. Calistrat ținea la subsuoară o cutie de lemn pe care o lăsă jos la picioarele inspectorului. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
menajamente lumina din plafon și se proțăpi lângă pat. Ce? Ce s-a întâmplat, ce vrei? tresări din somn Vlad. Am găsit o metodă să capturăm arătarea. Și, chiar nu putea să mai rabde până ce răsare soarele, cel puțin? strigă țâfnos omulețul din așternuturi, căruia nu-i plăcea deloc să fie văzut în pijamale. Lasă-mă să dorm! Vorbim când se face dimineață, mai adăugă el plin de țâfnă, întorcându-se cu fața la perete. Boris dădu plictisit din mână, rămânând proțăpit lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cadă, în timp ce arunca, cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar se întoarse auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas cu noroc, gospodar! Nu vrai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pipa, și-a umplut-o. S-a așezat pe singurul scaun fără brațe și a început să se legene pe picioarele din spate. Dacă tot te-ai instalat așa de lejer, de ce nu te așezi în fotoliu? l-am întrebat țâfnos. — De ce, te preocupă comoditatea mea? Câtuși de puțin, i-am replicat. Mă gândesc doar la a mea. Nu mă simt eu bine când văd pe cineva stând pe un scaun incomod. A chicotit, dar nu s-a mișcat din loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mine, afară de singurul lucru pe care-l doream eu: să mă lase în pace. O vreme am tăcut. — Și ce te-ai așteptat că va face când ai părăsit-o? — Putea să se întoarcă la Stroeve, mi-a spus el țâfnos. El era gata s-o primească înapoi. — Bine, dar ești inuman! E la fel de inutil să vorbesc cu tine despre asemenea lucruri ca încercarea de a-i descrie unui orb din naștere culorile. Se opri în fața scaunului meu și mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-mi răspundă. Am insistat, poate chiar cu severitate, dar ea a rămas cu ochii în pământ și a început să plângă. Atunci am dat din umeri. La urma urmei poate că era de datoria mea să mă duc, așa că, destul de țâfnos, i-am spus să mă conducă. Fără doar și poate nu era într-o dispoziție mai bună când sosi acolo nădușind din greu și mort de sete. Ata îl aștepta și coborî puțin poteca pentru a-i ieși în întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vecino? -Nu înțeleg, vecine, de ce te-ai supărat? Cu ce te-am deranjat? -Cum nu vezi că mă grăbesc? De ce îmi tai calea? -Iartă-mă vecine, am încercat și eu să glumesc cu dumneata, dar nu am știut că azi ești țâfnos. Te știam glumeț, vesel și uite că m-am înșelat. -Sunt foarte supărat, vecină. -Dar ... ce ți s-a întâmplat? Nu ... cumva ai probleme cu sănătatea? -Mai rău; un băiețel m-a călcat și mi-a spart casa. -Cum așa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aceste îndepărtate meleaguri ca să-l găsesc pe Craiul bărbaților. -Dacă n-ai vreme de hodină, n-ai ce căta prin părțile aestea. Crăiasa a stat puțin în cumpănă apoi a răspuns bătrânului: -Am auzit că ești țepos, dar nu și țâfnos. -Iaca socoteală; parcă am de dus la moară, a răspuns din nou supărat bătrânul crai. Și cu asta dădea de înțeles că este ocupat, că nu are nevoie de la nimeni de nimic și de obligații, așișderea. -Eu ar trebui să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cele din urmă, scrâșnit: Ce te privește pe tine! Și a adăugat îndată după aceea cu ură mocnită: îl verifică pe taică-tu să vadă dacă nu-i exploatator! Era ceva neobișnuit ca un elev nou să fie atât de țâfnos. La doi pași de grup, Damian zâmbea malițios. Ochii căprui i se îngustau, puțin oblici, dar în colțurile ochilor porțiunea arcuită către vârfurile sprâncenelor subțiri îi rămânea la fel de netedă și de plină de mândrie. Dogaru însă nu se uita la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aproximativ douăzeci de rânduri afișate pe ecranul calculatorului la care Bull își tasta articolul. — Hmmm, John, reușise acesta să articuleze într-un târziu, recenzia asta despre Razza Rob... Hmmm, n-o să fie nevoie să o publicăm. Bull era neobișnuit de țâfnos în ziua aceea. — Poftim? — Păi, pentru că... mmm... Știu că și Juniper a scris câteva rânduri despre Razza Rob și cred că este inclusă și o scurtă recenzie a momentul lui său comic. — Cum? spuse Bull neîncrezător. Tipul ăsta nu merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în plus, nici nu voiam să mă cobor la nivelul ei juvenil. — Salut, Lulu! am șoptit. — A, salut, mi-a răspuns ea cu răceală. După care și-a pliat membrele, odihnindu-și fruntea între genunchi, pe covoraș. Pentru o tipă țâfnoasă și rigidă, cu bățul înfipt în fund, Lulu era șocant de flexibilă. — Vă rog să vă așezați într-o poziție confortabilă, în fața covorașului, a spus instructorul. În vreme ce cursanții se întindeau în diverse poziții, Lulu executa toate mișcările fără cusur. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vorba decît de-o conspirație de care noi n-am reușit să ne agățăm, adaugă. — Și atunci cum rămîne cu neprevăzutul situației, cu răsturnările surpriză? dă Roja semne de neliniște în glas. — Cum a rămas și în cazul celorlalți, răspunde țîfnos Curistul, făcînd aluzie la grupul lui Dendé, Gulie și Tîrnăcop. Ca să nu mai vorbim că ei s-au dat la fund înaintea noastră, că toată diversiunea de la Baricadă n-a fost programată să dureze decît cîteva ore. — Cu alte cuvinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zece minute nu se mai vindea nici o pâine, căci doamna Roșu, aplecată peste tejghea, cu bărbia În palme, asculta noutățile din Orientul Mijlociu pe care Cain le lua din scrisori și ziare sau le inventa pe loc spre bucuria copilăroasă ori țâfnoasă a celor ce nu știau nici măcar cum arată o frontieră sau un vameș. De vize, nu mai vorbim, chit că toți aveau acum pașaport. Cu pâinea În plasă se ducea la Ajan. Spre amiază trecea și Gheretă pe acolo. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Catedrele Marilor Universități la care aveau dreptul să aspire, instalarea rapidă pe un mic soclu pe care Îl purtau cu ei peste tot, cu distincție și modestie. Calități cu osebire prețuite chiar și de chelneri, În general aroganți și țâfnoși, mai ales când comanda era de ani de zile aceeași: câte o sută de vodcă, vă rugăm. Prin analogie cu celebrul Salon al Refuzaților de la Paris, micuța Universitate „Petru Maior” era numită Universitatea Refuzaților. Miopia anilor '60 va fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ea le nutrește față de tine. — Fenimore Înțelege perfect care e natura relației dintre noi. Ea se bazează pe interesul comun față de cărți și de arta scrisului. — Mă mir că ai avut răbdare să-i citești povestirile alea nesărate, zise Alice țâfnoasă. Gelozia ei era atât de transparentă, Încât Îi dădea posibilitatea să o tachineze, la rândul lui, luând În râs subiectul. Dat fiind că ducea o viață retrasă, aventurându-se doar arareori să iasă din casă, pericolul ca Alice să Încurajeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe Deborah să te tundă? Pentru numele lui Dumnezeu, femeia e învățătoare! De când a devenit și frizeriță? Ai înnebunit de tot? James a adoptat o expresie rănită. —Mie mi se pare că i-a reușit destul de bine, a replicat el țâfnos. — Da, păi, tu nu poți să vezi cum te-a tuns. Eu văd și mi se pare că e oribil. James s-a întunecat la față. —Ei, draga mea, mulțumesc pentru sprijinul moral. Data viitoare când o să mai vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Omul s-a foit pe scaun stânjenit. —Ba da, draga mea, sigur că nu e în regulă. Dar să știi că mă surprinzi. Nu e deloc stilul lui Deborah să spună așa ceva. —Ei, a spus-o, i-a replicat Julia țâfnoasă. Mi-a mai spus și că vrea să fie prietenă cu tine din simplul motiv că știe că treaba asta mă irită pe mine. Ți-a spus Deborah asta? Un câine căruia i s-a luat osul preferat n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu copilul în aceeași oală. Acum, s-a gândit ea cuibărindu-se la subsoara bărbatului și simțindu-i căldura trupului pe obraz. Poate că acum e momentul potrivit. —Nick? —Îhî? De data asta, răspunsul lui Nick a sunat puțin mai țâfnos. Era clar că voia să citească fără să fie întrerupt. Dar, de data asta, Susan era decisă să-i dea înainte și să-și spună păsul. Mă întrebam... Apoi femeia a așteptat ca el s-o încurajeze să-și formuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a clintit. —Ce-ai căutat tu la facultate? Femeia nici măcar n-a încercat să-și mascheze surprinderea legată de faptul că Julia trecuse prin școală mai departe de liceu. Am o diplomă în marketing și PR, i-a replicat Julia țâfnoasă, supărată că talentele ei fuseseră subestimate atât de evident. Dacă-ți aduci aminte, atunci când l-am cunoscut pe James, mă ocupam de campania de marketing pentru o gală sportivă de caritate. Așa, să te înveți minte, s-a gândit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
puse, i-am răspuns, iritat de stilul lui defensiv. Au murit cinci oameni În incendiul de la casa Hollinger. — O crimă oribilă, dacă a fost un act intenționat. (Se aplecă În față, Încercînd să pună capăt printr-un zîmbet izbucnirii mele țîfnoase.) Întrebările acestea pe care le-ați pus... s-ar putea să nu fie din cele care-și găsesc răspuns În Estrella de Mar. Sau nu răspunsul pe care vi l-ați dori. M-am ridicat și am făcut cîțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dar prințul, mult sub nivelul său În Întâlnirea cu pricina, uitând de pretențiile sale de gentilom deplin, nu și-a mai amintit nici măcar de Îndatoririle impuse de legea ospitalității, iar Brummell, crezând că poate opune dandysmul dandysmului, a răspuns aerului țâfnos al prințului cu acea elegantă răceală pe care o purta ca pe o armură și Îl făcea de neatins 1. Între toate cluburile din Anglia, tocmai la „Watier” nebunia jocului Îi cuprinsese pe toți. Deja aici avuseseră loc scandaluri Înfiorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de întâmplarea de la banca de investiții. — Acolo n-a fost vina mea. Și oricum nu am reușit decât să-l punem sub acuzație pentru trafic, nu pentru crimă. Nu ai obținut nici o urmă de dovadă în sensul ăsta. Dumnezeule, ce țâfnos ești azi. Ce s-a întâmplat? Nu vrei să știi. Această afirmație este întotdeauna urmată de informația pe care se presupune că nu vrei s-o afli: am așteptat și asta s-a și întâmplat. Chestii legate de nuntă. Daphne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
didactic al domnului profesor m-a cam vexat. Mă trata ca pe un student din ultima bancă, tolerant și condescendent, și dacă n-ar fi fost surâsul binevoitor care Îi lumina fața În timp ce vorbea, cred că aș fi replicat destul de țâfnos. N-am făcut-o. Eram prea excitat de gândul că aveam ocazia să aflu motivul și, eventual, niscaiva detalii spectaculoase ale straniei sale dispariții din urmă cu ani, ca să mă mai formalizez. Trecusem de-a lungul carierei mele de moderator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se pare mie sau spusele dumneavoastră sugerează că mi-ați salvat a doua oară viața? - Puteți s-o luați și așa, dar nu e neapărat nevoie să-mi fiți recunoscător. Nici nu mă grăbeam s-o fac, i-am replicat țâfnos și ingrat. În gând, se-nțelege, omul nu merita deloc un tratament verbal contondent. - Așadar, motivele tentativei dumneavoastră de evadare ar fi nesiguranța și lipsa de informații. - Câteva dintre ele, mai sunt și altele... - Să ne oprim, deocamdată, la acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cât de cât, lângă ei, alături și de ceilalți. Altfel, îmi erau indiferenți, îi consideram copilăroși (cum și sunt, de multe ori) și orice discuție prelungită cu ei mi se părea pierdere de timp. Dar dincolo de aceste mofturi de ins țâfnos rămâne marea lumină a prieteniei care ne-a unit în anii noștri tineri și care și acum, în pofida acestor fleacuri de izmeniri ale mele (și poate nu numai ale mele), încă ne luminează sufletele, ne spuzește nostalgiile. Rămâne tonic sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]